Pedepsele nemărturisirii credinţei

Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia, temându-se că vor avea necazuri, că vor fi daţi afară de la serviciu,  că işi vor pierde averea şi libertatea. Dar Domnul Hristos ne spune că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.

Dacă nu mărturisim, ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare, chinuitoare în focul cel veşnic. Pentru că de moartea trupească, de Judecată şi veşnicie nu putem scăpa. Teama de această moarte trupească este o mare greşeală. Murim în câteva clipe, dar ce urmează este mai important. Cum ne ia moartea? Unde ne duce?

Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns, cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos şi „cu atât mai mult pentru orice cuvânt ucigător de suflet”, spune părintele Arsenie Papacioc.

Dacă mărturisim, suntem vii duhovniceşte şi-n această viaţă şi în viaţa cea veşnică. Iar dacă nu mărturisim, este o suferinţă teribilă, se îndepărtează harul Duhului Sfânt de la noi şi suntem morţi duhovniceşte în această viaţă, iar după Judecata Înfricoşată, vom merge în chinurile cele veşnice[1].

Cine va putea să spună la Înfricoşata Judecată că n-a ştiut? Dacă n-a ştiut de ce n-a întrebat, de ce nu s-a informat? Cât timp am pierdut şi câte lucruri deşarte am căutat, am citit şi am aflat în această viaţă? Hristos ne-a spus tot ce ne este necesar pentru mântuire.

Dar iată ce este mai înfricoşător între toate temeiurile de frică pentru cei care, în viaţa aceasta, nu se tem de păcat şi se ruşinează să mărturisească. Ne spune Domnul Hristos: Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri (Marcu 8, 38).

„Luaţi aminte, voi toţi, care aveţi credinţă: nu vă bizuiţi prea mult pe mila lui Dumnezeu! Cu adevărat, mila lui Dumnezeu se revarsă numai în viaţa aceasta peste hulitorii care nu se căiesc; iar la înfricoşata Judecată, drepta­tea va lua locul milei. Luaţi aminte, voi toţi, cei care, cu fiecare zi, vă apropiaţi tot mai mult de moartea pe care n-o puteţi ocoli! Lu­aţi aminte, întipăriţi-vă în inimă aceste cuvinte. Nu le-a spus un vrăjmaş al vostru, ci Prietenul cel mai Bun. Aceleaşi buze Care, pe Cruce, au dat iertare duşmanilor, tot ele au rostit aceste cuvinte gro­zave, grozave, dar drepte. De cel care se ruşinează de Hristos în această lume, şi Hristos Se va ruşina înaintea sfinţilor îngeri. Cu ce ai să te mândreşti, omule, dacă lui Hristos Îi va fi ruşine cu tine?

  • Dacă ţi-e ruşine de Viaţă, înseamnă că te mândreşti cu moartea;
  • Dacă ţi-e ruşine de Adevăr, înseamnă că te mândreşti cu minciuna;
  • Dacă ţi-e ruşine cu Mila, te mândreşti cu facerea de rău;
  • Dacă ţi-e ruşine cu Dreptatea, te mândreşti cu nedreptatea.
  • Dacă ţi-e ruşine cu Patima de pe Cruce, înseamnă că te mândreşti cu închinarea la lume;
  • Dacă ţi-e ruşine de Nemurire, te mândreşti cu stricăciunea şi cu mormântul!

Atunci, în faţa cui te vei ruşina de Hristos? În faţa unuia mai bun ca Hristos? Nu; pentru că nu există cineva mai bun ca Hristos. Atunci de bunăseamă te ruşinezi de Hristos, faţă de cineva mai mic decât Hristos. Îţi este ruşine de părintele tău în faţa unui şoarece, sau se ruşinează fiica de mama ei în faţa unei vulpi? Cum să te ruşinezi de Cel Bun în faţa celui rău, de Cel Preacurat în faţa celui necurat, de Cel Atotputernic în faţa neputinciosului, de Cel Înţelept în faţa nebunului? De ce să te ruşinezi cu Domnul slavei în faţa unui neam curvar şi păcătos? Doar pentru că neamul acesta îţi joacă mereu înaintea ochilor pe când Domnul nu Se vede? Pu­ţin, doar puţin mai este şi (Hristos n. n.) va apărea în slavă pe nori de îngeri, iar neamul acesta va dispărea dinaintea picioarelor Lui, ca praful pe care-l spulberă vântul. Cu adevărat, cu adevărat ai să te ruşinezi atunci, nu de Împăratul Slavei, ci de tine însuţi, omule; dar atunci nu-ţi va mai folosi la nimic ruşinea. Mai bine să-ţi fie ruşine acum, câtă vreme ruşinea îţi mai e bună la ceva! Să-ţi fie ruşine de toate înaintea lui Hristos, iar nu de Hristos înaintea tuturor”[2].

„De ce spune Domnul: de Mine şi de cuvintele Mele? Cine se ruşi­nează de Mine înseamnă: cine se îndoieşte de Dumnezeirea Mea, şi de Întruparea Mea din Preacurata Fecioară, de suferinţele Mele pe Cruce, şi de Învierea Mea, şi cine se ruşinează de puterea Mea pe pământ şi de dragostea Mea pentru păcătoşi.

Cine se ruşinează de cuvintele Mele înseamnă: cui îi e ruşine de Evanghelie şi tăgădu­ieşte învăţătura Mea, sau cine îmi răstălmăceşte vorbele şi aduce, prin erezie, neodihnă şi lupte între credincioşi, sau cine se poartă cu obrăznicie faţă de dezvăluirile şi învăţăturile Mele, înlocuindu-le cu învăţături străine, sau cine le ascunde şi le trece sub tăcere în faţa puternicilor acestei lumi, acela se ruşinează de Mine şi se teme pentru sine însuşi. Cuvintele lui Hristos sunt testament dătă­tor de viaţă, aşa cum sunt şi Patimile Sale, şi Trupul şi Sângele Său. Domnul nu-Şi desparte Cuvintele de Sine Însuşi, nu le dă mai puţi­nă însemnătate. Cuvântul Lui nu poate fi rupt de El. Cuvântul are tot atâta putere cât şi Persoana, pentru aceea le spune ucenicilor: Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus (Ioan 15, 3).

Hristos a curăţat prin Cuvântul Său suflete, a vindecat bolnavi, a izgonit duhurile rele, a înviat morţi. Cuvântul Lui e ziditor, curăţitor, de viaţă dătător. De ce atunci să ne pară străin lucru când ni se spune în Evanghelie: şi Cuvântul era la Dumnezeu (Ioan 1,1)?[3]

„Mântuitorul numeşte neamul acesta desfrânat într-un înţeles mai larg, tot aşa cum profeţii din vechime numeau desfrânare în­chinarea la alţi dumnezei (Iezechiel 23, 37).

Oricine îşi lasă soţia şi îşi ia altă femeie este curvar; şi cine uită de Dumnezeul Cel Viu şi se închină lumii este şi acela curvar. Cine lasă credinţa în Domnul ca să creadă în oameni, cine lasă iubirea lui Dumnezeu ca să iu­bească lucruri şi oameni, acela săvârşeşte desfrânare. Pe scurt, ori­ce păcat, care desparte sufletul de Dumnezeu, legându-l de vreun lucru oarecare, sau de vreun om, poate fi numit pe bună dreptate desfrânare, pentru că poartă toate însemnele preacurviei. Aşadar cine se ruşinează de Hristos Domnul, Mirele inimii, în faţa unui ast­fel de neam desfrânat, e ca o mireasă care se ruşinează de mirele ei înaintea unei adunări de neruşinaţi. Domnul nu vorbeşte de un neam păcătos, ci de un neam desfrânat şi păcătos. De ce? Ca să osândească şi mai mult desfrânarea. Sub cuvântul „desfrânare” se înţe­leg aici cele mai grele, cele mai înveninate, cele mai aducătoare de moarte păcate, care-l întorc cel mai adesea pe om de la urmarea lui Hristos, de la lepădarea de sine, de la cruce şi de la naşterea din nou”[4].

Iar pe cei care prigonesc pe mărturisitori, îi aşteaptă Judecata Înfricoşată, pentru că Dumnezeu răzbună moartea Sfinţilor Săi (Fac. 4,11; Ps. 78,11; Mt. 23,35; Apoc. 6,9-10; 19,2).


[1] Creştinul, care a fost atras de căldura băii, a ieşit din ceata mucenicilor ce se aflau în lacul îngheţat, a intrat în baie şi a murit. Iar un ostaş, care a văzut cununile, a intrat în apa îngheţată şi a luat cununa muceniciei. Vezi: Cei 40 de mucenici din Sevastia, 9 martie.
[2]
Sf. Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, 2006, p. 166.
[3]
Ibidem, pp. 167-168.
[4] Ibidem, p.168.

din cartea CREDINŢA FĂCĂTOARE DE MINUNI, Părintele Daniel de la Rarău

Citiţi şi:
Binefacerile mărturisirii credinţei

11 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    HRISTOS A INVIAT!
    Evident, crestinul trebuie sa isi marturiseasca credinta. Problema este insa cum si cand sa o faca. Iar asta invatam odata cu evolutia duhovniceasca, prin experienta proprie si studiul Sfintei Scripturi, al lucrarilor Sfintilor Parinti si al vietilor Sfintilor Bisericii. Marturisirea nu este simpla declamare a adevarurilor de credinta, nici mustrarea celorlati care (poate - ni se pare noua ca) nu le respecta si altele asemenea, prin care numai ocara de la oameni si osanda de la Domnul putem aduna. Numai traind si lucrand intru Hristos vom putea sa marturisim adevarat si eficient prin faptele noastre. Orice cuvant desert va fi dezvaluit la judecata, astfel incat trebuie sa ne masuram cu mare grija si cuvintele, nu numai faptele. De aceea, sa nu cadem in ispita de a judeca pe aproapele nostru ci sa ne straduim a-l indrepta. Iar daca vom reusi, atunci vom marturisi cu folos, chiar daca nu ne vom face decat datoria, slugi netrebnice ce suntem.

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Maica Domnului
    http://www.youtube.com/watch?v=ghaFlfElHHc

  3. legionarulortodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    IMI DAU SEAMA, CA EXISTA IN ACELE CUVINTE SPUSE DE ANUMITI PARINTI MULT ADEVAR, ACELE CUVINTE CARE SE REFERA LA A PLECA, UNDEVA IN AFARA ORASULUI, DEPARTE INTR-O ZONA MAI RETRASA! IN ULTIMUL TIMP MERGAND PRIN PARTILE JUDETULUI NEAMT, ABIA ACUM IMI DAU SEAMA CA DESI IMI PARE IZOLAT, MAI RETRAS FATA DE ORASUL DE FITE IN CARE STAU, ACEL LOC ARE FARMECUL LUI, MAI RETRAS, MAI DEPARTE, DAR POATE CU OAMENI MAI CREDINCIOSI, MAI SIMPLI, MAI FERICITI........ICEP SA MI DAU SEAMA CA E PRAF SI PULBERE CE SE INTAMPLA IN ORASELE MODERNE SI MARI. ALT DUH ESTE IN MOLDOVA SI ALT DUH ESTE IN MUNTENIA, ARDEAL.............POATE AR FI MAI BINE SA TE RETRAGI INTR UN ORAS DIN MOLDOVA EVENTUAL IMPREJURUL UNUI ORAS, UNDE AI MUNTI IN SPATE, PODIS........O CASUTZA, O SOTIE BUNA SI COPI SANATOSI......SI UN PETEC DE PAMANT, NEFIIND ROBUL ATATOR TELEVIZOARE LCD, ATATOR COMPUTERE, GADGET-URI DE TOT FELUL, SUNT CONVINS, CA MULTI AR MARTURISII, MULT MAI REPEDE SI CU TARIE, PE HRISTOS, DECAT MAJORITATEA CARE STAM IN ORASE!

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Si eu m-as retrage,chiar intr-o manastire,fiindca pur si simplu mi-e scarba de toata mizeria si minciuna care se revarsa in mintile noastre prin fel de fel de emisiuni stupide de "divertisment",in societate,peste tot.Nu am nimic cu o persoana anume,insa promovarea pacatului are repercursiuni nebanuite,iar parintii tinerilor debusolati nu-si dau seama ca asista la o distrugere ireversibila a copiilor lor.Ori sunt inconstienti,ori i-a orbit banii,grija de multe,fleacurile.Ducem o viata mediocra, fara sens si fara forma.Nu am nimic cu nimeni.Da,adevarat,sunt uneori mai dura,insa sunt momente in viata cand nu poti sa taci,nu ai cum sa ramai indiferent la degringolada aceasta a natiei noastre.Toata stima pentru legionarulortodox.Dumnezeu sa ne tina tari!

  5. legionarulortodox

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    DUMINCA TRECUTA LA SLUJBA DE DUMINICA, S A CITIT DIN SINAXAR , VIETILE SFINTILOR, CRED........NUMAI TIN MINTE, NU CUNSOC FOARTE BINE CARTILE DE CULT.......REVIN...........S-AU CITIT NISTE CUVINTE FOARTE FRUMOASE, DESPRE APARAREA CREDINTEI SI DESPRE PACATUL TACERII SI NEMARTURISIRII INAINTEA PAGANULOR, PE HRISTOS........MI A AJUNS LA INIMA FOARTE MULT..........O SA INCERC SA AFLU DIN CE CARTE S A CITIT ACEL CUVANT PENTRU MARTURISIREA DE CREDINTA SI IMPOTRIVA CELOR CARE TAC............DUMINICA TRECUTA, A FOST 29 APRILIE........ASADAR...SINAXAR 29 APRILIE, PROBABIL.........SAU PROLOAGELE, CINE STIE MAI BINE...SPER SA GASESC........CUVINTELE AU FOST MINUNATE, M-AU ATRAS MULT SI M AU FACUT ATENT!

  6. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Reblogged this on The truth is beyond us and commented:
    Credeti in Dumnezeu, EL niciodata nu ne dezamageste!

  7. Clarissa din Anglia

    Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Un articol Excelent despre Cristos si Ortodoxie, sincere felicitari pentru admin! DOAMNE-AJUTA!
    Ca o parere personala, sunt de acord ca marile orase ascund uneori si mizerie morala, manipulare mass-media, rautati meschine ale oamenilor, si uneori avem o dorinta de a pleca intr-un loc retras, la o viata mai simpla, mai adevarata, mai curata din toate punctele de vedere. Dar putem fi atrasi in tentatie oriunde, incercarile vietii ni le da Dumnezeu si nu se tine cont de faptul ca traim intr-un sat, intr-un oras mic sau mare, sau poate viata ne mina din spate intr-o alta tara. Se pune problema daca fugim sau nu de realitatea pe care noi am creat-o, sau am acceptat-o neconditionat de la altii, daca nu am creat-o noi insine. Oare am luptat destul ? Oare am facut toate faptele bune pe cale le cere Biblia unui adevarat crestin ? Nu suntem vinovati deloc daca am consimtit tacit la toate rautatile sau nedreptatile din jurul nostru? Traim intr-o societate uneori absurda si moral corupta si murdara, si oricunde am fugi sau ascunde, vom fi descoperiti si fortati sa respectam regulile absurde, sa platim si sa ne comportam si sa fim slugile asupritorilor nostri. Ne bat griji mari, nu avem ce pune pe masa copiiilor nostri, ni s-a facut o mare nedreptate, nu avem bani de chirie, sau nu putem plati facturile sau doctorul pentru o operatie scumpa si vitala pentru copilul nostru bolnav, suntem tristi sau desperati...Unde sa fugim? Ce ne mai ramine? Sa ne urim unii pe altii? Sa ne invidiem unii pe altii? Sa dorim sa moara si capra vecinului ? Sa furam? sa devenim criminali sa avem cit mai multi bani si o viata usoara ? Sa ne vindem sufletul ?.... Nu asta a dorit de la noi Iiisus Cristos care a iertat pe toti dusmanii vazuti si nevazuti si a relevat Adevarul si indumnezeirea SA inca o data cu jertfa lui pe cruce pentru toate generatiile viitoare, pentru NOI TOTI CEI DE AZI.
    ...Ce ne mai ramine in aceste vremuri apocaliptice ? MARTURISIREA ADEVARATEI CREDINTE CRESTIN ORTODOXE SI NICIODATATA SA NU DE LEPADAM DE IISUS CRISTOS! Fiecare are o cruce de dus si are de luptat acolo unde l-a pus sau l-a trimis Dumnezeu pe acest pamint!

  8. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Sfat sau povaţă de la Sfântul Ioan Scărarul:
    " Dacă ai primit ochi să vezi valul tulburatei mări, dezvăluie cu limpezime şi echipajului corabiei, ca nu cumva să fii învinovăţit de naufragiul ce se va întâmpla."

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*