Posturi

Începutul Postului Nașterii Domnului. Bucuria sfântă a pruncului Iisus să vă întărească inimile

Nasterea DomnuluiPostul Naşterii Domnului: 15 noiembrie – 24 decembrie
 
Acest post care precede marea sărbătoare a Întrupării Domnului este cunoscut de către creştinii ortodocsi sub două denumirii: Postul Crăciunului sau Postul Naşterii Domnului.
Postul Nasterii Domnului sau al Crăciunului închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum şi postul patriarhilor din Vechiul Testament care aşteptau venirea unui Izbăvitor. După cum aceia au aşteptat venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să îl aşteptăm şi noi creştinii şi să întâmpinăm prin ajunare (post) pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Întrupat, născut din Fecioara Maria. Postul Crăciunului este un post al bucuriei pentru că el precede o sărbătoare a bucuriei: Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Despre folosul oricărui post Sfântul Ioan Gură de Aur ne precizează că: „postul potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăbuite, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl urmează”
Ca durată el ţine 40 de zile începând din data de 15 Noiembrie şi ţine până la data de 24 decembrie inclusiv. Se lasă sec în seara prăznuirii sfântului Filip, la 14 Noiembrie. Dacă această zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie.

Felul cum postim în această perioadă conform regulilor tipiconale este astfel:
– abţinere totală de la carne, ouă şi brânză pe toată această perioadă,
– Lunea, Miercurea şi Vinerea mâncăm bucate pregătite fără untdelemn şi nu consumăm vin,
– Marţea şi Joia se dezleagă (adică putem mânca) la untdelemn şi vin,
– Sâmbetele şi Duminicile, se dezleagă la untdelemn, vin şi peşte.
– dacă în zilele de Luni, Miercuri şi Vineri prăznuim vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (+), mâncăm bucate gătite cu untdelemn şi bem vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roşie (+), atunci dezlegăm si la peste.
– Marţea şi Joia mâncăm peşte, untdelemn şi bem vin, numai atunci când în aceste zile cade vreun sfânt mare (notat în calendar cu cruce neagră sau roşie), ori este hramul bisericii.
– în ziua de Ajun (24 Ianuarie) se mănâncă tocmai seara şi anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină.
– în ziua de Crăciun, în orice zi ar cădea mâncăm de dulce (adică: carne, ouă, brânză, şi mâncăruri gătite cu untdelemn) şi bem vin.
MÂNCĂM PEŞTE: la Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea Miercurea sau Vinerea. De asemenea mâncăm peşte în Lunile, Miercurile şi Vinerile acestui post, dacă în aceste zile cade hramul bisericii din parohia noastră. Totodată dezlegăm la peşte în zilele cu sfinţi însemnati, dacă aceste zile cad Marţea sau Joia. Cu atât mai mult, când Marţea sau Joia se întâmplă să cadă hramul bisericii.
Acestea sunt câteva din prescripţiile tipiconale legate de felul cum trebuie să postim in această perioadă premergătoare Sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, dar bineînţeles că fiecare dintre noi vom ţine după putinţa trupului, post mai aspru sau mai uşor dar numai cu binecvântarea duhovnicului

Ieromonah Savatie Baștovoi: Ce să faci dacă ţi-e ruşine să mărturiseşti un păcat?

ieromonah Savatie BastovoiRăspunsul la această întrebare îl vei găsi în orice îndreptar de spovedanie, cred însă că nu pe cel tămăduitor. Sunt sigur că tocmai pentru asta cauţi un răspuns, un alt răspuns decât cel pe care nu mă îndoiesc că îl ştii deja, dar care, în starea în care eşti, nu-ţi este de niciun folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: „E de la dracu’ ruşinea, trebuie să o depăşeşti şi să-ţi mărturiseşti păcatul!”

Vlădica Antonie, episcopul Surojului, îşi amintea cu duioşie o întâmplare din adolescenţa sa, care i-a schimbat viaţa. Mărturisesc că această întâmplare a avut acelaşi efect şi asupra vieţii mele. Odată, după terminarea slujbei, tânărul s-a apropiat la miruit de preotul care îl smintise prin faptul că-i părea beat. Totuşi, dintr-o politeţe făţarnică, a încercat să-i sărute mâna, pe care preotul şi-a tras-o ruşinat, scuzându-se pentru starea în care este.

După ce lumea s-a împrăştiat, tânărul, atins de gestul părintelui, s-a apropiat de el să-şi ceară iertare. Părintele era atât de mâhnit, încât aproape că plângea. Şi i-a mărturisit tânărului că îi pare rău că e aşa, dar nu mai poate, pentru că tocmai i-au murit într-un accident soţia şi copilul.

Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut următoarea revelaţie simplă, dar fundamentală. El a înţeles că una este a citi în Biblie despre răbdarea lui Iov şi a-l da ca exemplu altora, când îi vezi necăjiţi, şi alta este să ţi se întâmple chiar ţie un necaz atât de mare.

Viaţa creştină autentică începe cu înţelegerea acestui lucru simplu. Să înţelegem că nu întotdeauna putem îndeplini sfaturile atât de bune, de altfel, ale Sfinţilor Părinţi şi chiar ale Mântuitorului.
Nu întotdeauna avem puterea necesară, curajul şi, pur şi simplu, voinţa. Dar, cu toate acestea, să nu uităm că chiar şi atunci, fie că suntem ispitiţi şi chiar stăpâniţi de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totuşi, rămânem creştini. Nişte creştini loviţi, dar creştini. Să înţelegem că viaţa creştinului nu este alcătuită doar din victorii, doar din reuşite, ci, poate, mai ales, din înfrângeri, dar din nişte înfrângeri suportate cu bărbăţie.

Pentru noi, creştinii, o înfrângere suportată cu bărbăţie e mai mare decât o victorie dobândită mişeleşte, adică cu îngâmfare. Foarte uşor o astfel de victorie te poate arunca în afara terenului de luptă. Adică, în cazul nostru, cineva care îşi mărturiseşte păcatele cu prea multă uşurinţă îşi poate pune întrebarea de ce i se întâmplă asta? Nu cumva tocmai pentru faptul că nu îi par chiar atât de grave? Nu cumva, tocmai pentru faptul că şi-a pierdut duhul adevăratei pocăinţe? continuare »

Sf. Simeon Metafrastul și Sf. Maxim Mărturisitorul despre înălţarea trupului Maicii Domnului la ceruri

Adormirea Maicii Domnului

Sf. Simeon Metafrastul

De aici preasfântul trup a fost dus în preasfântul Ghetsimani şi acolo a fost predat mormântului – şi ce era de mirare, căci Fiul ei, Care era Dumnezeu, a fost şi El îngropat omeneşte? – iar prin acesta a fost trimis spre corturile cereşti şi dumnezeieşti. Încredinţează cuvântul acesta Iuvenalie, dumnezeiescul episcop al Ierusalimului (între anii 422-458, pomenit ca sfânt pe 11 iulie), iar acesta e un bărbat sfânt şi purtător-de-Dumnezeu care zice că dintr-o predanie veche şi adevărată a ajuns la el cuvântul acesta, şi spune aşa: Trei zile întregi sfinţii apostoli au rămas la mormânt ascultând imne dumnezeieşti cântate de sus; iar după a treia zi, pentru că unul din apostoli s-a întâmplat să lipsească de la îngropăciune din motive ţinând de o iconomie mai dumnezeiască, astfel încât această minunată depărtare să se facă cunoscută tuturor, vine şi el şi, pe drept cuvânt, lucrul i se face prilejul uni întristări nemăsurate şi nu suporta faptul că n-a fost părtaş la un lucru atât de frumos. Deci sfânta ceată a apostolilor, socotind că nu e drept să nu vadă şi să îmbrăţişeze şi el acel trup de viaţă purtător, porunceşte să i se deschidă îndată mormântul. Acesta a fost deschis, dar comoara dinăuntrul lui nu era nicăieri, zăcând în el numai cele de îngropare, ca la Copilul ei după Înviere [In. 20, 6-7]. Pe care acela şi cei de faţă, îmbrăţişându-le şi umplându-se de negrăită bună mireasmă şi har, pecetluiesc din nou mormântul iar mireasma o transmit din tată în fiu celor de după ei. Aşa este cuvântul îngropării dumnezeieşti a trupului de-viaţă-purtător, căci Cuvântul Cel născut din ea a mutat-o întreagă la Sine Însuşi şi a binevoit ca ea să vieţuiască şi să fie împreună cu El pururea. Iar în locul preacuratului său trup, cea care ne-a dat pricină de mult bine ne-a dat moştenire veşmântul ei.

Simeon Metafrastul„Cuvânt despre câte s-au întâmplat de la naşterea şi creşterea Preasfintei Stăpânei noastre de-Dumnezeu-Născătoarea, de la naşterea cu dumnezeiască cuviinţă a lui Hristos Dumnezeul nostru şi până la săvârşirea ei de-viaţă-purtătoare, încă şi despre arătarea veşmântului ei scump şi cum această mare bogăţie s-a făcut comoara creştinilor”

 ***

Sf. Maxim Mărturisitorul

Şi iarăşi, toţi apostolii i-au însărcinat pe Petru şi Pavel să pună în mormânt sfântul trup, căci Evanghelistul Ioan purta căţuia şi tămâia cu tămâie înmiresmată trupul sfânt al Împărătesei, şi îl umplea cu lacrimi. Atunci Petru şi Pavel n-au atins sfântul trup cu mâinile lor, ci au luat fâşiile ce atârnau ici-colo plini de evlavie şi hotărâre, şi aşa au ridicat fericitul trup din sicriu şi l-au aşezat în mormânt apostolii vestiţi şi cu totul hotărâţi care slujiseră şi cinstiseră cum se cuvine şi cu vrednicie pe Fiul său în chip asemănător şi pe Preasfânta Maică, cinstită de îngeri şi de oameni, pe care toate neamurile o laudă şi o fericesc, cum a spus-o însăşi Fericita cu propria ei gură (cf. Lc. 1, 48). Şi când această sfântă şi Sfântă a Sfintelor, trupul preabinecuvântatei de Dumnezeu şi Pururea-Fecioarei Maria a fost pecetluit în mormânt, Sfinţii Apostoli au rămas acolo trei zile, ascultând frumoasa psalmodie a sfinţilor îngeri, psalmodie dulce şi dorită, pe care limba oamenilor nu o poate zugrăvi, precum spune proorocul David: „Treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie şi de laudă şi în sunt de sărbătoare” (Ps. 41,5), glasul Paştelui, căci acolo era cu adevărat acest loc, sălaşul Domnului, casa minunată a lui Dumnezeu, în care i-a plăcut să locuiască Domnului slavei, Dumnezeului şi Împăratului păcii. continuare »

Postul Adormirii Maicii Domnului

Adormirea-maicii-Domnului

Postul este pregătire pentru o inimă smerită. Sfinţii Părinţi spun: „Acela care nu face ascultare, în zadar posteşte şi se roagă la Dumnezeu. Ascultarea este mai mare decât postul şi rugăciunea. Când eram tânăr nu înţelegeam învăţăturile (poveţele, sfaturile) Sfinţilor Părinţi, dar mai târziu am văzut că este întocmai cum spun ei. Cine nu-şi smereşte inima şi nu şi-o curăţă de gânduri rele, în zadar posteşte.”

Părintele Tadei de la Vitovnița

Care e rostul şi folosul postului?

Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că întăreşte trupul, uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. De aceea, Legea Veche îl recomandă şi îl impune de atâtea ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9;18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2,15). „Nu fi nesăţios întru toată desfătarea şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu,mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţa”, zice Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32-
34). Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2): El ne învaţă cum să postim (Matei 6,16-18) şi ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor. 6, 5); ei au şi rânduit postul pentru toţi creştinii601. Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă postul cu stăruinţă: Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur: «Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează. continuare »

Începutul postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Sfintii Apostoli Petru si PavelBiserica a intrat astazi in Postul Sampetrului, care precede sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel din 29 iunie. Despre vechimea acestui post marturisesc in secolul al IV-lea Constitutiile Apostolice, iar Leon cel Mare numeste acest post: “postul de vara” sau al Cincizecimii. Au mai consemnat despre acest post Sfantul Atanasie cel Mare si Teodoret, Episcopul Cirului. La inceput, se tinea numai in randul monahilor, iar mai tarziu s-a generalizat, in amintirea faptului ca Sfintii Petru si Pavel erau postitori.

Spre deosebire de celelalte posturi care au o durata fixa acest post are o durata variabila de la an la an, deoarece inceputul lui este in functie de sarbatorirea la data variabila a Pastilor. Postul inchinat Sfintilor Apostoli Petru si Pavel incepe in ziua de luni, dupa Duminica Tuturor Sfintilor, si tine pana in ziua de 29 iunie, inclusiv, daca acesta cade miercurea sau vinerea, in acea zi fiind dezlegare la peste. In cazul in care data de inceput a postului, luni dupa Duminica Tuturor Sfintilor, cade dupa 29 iunie postul se pune simbolic doua sau trei zile, cum este de exemplu in acest an de 3 zlie, miercuri, joi si vineri, altfel el s-ar desfiinta.

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel ne ofera prilejul de a medita la misiunea pe care acesti mari Apostoli ai Bisericii, precum si toti ceilalti Apostoli au facut-o pentru propovaduirea Evangheliei. Este momentul in care trebuie sa ne aducem aminte de nenumaratele jertfe pe care Apostolii le-au facut dintru inceput si care au urmat chemarii Mantuitorului. Lucrarea lor misionara a fost continuata de ceilalti Apostoli si de episcopii si preotii din toate locurile si vremurile si a insemnat zidirea piatra pe piatra a unei Biserici vii pe care portile iadului nu o vor birui.

Postul este o jertfa din partea omului, inchinata lui Dumnezeu. De asemenea, postul este un examen pe care trebuie sa il trecem. Postul presupune abstinenta, sporirea rugaciunii, pentru ca astfel sa inmultim fapta cea buna, sa ne gandim si la suferintele aproapelui, iar Biserica sa inmulteasca lucrarea ei misionara, urmand zelului misionar al celor doi Apostoli care sunt praznuiti in aceasta perioada. Prin tinerea acestui post se cinstesc darurile Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Apostoli la Cincizecime, de aceea in vechime acest post se numea Postul Cincizecimii.