Tag Archives: anti-semitism

În România jidanii decid și canonizările sfinților și decorarea eroilor naționali. Cine se supune jidănimii este un lepădat de Hristos și un trădător de neam

jidani spurcati

Îndrăzneală până la paroxism a ucigașilor lui Hristos

Deși se știa că jidanii controlează și mai ales finanțează BOR, iese la iveală faptul scandalos că tot acești sioniști condiționează și deciziile sinodului în ce privește canonizarea sfinților, mai ales a celor care au pătimit în regimul comunist. Astfel, pe data de 24 dec. 2014 într-o emisiune tv, pr. dr. C-tin Necula afirma cu nonșalanță următoarele: Pana acum ELIE WIESEL s-a opus, dar deoarece s-a demonstrat ca Parintele ARSENIE BOCA n-a fost nici verde, nici nationalist si nici de dreapta, de la anul s-ar putea sa vorbim despre SFANTUL ARSENIE BOCA (sursa: Saccsiv). Deci, dacă e să tremurăm în fața acestor impostori de la MCA, canonizarea vreunui sfânt al închisorilor este practic anulată. Consider că e lepădare de Hristos să accepți condițiile impuse de acești hulitori ai sfinților, exact ca în perioada iconoclastă, când au fost interzise icoanele. Practic ni se interzice recunoașterea și cinstirea lor publică, invocându-se niște minciuni dovedite și atestate prin acte oficiale. Acuza de anti-semitism este sursa principală de bani a sioniștilor, jefuind astfel toate statele implicate în al II-lea război mondial.

Controlul politic al jidanilor în România

Partidele politice și chiar conducătorii acestor sunt parazitate de aceiași jidani sioniști, care jefuiesc țara și controlează toate datele strict secrete ale statului român. Există o listă cu toți jidanii din politica românească și mass-media, dar sunt multe nume care încă nu apar pe acea listă. E chiar o molimă jidănească peste România. Au ajuns să tragă de mânecă și pe președintele țării, pentru faptul că a decorat un fost deținut politic, torturat de slugile comunismului, adus în țară pe tancurile rusești ale sionismului bolșevic instalat în Rusia. Cităm: „Decorarea unui sustinator, declarat, al Mişcării Legionare, cu Ordinul Naţional «Steaua României» poate fi interpretată ca o omagiere adusă, de Administraţia Prezidenţială, acelei mişcări naţionaliste, fasciste, criminale”, apreciază MCA România. (realitatea)

Deci, urmașii torționarilor urlă acum de pe sinagogi că Mișcarea Legionară a fost anti-semită și criminală, pentru faptul că a luptat împotriva instalării comunismului în România și a apărat Biserica Ortodoxă de blasfemiile jidanilor din partidul comunist. Mare îndrăzneală mai au niște apatrizi, blestemați de Dumnezeu, iar noi stăm ca la spectacol. Ne-au bombardat cu atâta circ, încât ne-am obișnuit cu el și acceptăm toate mizeriile aruncate asupra sfinților și eroilor noștri.

Cum alungăm mafia jidănească din România?

Biserica este condiționată de ei, conducerea țării este terorizată de aceeași mafie, partidele sunt căpușate tot de slugile lor, pământurile țării sunt cumpărate de aceiași bancheri cu stea în frunte. Ce-i de făcut? Cum scăpăm țara de acești paraziți care nu fac altceva decât să pună ștampila de anti-semitism pe orice valoare națională și să obstrucționeze orice formă de patriotism și mărturisire ortodoxă? A venit din nou vremea de tras în țeapă pe hoți? Oare în alt mod nu se pot liniști? Se găsește vreo asociație, un ONG sau un partid care să inițieze o dezbatere națională pe această temă? Sau poate un referendum. Când vor stabili istoricii o dată pentru totdeauna adevărul despre Mișcarea Legionară? Sau sunt și istoricii slugile sioniștilor?  Un lucru este clar: Cine se supune jidănimii este un lepădat de Hristos și un trădător de neam.

Evreul Teșu Solomovici: ”Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei!”

”Niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei!” “Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!”

Teşu SOLOMOVICI – „Nu aştept decizia germană, mai ales în nebunia lor de a distruge evreimea europeană, declara Ion Antonescu. Ei bine, la 13 octombrie, când trebuia ca primul tren cu evreii din Arad să plece spre Auschwitz, trenurile şi locomotiva nu au sosit în gara de la Arad. Impacientat, Manfred Freiherr von Killinger, ambasadorul Germaniei, trimisul special al lui Heinrich Luitpold Himmler la Bucureşti, ofiţeri SS dădeau telefoane peste telefoane, nervi, aproape de apoplexie, dar autorităţile române nu răspund. Niciun şef al României nu răspundea la telefoanele agitate, disperate ale căpeteniilor naziste. În felul acesta, niciun tren românesc n-a plecat vreodată la Auschwitz cu evrei!
Din toată Europa, evreii erau încărcaţi în trenuri şi trimişi şi transformaţi în cenuşă şi fum. Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz!
13 octombrie 1942 este o dată miraculoasă pentru evreimea română. Este o dată despre care prea puţin vorbesc istoricii evrei. Ion Antonescu a dat dispoziţie că orice deportare evreiască încetează. De la 13 octombrie 1942, niciun evreu n-a mai fost deportat din Ţara Românească. Există unii istorici care spun, care interpretează acest gest antonescian astfel : “Ei bine, era căderea de la Stalingrad, războiul era pe sfârşite…”. Nu, nu era căderea de la Stalingrad. Stalingradul a căzut abia în ianuarie 1943, aproape şase luni mai târziu. La acea dată, armatele germane erau ocupante ale întregii Europe, armatele germane şi române luptau în Caucaz, se pregăteau de asaltul Stalingradului, deci decizia mareşalului Ion Antonescu trebuie căutată în altă parte. Nu pentru că i-ar fi iubit pe evrei a oprit el deportările. Antonescu a declarat foarte clar: “Eu nu-i iubesc pe evrei şi vreau ca să purific ţara de străini, de evrei, de unguri, de lipoveni, de ţigani, de tot elementul străin. Dar, în această politică a lui de purificare a României, Antonescu nu s-a gândit niciodată să adopte soluţia la care era presat de Berlinul nazist, adică “soluţia finală”. De acolo trebuie pornit la orice analiză când se vorbeşte ce s-a-ntâmplat la 13 octombrie 1942. El vedea, ca o soluţie pentru purificarea României, plecarea străinilor din România. Plecarea evreilor. Să plece cu toţii în Palestina, să plece-n America, să plece unde vor. Să nu rămână în România. Am insistat asupra acestui moment pentru că mi s-a părut interesant şi pentru ştiu că a existat întotdeauna în emisiunile de televiziune, de la diferite televiziuni, întrebarea: de ce credeţi că i-a salvat Antonescu pe evrei? Am vrut să accentuez, să insist asupra cuvântului “salvat”, pentru că nu a fost vorba de o salvare în sensul unei iubiri, unei subite filosemitii a mareşalului faţă de evrei, ci a fost pur şi simplu un calcul românesc, o exprimare a orgoliului românesc, a orgoliului mareşalului. El nu a suportat să vină nişte nemţoi, să vină nişte oameni din Berlin şi să dicteze ei ce să se facă în Ţara Românească cu evreii din România. Evreii din România sunt evreii mei, susţinea Antonescu. Rezolvarea problemei evreieşti este o problemă românească şi nu se va decide la Berlin.

continuare »