Tag Archives: Corneliu Zelea Codreanu

Prăznuirea Mucenicului Corneliu Zelea CODREANU, ucis talmudic prin terorism de stat de Jandarmerie, unealta lui Carol al II-lea și a ocultei de azi

Capitanul CZC
După introducerea pe întreg cuprinsul ţării a stării de urgenţă şi de asediu, la 29/30 noiembrie 1938, în satul ilfovean Tâncăbeşti, 14 legionari în frunte cu Codreanu, „Decemvirii” şi „Nicadorii” au fost asasinaţi prin strangulare de către jandarmi, în timp ce erau transportaţi de la Râmnicu-Sărat la Bucureşti. Împuşcaţi apoi pentru a se invoca pretextul fugii de sub escortă, au fost băgaţi într-o groapă comună la Jilava, peste trupurile lor aruncându-se câteva damigene de vitriol. Au fost împuşcaţi apoi avocatul Nicolae Făgădaru şi alţi doi legionari lângă Cluj. În subsolul de la Prefectura Poliţiei Capitalei a fost ucis locotenentul Nicolae Dumitrescu şi prof. Vlad Cristescu. S-a spus că s-a sinucis, dar în realitate a fost „ajutată” să se sinucidă, legionara Constanţa Grecu. Alţi şase legionari au fost omorâţi în timpul transportării în duba Poliţiei Capitalei. În ziua execuţiei asasinilor lui Armand Călinescu, în beciul Prefecturii Poliţiei Capitalei au fost omorâţi trei legionari. Ordinul a venit de la regele Carol al II-lea. Aceste asasinate regale vor constitui, de fapt, mobilul asasinatelor de la Jilava, din noiembrie 1940, cărora le va cădea victimă însuşi generalul Marinescu.

Mai târziu, la 21/22 septembrie 1939, au fost asasinaţi 13 legionari în închisoarea Râmnicu Sărat, 44 în închisoarea Miercurea Ciuc, 32 în lagărul de la Vaslui, câte doi-trei aleşi la întâmplare în fiecare judeţ, în total 252. Regele însuşi însemna: „E o măsură oribilă, de fapt în afară de lege”.

„La 28 noiembrie [1938] Carol s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29/30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui”.

Plănuirea asasinării legionarilor reprezintă un act de terorism de stat, iniţiatori fiind regele, Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu. Regele-playboy „a introdus terorismul ca politică de stat”, considera atât de tranşant reputatul istoric Ioan Scurtu. Plănuirea unui asasinat de asemenea amploare (Codreanu şi cei 30 de legionari) îi introduce pe Carol, Marinescu şi Călinescu în categoria de „criminali”. Aşa cum avea să scrie preotul Ştefan Palaghiţă, „… bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu îl asasinează mişeleşte pe Corneliu Codreanu”. În memoriile lui Armand Călinescu, găsite la 23 august 1944 în casa de fier a locuinţei de la Băneasa a mareşalului Antonescu, există o însemnare din 28 noiembrie 1938: „Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: numai Codreanu, Maniu nu”. Interpretarea dată lapidarei însemnări este aceea că regele a vrut asasinarea atât a lui Codreanu, cât şi a lui Maniu, prin omul său, Gavrilă Marinescu. Reţinem şi nota lui Armand Călinescu; aceasta întăreşte necesitatea represiunii care câştiga teren în mintea lui Carol: duminică, 28 februarie 1937, după ce s-a întors de la Sinaia, regele l-a chemat pe Gavrilă şi i-a declarat că „s-a convins de primejdia Gărzii de Fier şi de necesitatea represiunii”. continuare »

Crimele odioase ale marionetelor din conducerea ţării asupra Mişcării Legionare

zelea_49716700-620x350

Ipse dixit (este vorba despre Ponta, acest păcălici al politicii româneşti), mai alaltăieri: „Vreau să daţi un semnal foarte clar de respectare a legii. Există o linie roşie peste care nu accept să se treacă. Colegul nostru, domnul Barbu, a fost agresat. Nu e vorba de domnia sa, că e bărbat, rezistă, e vorba de faptul că nu ne întoarcem la anii ’30, când îşi făceau legionarii de cap pe străzile Bucureştiului.” (citește mai mult pe realitatea.net).

De fapt, de o bună perioada de timp, mai exact de când poporul nu prea mai stă cuminte la ”locurile lui”, ambii păcălici ai politicii româneşti, Ponta şi Antonescu, văd în faţa ochilor numai legionari! Unde se strigă o lozincă anti-sistem, unde se sparge un geam, unde se organizează un cordon uman de protejare a bogăţiilor ţării, acolo sunt, în concepţia lor, exclusiv legionari.

Minţiţi cu neruşinare, impotenţilor în ale politicii şi administrării ţării! Voi ştiţi foarte bine care sunt şi unde sunt legionarii (că de n-aţi şti ar însemna să fiţi extrem de ignoranţi), şi cu toate astea continuaţi mârşăvia ce i-a caracterizat şi pe înaintaşii voştri de a cataloga legionarismul ca fiind o atitudine extremistă, precum de a pune în cârca legionarilor şi ce au făcut dar cu mult mai mult ceea ce nu au făcut.

Da, de câteva luni sunt şi legionarii pe străzile României, dar uitaţi-vă bine după ei şi constataţi cu câtă eleganţă, chiar dacă fermă, se manifestă aceştia! continuare »

Doi martiri ai neamului românesc: Legionarii Ion Moţa şi Vasile Marin – 76 de ani de la mărturisirea Domnului Hristos prin jertfa supremă: mucenicia

Rugăciunea Căpitanului

Ai grijă Doamne de toţi ai mei. Primeşte-i sub scutul Tău. Iartă-i. Odihneşte-i.
Celor vii dă-le tărie asupra celor potrivnici, întru biruinţa României creştin-legionare şi apropierea de Tine, Doamne, a neamului meu românesc întru nadejdea învierii lui. Amin.

In 1936, Ion Mota si Vasile Marin, fruntasi ai Miscarii Legionare, impreuna cu alti 6 camarazi (preotul ortodox Ion Dumitrescu-Borsa, secretarul general al Legiunii, printul Alexandru Cantacuzino, diplomat de cariera,inginerul Gheorghe Clime, comandantul Corpului Muncitoresc Legionar, avocatul Nicolae Totu, economistul Banica Dobre si generalul Gheorghe Cantacuzino), s-au inrolat voluntar in armata nationala a generalului Franco, pentru a sprijini lupta poporului spaniol impotriva brigazilor internationaliste sprijinite de Moscova, formate din anarhisti si comunisti, care incercau sa constituie un capat de pod al bolsevismului in extremitatea vestica a continentului european.

Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El! (…) Sa nu lasam pe urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti ale Nasterii Matuitorului! Sa nu lasam o tara fara Biserici, fara icoane, fara ocrotirea mainii lui Dumnezeu! Sa nu lasam copiilor nostri o viata in care vor fi pierdut pe Hristos!

Asa explica Mota, in Testamentul sau catre parinti, sensul sacrificiului sau.

Cei doi legionari au cazut ucisi de un obuz, la 34 si respectiv 33 de ani, in ziua de 13 ianuarie 1937, in localitatea Majadahonda, de langa Madrid, in timpul unei ofensive de respingere a unui atac motorizat comunist. Aducerea in tara a trupurilor celor doi mucenici ai Neamului Romanesc a durat aproape o luna de zile, ei fiind inmormantati crestineste in ziua de 13 februarie 1937, la Casa Verde din Bucuresti, sediul central al Miscarii Legionare, unde a fost ridicat un mausoleu in onoarea lor. Monumentul a fost mai tarziu dislocat si distrus de comunisti, astazi nemaistiindu-se nimic despre ramasitele pamantesti ale celor doi eroi. continuare »

30 noiembrie: 74 de ani de la martiriul Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu – Apostol și Mucenic al Neamului Românesc. Testamentul său

Sf. Marturisitor Corneliu, apostol al RomanieiCititi si:

Scrisoare trimisă din temniţă de Corneliu Zelea Codreanu (cu o lună înainte de a fi asasinat) către camarazii săi aflaţi în libertate.

Dragii mei,

Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea. „Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”. În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă-nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica? Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut de la nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s-ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v-am spus. În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”. Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.

Trimit aceste rânduri după 200 de zile.

Cu îmbrăţişări
Corneliu Z. Codreanu
Vineri 28 Octombrie 1938

– Însemnari de la Jilava –

Marti, 19 Aprilie.

E ora 9 seara. Condus de un capitan de jandarmi si de un plutonier, cobor scarile dela Consiliul de Razboiu.

Afara duba. De câte ori vad acest instrument, mi se înacreste sufletul.

Se deschide usa si urc. înauntru întuneric. Desprind umbrele a patru soldati, «încarcati armele», aud comanda plutonierului. Plecam. Trecem prin strazi luminate. La un moment dat îmi dau seama ca ma aflu pe podul dela Izvor, în dreptul casei D-lui General, unde, pâna acum câteva zile, fusese sediul nostru. Si va mai fi, cu ajutorul lui Dumnezeu.

O apucam la stânga si apoi dealungul, pe Cheiul Dâmbovitei. Ma duc la Vacaresti, îmi zic. Si trec strazile una dupa alta.

La un moment dat simt ca am iesit afara din Bucuresti. Nu mai aud sgomote de trasuri, masini si tramvae si nu mai vad lumini, prin crapaturile dela ferestruica. continuare »

Părintele Dimitrie Bejan despre Mișcarea Legionară

– Ati spus ca Iorga a gresit politic. Care este greseala lui politica cea mai mare? Ca s-a dat cu regele?

– Nu. Uite, asa a fost: A fost un consiliu de coroana si i se cerea regelui, de catre englezi, sa desfiinteze Miscarea Legionara si sa formeze el o dictatura fara legionari, fara cuzisti si fara taranisti. Dictatura regala s-a format si, la cererea englezilor, care erau filo-evrei, i-au cerut sa-i împuste. In acel timp Corneliu Zelea Codreanu, împreuna cu 13 dintre sefii Miscarii Legionare, erau în închisoare la Râmnicu Sarat. Regele Carol a trimis acolo Siguranta Statului sa-i aduca la Bucuresti. Noaptea i-au suit într-un autobuz si i-au legat cu mâinile la spate, de spatar; i-au legat si de picioare, si la spatele fiecaruia statea câte un sergent de jandarmi cu câte o frânghie. Când au ajuns în padure la Tâncabesti, între Ploiesti si Bucuresti, s-a oprit masina si le-a spus colonelul care-i escorta: ”Va dau voie sa va închinati, ca aici este sfârsitul vostru. Nu le-a dat drumul la mâini. S-au închinat si ei lui Dumnezeu cu limba, cum au putut! A spus unul din ei ”Tatal nostru” si apoi i-au strangulat pe toti cu frânghia. A fost o moarte talmudica, dupa ritualul cunoscut, dictata din afara. Marile puteri nu vedeau cu ochi buni Miscarea Legionara nationala, unica, numai în România. Nicolae Iorga, care avea mare putere si influenta în fata regelui, putea, cred, sa-i salveze de la moarte pe cei 13 din fruntea Miscarii Legionare. Asta a fost marea lui greseala politica. De aceea legionarii l-au omorât pe Nicolae Iorga, în 1940. A doua greseala a lui a fost ca nu s-a opus ca regele sa-si alunge regina si sa traiasca în concubinaj cu Elena Lupescu, o evreica imorala. continuare »

Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, foarte actual, despre politicianismul românesc

Dovadă că Mişcarea Legionară a fost anti-politică

Biata masă  a  poporului  român  alerga  de  la  partid  la  partid,  de  la promisiune  la  promisiune,  legându-şi  de  fiecare,  cu  credinţa  ei seculară,  cele  mai  curate  nădejdi,  dar  întorcându-se înşelată  şi amărâtă, cu toate speranţele zdrobite, când de la unul, când de la altul. Aceasta, până când va înţelege odată, că a intrat în mâna unor cete puse pe câştig şi pe pradă.

Erau trei partide mai mari: liberal, averescan şi naţional ţărănesc. Pe lângă ele şi altele mai mici. În fond,  nu exista între ele nici o deosebire. Numai  formele  şi interesele personale le deosebeau. Acelaşi lucru sub alte forme. Nu aveau nici măcar justificarea unor păreri deosebite.

Singurul  lor  mobil  sufletesc  adevărat  era:  religia  interesului personal, pe deasupra oricăror dureri ale ţării şi a oricăror interese ale neamului. continuare »

Mişcarea Legionară la 85 de ani de la înfiinţare. O Mişcare dumnezeiască de reînviere a Neamului şi a Bisericii

Corneliu Zelea Codreanu: “Astăzi, Vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ioan Botezătorul), oră zece seara, se înfiinţează: “LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL”, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez că şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici.

Această primă sedinţă a durat un minut, adică atât cât am citit ordinul de mai sus, după care cei prezenţi s-au retras, rămânând că să cugete dacă se simt destul de hoţărâţi şi tari sufleteşte, pentru a păşi într-o asemenea organizaţie, unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de până atunci şi a camarazilor mei de închisoare. Chiar şi pentru cei din grupul “Văcăreşti” am lăsat timp de gândire şi de cercetare a conştiinţei lor, pentru a vedea dacă nu au vreo îndoială sau rezervă deoarece păşind aici vor trebui toată viaţa lor să meargă înainte fără nici o şovăire.

Intima noastră stare sufletească din care s-a născut Legiunea a fost această: nu ne interesa dacă vom birui, dacă vom cădea înfrânţi sau dacă vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge înainte, uniţi. Mergând împreună, uniţi, cu Dumnezeu înainte şi cu dreptatea neamului românesc, orice soartă ne-ar fi dăruită, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântată şi va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrângeri şi sunt morţi care trezesc un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţe dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odată.” extras din cartea Pentru Legionari. continuare »

Părintele Justin – Emisiunea Mărturisiri (1TV Bacău, aprilie 2012)

[youtube=https://youtu.be/PGRzu78FVgE]

1 TV Bacău vă propune un interviu cu arhimandritul Justin Pârvu, Staretul mănăstirii Petru Vodă. Un dialog despre fiinţa românească, trecut, prezent şi viitor, din perspectiva  călugărului care a împlinit recent 93 de ani şi care este considerat ultimul duhovnic al neamului dintr-o generaţie de excepţie a monahismului românesc. Părintele Justin Pârvu a răspuns la întrebări diverse, legate atât de relaţia cu Dumnezeu într-o lume secularizată, despre misiunea politicianului, cât şi de cea a ziaristului, a vorbit fără echivoc despre Biserica zilelor noastre în raport cu nevoile oamenilor simpli şi, nu în ultimul rând, şi-a amintit de perioada celor 16 ani petrecuţi în închisorile din Aiud, Jilava sau în subterana de la Baia Sprie, pentru “păcatul” de a crede în Dumnezeu şi în misiunea neamului românesc.

| 1TV Bacau

O nouă prigonire a Sfântului martir Corneliu Zelea Codreanu de către jidovime. Cum se leapădă unii români de istoria şi eroii lor

Ne cam merităm soarta de a nu mai putea renaşte o mişcare precum a fost de Dumnezeu insuflata Mişcare Legionară!

O carte editată sub egida CJ Suceava stârneşte indignarea Institutului Elie Wiesel

Institutul “Elie Wiesel” şi-a exprimat indignarea faţă de lansarea, sub egida Consiliului Judeţean Suceava, a unei cărţi semnate de George Ungureanu, care conţine o fotografie a liderului Mişcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu. Autorităţile sucevene au exprimat regretul faţă de incident.

Într-un comunicat de presă transmis marţi, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” şi-a exprimat indignarea şi dezacordul faţă de lansarea, în 11 aprilie, la Biblioteca Bucovina “I G Sbiera”, a volumului de poezii pentru copii “Păţania lui Somnorilă”, semnat de George Ungureanu şi editat de Centrul Cultural “Bucovina” sub egida Consiliului Judeţean Suceava.

Potrivit sursei citate, la lansare a participat şi a vorbit vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Vasile Ilie, lucrarea fiind editată din fonduri publice şi cu susţinerea directă a conducerii Consiliului Judeţean Suceava. continuare »

Un text mai actual ca oricand: O RUINA

Nu este om care sa aiba ochi si sa nu vada ca tara aceasta bogata a ajuns o ruina. Si pe deasupra acestor ruine intinse cat tine pamantul romanesc, o ceata de misei, o ceata de imbecili, o ceata de talhari fara rusine si-au ridicat palate in sfidarea tarii care geme de durere si spre palmuirea suferintei tale, popor roman. Ce-i cu tara asta? Ce are? E saraca? N-are campuri si dealuri pline cu holde de aur? Nu are fier si carbune si marmora in maruntaiele pamantului? Nu pleaca in fiecare zi zeci de mii de vagoane de petrol peste hotare? Nu pleaca mii de vagoane incarcate cu lemnarie peste mari si tari? Nu are oameni care muncesc de la rasaritul soarelui si pana in noapte tarziu? E saraca? Nu! E supta! Vorba poetului care se plange umbrei lui Stefan cel Mare:

“Maria-Ta, la noi in zadar ara plugul
caci holdelor noastre cu spicul de aur,
Strainul le fura belsugul.”

Ce-i cu oamenii din tara asta de se mananca intre ei ca niste caini? De ce nu-si mai dau buna ziua prin sat? De-si intorc spatele unul altuia chiar si in Biserica, in fata Sfantului Altar? Cine-s acestia care trag cu dintii din Tara ca dintr-o bucata de gaina fripta? Oare n-or fi sosit vremurile din Evanghelie, cari spun: “se va ridica frate contra fratelui si copil contra parintilor“? Si n-ati vazut acestea la alegeri, cand frate s-a batut cu frate si copil cu tatal sau? …Se implinesc scripturile… Si spune in Evanghelie: atunci va fi sfarsitul lumei… Si eu talmacesc: atunci va fi sfarsitul neamului si al Tarei acesteia, in care se vor intampla asemenea lucruri. Sfarsitul neamului romanesc. Intrarea lui in robia strainului. Ingenuncherea lui treptat, treptat. Si stingerea lui.

De aceea:
Barbati si femei
Cati mai sunteti in vigoare si mai puteti sa va smulgeti din mrejele mortii, ridicati-va ca un singur om… Strigati in toate partile:

Strainii ne-au coplesit.
Politica ne omoara.

“Si cu cat greutatile ne vor asalta
si loviturile lumii vor curge mai grele peste noi,
cu atat vom sta mai mult sub scutul
Sfantului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui.”
1937, Corneliu Zelea Codreanu

14 Mai – Pomenirea Sfintilor Marturisitori Romani din temnitele comuniste – Sfintii Inchisorilor ce isi asteapta canonizarea

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=FSrxjCr8CDw#at=11]

Sub aceasta denumire, de cativa ani s-a incetatenit a-i recunoaste pe cei ce au patimit in inchisorile comuniste in sec. al XX-lea, dar si in timpul regimului antonescian si al dictaturii de sub Carol al II-lea. Acestia sunt mucenicii si marturisitorii lui Hristos din inchisorile comuniste.

Sub regimurile tiranice au fost intodeauna oameni care prin propria jertfa au ajuns mucenici si marturisitori. Datele statistice, atat cat au fost dezvaluite – caci de comunism si de securitate nu am scapat nici dupa 1989 – arata ca intre 80-90% dintre cei inchisi de comunisti au fost legionari.

Corneliu Zelea Codreanu si cei cei dimpreuna cu dansul au infiintat Miscarea legionara in 24 iunie 1927, de ziua Nasterii Sf. Ioan Botezatorul.

Miscarea legionara a pornit de la Icoana si de la Altar, pentru ca in biserica inchisorii – fosta manastire – Vacaresti o icoana a Sf. Arhanghel Mihail i-a impresionat pe CZC, Ion Mota, Tudose Popescu, Ilie Garneata, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, caci le-a descoperit pe cel ce i-a tradat. Pe Sf. Arh. Mihail din aceasta icoana il simteau viu si el le va deveni ocrotitor. continuare »

Conferintele "Marturisirea crestina in temnitele comuniste" – Momente de renastere si intarire a spiritului romanesc

Recomandam tuturor sa participe la aceste conferinte, atunci cand au loc in orasul lor. Veti pleca acasa mult mai dornici de a schimba ceva cu sufletul vostru si cu neamul aceasta. Felicitari organizatorilor pentru momentele deosebite ce au loc la aceste conferinte. Va invitam sa luati parte la unele din ele, chiar daca doar prin intermediul textului.

Conferinta de la Suceava

O perioada, din pacate intunecata din Istoria Contemporana a romanilor (1948-1964), a fost repovestita „picant”, miercuri 23 februarie a.c., in sala mica a Casei de Cultura a Sindicatelor-Suceava sub egida unei duble lansari de carte: „Martiri si marturisitori romani din secolul XX” si „Poeti dupa gratii”, avandu-i ca invitati speciali pe Fabian Seiche, teolog si jurnalist, autorul primei carti citate, Ilie Tudor, unul dintre supravietuitorii de la Aiud in cadrul unei manifestarii organizate de „Bucovina Profunda” si Fundatia Culturala „Memoria”.

Legionarii din temnita ca martiri ai neamului

Lupta impotriva Comunismului, acest regim ateu, a avut un profund substrat spiritual de lupta impotriva raului, printr-o scoala spirituala ce a dat martiri, respectiv Miscarea Legionara, iar Crestinismul este la baza acestei scoli. Evident, nu se poate face o antiteza sau o comparatie intre valorile spirituale crestine si Miscarea Legionara si asa cum spun doctrinarii ei, miscarea aceasta a dat sfinti in mare masura. In aceasta carte, „Marturisirea crestina in temnitele comuniste”, sunt tratate lucruri si inainte de Comunism si dupa, tratand crestinismul Miscarii legionare ca mediu de formare a sfintilor din inchisorile comuniste. Acolo, in temnita, cei mai buni crestini au fost acestia, dincolo de ce se pune pe seama lor: violente asa zise si toate minciunile care se spun despre Miscarea legionara. Cartea cuprinde anexe cu documente inedite si o prezentare alfabetica a principalelor temnite comuniste din Romania si eu sper ca lucrarea sa va fie de folos si spre mantuire, caci, orice creatie are la temelie o jertfa”, a declarat audientei Fabian Seiche in prezentarea lucrarii sale, subliniind ca si in prezent raul comunismului nu a disparut cu desavarsire.

Poezia de dupa gratii…

Poemele de dupa gratii, reeditate peste ani, sunt o comoara de mare pret, considera unul dintre organizatori si asta deoarece, in opinia sa: „…poeziile nu au fost create la o simpla masa de scris, ci, in mijlocul evenimentelor, fiind veritabile transmisiuni directe acolo si atunci, nefiind regandite ca azi, fiind un fenomen unic. Vedeti, temnita romaneasca a dat doua comori: memoriile si poezia. Toate acele fapte redate prin versuri se petreceau in realitate, fiind o poezie scrisa pe Cruce, o poezie tipic romaneasca, deci. Oamenii acestia chiar aveau nevoie de poezie spre a supravietui”. Pentru multi din cei incarcerati modelul sau idolul era poetul si carturarul Radu Gyr ale caror poeme erau ades recitate pe de rost, precum o Evanghelie.

Intr-o viata de om, te poti considera fericit sa traiesti o infima farama din istoria neamului, iar un caz fericit a fost Ilie Tudor, craioveanul care l-a cunoscut personal pe Capitanul Legiunii, Zelea Codreanu, o figura charismatica ce impunea oricui respectul, pe vremea cand era „copil de trupa” in Fratiile de Cruce legionare, intr-o tabara de vara in fosta statiune Carmen Sylva, azi Eforie Sud. Cum regimurile dictatoriale din Romania: Carlist, Antonescian si Comunist s-au succedat cu repeziciune la putere, o legatura din trecut cu Miscarea Legionara, de multa vreme uitata, l-a costat pe Ilie Tudor ani grei de temnita si experiente unice, pe unele dintre ele, mai „hazlii” redandu-le mai jos… continuare »

Conferintele “Marturisirea crestina in temnitele comuniste” – Momente de renastere si intarire a spiritului romanesc

Recomandam tuturor sa participe la aceste conferinte, atunci cand au loc in orasul lor. Veti pleca acasa mult mai dornici de a schimba ceva cu sufletul vostru si cu neamul aceasta. Felicitari organizatorilor pentru momentele deosebite ce au loc la aceste conferinte. Va invitam sa luati parte la unele din ele, chiar daca doar prin intermediul textului.

Conferinta de la Suceava

O perioada, din pacate intunecata din Istoria Contemporana a romanilor (1948-1964), a fost repovestita „picant”, miercuri 23 februarie a.c., in sala mica a Casei de Cultura a Sindicatelor-Suceava sub egida unei duble lansari de carte: „Martiri si marturisitori romani din secolul XX” si „Poeti dupa gratii”, avandu-i ca invitati speciali pe Fabian Seiche, teolog si jurnalist, autorul primei carti citate, Ilie Tudor, unul dintre supravietuitorii de la Aiud in cadrul unei manifestarii organizate de „Bucovina Profunda” si Fundatia Culturala „Memoria”.

Legionarii din temnita ca martiri ai neamului

Lupta impotriva Comunismului, acest regim ateu, a avut un profund substrat spiritual de lupta impotriva raului, printr-o scoala spirituala ce a dat martiri, respectiv Miscarea Legionara, iar Crestinismul este la baza acestei scoli. Evident, nu se poate face o antiteza sau o comparatie intre valorile spirituale crestine si Miscarea Legionara si asa cum spun doctrinarii ei, miscarea aceasta a dat sfinti in mare masura. In aceasta carte, „Marturisirea crestina in temnitele comuniste”, sunt tratate lucruri si inainte de Comunism si dupa, tratand crestinismul Miscarii legionare ca mediu de formare a sfintilor din inchisorile comuniste. Acolo, in temnita, cei mai buni crestini au fost acestia, dincolo de ce se pune pe seama lor: violente asa zise si toate minciunile care se spun despre Miscarea legionara. Cartea cuprinde anexe cu documente inedite si o prezentare alfabetica a principalelor temnite comuniste din Romania si eu sper ca lucrarea sa va fie de folos si spre mantuire, caci, orice creatie are la temelie o jertfa”, a declarat audientei Fabian Seiche in prezentarea lucrarii sale, subliniind ca si in prezent raul comunismului nu a disparut cu desavarsire.

Poezia de dupa gratii…

Poemele de dupa gratii, reeditate peste ani, sunt o comoara de mare pret, considera unul dintre organizatori si asta deoarece, in opinia sa: „…poeziile nu au fost create la o simpla masa de scris, ci, in mijlocul evenimentelor, fiind veritabile transmisiuni directe acolo si atunci, nefiind regandite ca azi, fiind un fenomen unic. Vedeti, temnita romaneasca a dat doua comori: memoriile si poezia. Toate acele fapte redate prin versuri se petreceau in realitate, fiind o poezie scrisa pe Cruce, o poezie tipic romaneasca, deci. Oamenii acestia chiar aveau nevoie de poezie spre a supravietui”. Pentru multi din cei incarcerati modelul sau idolul era poetul si carturarul Radu Gyr ale caror poeme erau ades recitate pe de rost, precum o Evanghelie.

Intr-o viata de om, te poti considera fericit sa traiesti o infima farama din istoria neamului, iar un caz fericit a fost Ilie Tudor, craioveanul care l-a cunoscut personal pe Capitanul Legiunii, Zelea Codreanu, o figura charismatica ce impunea oricui respectul, pe vremea cand era „copil de trupa” in Fratiile de Cruce legionare, intr-o tabara de vara in fosta statiune Carmen Sylva, azi Eforie Sud. Cum regimurile dictatoriale din Romania: Carlist, Antonescian si Comunist s-au succedat cu repeziciune la putere, o legatura din trecut cu Miscarea Legionara, de multa vreme uitata, l-a costat pe Ilie Tudor ani grei de temnita si experiente unice, pe unele dintre ele, mai „hazlii” redandu-le mai jos… continuare »

Crestinismul Miscarii Legionare – cadru de formare a viitorilor Sfinti din inchisorilor comuniste

Imnul biruintei

Chinuiti si-nfometati
infruntam urgii,
Stam crucificati,
Transformati in torte vii.

Se smulge neamul din suferinta,
Nadejdea si-o ridica la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi il duce
Navalnic spre marea biruinta.

Din zbuciumul si suferinta noastra
Se-nalta-n zarea albastra
Ca o catapeteasma-n sarbatoare
Imnul biruintei legionare!

(V. Gafencu)

La 24 Iunie 1927, vineri, de Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, a luat fiinta, din pronia divina, „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumita astfel dupa icoana Sf. Arhanghel Mihail, protectorul ei, icoana purtata in toate ceasurile de suferinta. Întemeietorul, tanarul Corneliu Zelea Codreanu, marturiseste:

Eram asa de putini si asa de saraci, incat nu numai ca am fost tinta sagetilor ironiei altora, dar ne-am ingrozit noi insine de saracia noastra. Credinta insa nu ne-am pierdut-o nici o clipa. N-am avut nici o secunda de indoiala. Pare ca Dumnezeu inadins ne-a adunat asa de saraci pentru ca sa arate ca in victoria legionara materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clara a victoriei finale si mi-am asumat intreaga raspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutati, primejdii si riscuri nenumarate, dar aceasta viziune a victoriei nu m-a parasit nici o secunda…

De atunci a intrat in viata sociala si in vesnicie miscarea romaneasca de revigorare moral-spirituala, comparata cu ceea ce, in monahismul ortodox, a fost miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama (secolul XIV). Fenomenul legionar poate fi patruns in esenta sa doar pe cale teologica. El nu se reduce la politica, nici la anticomunism, nici la eroism de bravura, nici la gesturi sau imbracaminte, cum fals considera chiar unii „apropiati” de fenomenul legionar. Legiunea este o parte a Bisericii, face parte din ea. Lupta impotriva comunismului ateist si a tuturor nedreptatilor; are un temei spiritual, crestin: lupta impotriva raului.

Sfantul Apostol Pavel ii dojeneste astfel pe crestini: „In lupta voastra cu pacatul, mi v-ati impotrivit inca pana la sange (Evrei 12,4). Lupta aceasta este nevazuta, cum arata acelasi apostol: Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare”. (Efes. 6, 11-13). Deci o lupta interioara cu sine insusi, cu patimile si neputintele personale, si de aici rezultand formarea unui om nou, crestin, cat se poate de desavarsit, moral, integru, cinstit si constiincios in fiecare domeniu de activitate, inclusiv in politic si social. Acest lucru a fost realizat tocmai de Miscarea Legionara in membrii ei si, prin ei, in toata tara, dorind o „tara sfanta ca soarele de pe cer“, cum spunea Mota. continuare »

Luptatorii anticomunisti cer anularea deciziei CNA de sanctionare a realizatoarei tv, Eugenia Voda

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti isi exprima deopotriva indignarea si ingrijorarea cu privire la sanctiunea acordata de CNA la adresa TVR1 si a realizatoarei emisiunii “Profesionistii”, d-na Eugenia Voda, in legatura cu afirmatiile d-lui Ion Cristoiu referitoare la Corneliu Zelea Codreanu.

Un astfel de act, pe care noi il consideram neprocedural si abuziv, este cu neputinta de imaginat la 21 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989, cand, cu pretul sangelui varsat de tineretul sau, poporul roman si-a castigat Libertatea, concept care include si libertatea de expresie. Dupa cum, de neconceput consideram ca este indrazneala cu care, semnatarii scrisorii de protest, care se erijeaza in aparatori ai intereselor etniei evreiesti din Romania, inteleg sa-si manifeste public comportamentul abuziv, purtator al unor reminiscente de natura totalitara.

Acesti domni trebuie sa stie ca, prin sacrificiile facute in inchisorile si lagarele comuniste, in rezistenta armata anticomunista, precum si in timpul Revolutiei din decembrie 1989, neamul romanesc si-a castigat Libertatea, iar principiile pluralismului, libertatii de expresie si statului de drept, sunt cuceriri la care nu are dreptul sa atenteze nimeni, indiferent cine ar fi.

Noi, fostii luptatori in Rezistenta Nationala Anticomunista, cei care am dus greul acestei lupte, platind cu ani grei de detentie politica, ne rezervam dreptul moral de a condamna cu fermitate acest atentat la Libertatea castigata de poporul roman cu atat de multe sacrificii.

Dar cel mai ingrijorator ni se pare faptul ca o institutie precum CNA, in mod inadmisibil si contrar deontologiei profesionale, intelege sa cedeze la presiunile morale si politice exercitate de semnatarii scrisorii de protest.

Pe aceasta cale, noi, fostii detinuti politici, luptatori in Rezistenta Nationala Anticomunista, condamnam sanctiunea acordata postului TVR1 si emisiunii realizate la standarde de excelenta de profesionista Eugenia Voda, si cerem in mod imperativ acestei institutii sa revina asupra deciziei luate. CNA nu are voie sa uite ca este o institutie a Statului de Drept si ca are datoria de a apara deontologia profesionala, neavind voie sa abdice de la aceasta menire in urma lobby-ului desfasurat de terte persoane, indiferent cat de influente ar fi acestea pe plan intern sau international.

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Tel. 0745039625 // e-mail:  [email protected]

Presedinte,   dr. Constantin Iulian,  fost detinut politic
Secretar,  Gheorghe Jijie, fost detinut politic

Atacul tortionarilor jidovi merge mai departe: CNA este pus la colt sa ancheteze emisiunea in care martirul neamului Corneliu Codreanu a fost elogiat de Ion Cristoiu

Totul a plecat de la aceste secvente, in care ziaristul Ion Cristoiu aprecia pe singurul comandat al Miscarii Legionare, Capitanul Corneliu Zelea Codreanu, pentru incoruptibilitatea sa, cu toate ca i se propusese de catre Carol al II-lea sa vina la guvernarea tarii.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Ks0mqFIkycg]

Ca unul care a studiat toate dosarele SRI despre Corneliu Codreanu, ziaristul Ion Cristoiu nu a gasit ceva de condamnat la marele roman, ci dimpotriva a fost impresionat de personalitatea lui de om politic al vremii, ceea ce nu mai gasim la niciun politician din vremea noastra. Ei bine, au fost de-ajuns aceste aprecieri pentru ca aparatul de monitorizat al jidanilor sa se sesizeze prin mai multe acuzatii, printre care cea mai scabroasa din istoria omenirii, cea de antisemitism. Si chiar nu era cazul fata de Capitan. Stim ca holocaustul adevarat a fost cel comis de comunisti – holocaustul rosu si a facut sute de milioane de victime la nivel mondial. Iudeo-francmasoneria a stat la baza acestor conflicte si are in continuare drept obiectiv reducerea populatiei globului si crearea unui stat mondial condus de “mesia” lor, antihrist. Poporul evreu se va intoarce la singura cale de mantuire, la Ortodoxie, insa jidovii ce L-ar rastigni din nou pe Iisus nu inceteaza holocaustul satanic si crimele impotriva umanitatii.

Maine CNA va ancheta acest caz si foarte probabil ca sa fie sanctionata realizatoarea emisiunii, Eugenia Voda. Conducerea TVR deja s-a dezis de afirmatiile d-lui Ion Cristoiu.

Va rugam sa trimiteti emailui de sustinere la urmatoarele adrese ale CNA: [email protected], [email protected], [email protected]

Parintele Dumitru Staniloae despre Parintele Arsenie Boca si Corneliu Zelea Codreanu

Arsenie Boca mi-a fost foarte apropiat ca student la Sibiu. Venea la mine si statea luni de zile uneori. Dupa aceea s-a facut calugar, a stat in Bucuresti pe la un frate al meu… Era o taina in el, era un om care spunea cu hotarare, nu spunea cu ezitari, cum spun alti oameni, si cum si eu imi dau seama ca nu pot defini lucrurile. El parca le spunea in asa fel ca dadea o siguranta omului care-l asculta. Avea ceva propriu; eu nu stiu sa fi pus intr-un mod foarte complicat problemele; el le spunea intr-un mod hotarat, asa fara ezitari. El avea un fel propriu al lui care impunea. Dar nu stiu de ce n-a mai venit la mine.

Corneliu Codreanu era si el o figura foarte interesanta; si atragea ca si Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic asa; acelasi spirit hotarat si sigur; alegea o cale si gata; mergea pe ea. Impresionau amandoi prin forma lor hotarata de a fi. Era un dar al lor. Cred ca e o oarecare asemanare intre ei, parca erau o piatra, o stanca. Eu n-am avut aceasta exactitate de a defini lucrurile, m-am leganat asa, in cunoasterea adevarului. Eu am pus foarte mult pret pe iubire, pe blandete, pe bunatate, pe valorile Treimii; scrisul meu a atras e adevarat, dar ca persoana n-am exercitat aceasta atractie pe care o exercitau Codreanu sau Arsenie Boca, si nu stiu cum e mai bine…

mai departe: Despre Ion Mota, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Noica

Cititi si: INEDIT: Parintele Arsenie Boca – Comentariu la Pateric

Parintele Amfilohie – Planurile iudeo-masonice au reusit sa impuna frica, tacerea si compromisul in societatea romaneasca

Frica genereaza frica, iar cinstea sufleteasca, marturisirea si rugaciunea genereaza curaj”

[vodpod id=ExternalVideo.925162&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9806235%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3D%7Cnewest%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cuvant la praznuirea Sf. Valeriu Gafencu, Tg. Ocna, 20 feb. 2010

Vizitati si: Părintele Amfilohie – Despre monahism şi mărturisirea Adevărului

Minunea prin care a luat nastere Miscarea Legionara. Marii duhovnici ai Romaniei despre legionari si Capitan

Nu se cuvine a vorbi despre Sfintii Inchisorilor, fara a pomeni Miscarea Legionara sau cuvantul legionar. Cei ce fac aceasta se aseamana jidovilor sionisti si tortionarilor.

In ziua de 8 noiembrie, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, discutam ce nume sa dam acestei organizatii tineresti. Eu am spus:
– Arhanghelul Mihail.
Tatal meu spune:
– Este in biserica o icoana a Sfantului Mihail, pe usa din stanga a altarului.
– Sa mergem sa vedem. M-am dus cu Mota, Garneata, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudose. Ne uitam si intr-adevar ramanem uimiti. Icoana ni s-a aratat de o frumuseste neasemuita. Eu niciodata nu fusesem atras de frumusetea unei icoane. Acum insa ma simteam legat de aceasta cu tot sufletul si-mi facea impresia ca Sf. Arhanghel e viu. De atunci am inceput sa iubesc icoana.
De cate ori gaseam biserica deschisa, intram si ne inchinam la icoana. Ni se umplea sufletul de liniste si de bucurie.

extras din Cartea Capitanului

Părintele Justin Pârvu

Despre Corneliu Zelea Codreanu si Legiunea Arhanghelului Mihail, istoricii nostri mai vechi sau unii mai noi au avut grija sa denatureze adevarul. Au facut-o cu un scop: generatiile care le-au urmat(sau vor urma) sa nu stie adevarata istorie a romanilor. Nu s-a scris “fara ura si partinire”, asa cum ar trebui sa o faca adevaratii istorici.

Corneliu Zelea Codreanu a fost inca din timpul vietii sale o legenda, iar moartea sa, care a fost o jertfa – “cea mai scumpa dintre nunti”, cum spunea cantecul legionar, a facut ca proiectarea sa mitica sa capete o deosebita profunzime. Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea Legionara au fost insa si o realitate care apartine istoriei romanilor. N-o putem neglija si trebuie sa o intelegem. Mai mult, Corneliu Zelea Codreanu a intrat intr-un panteon al mitologiei romanesti, unde trebuia demult sa-si afle locul.

Ma bucura faptul ca se studiaza acest fenomen si marturiile noastre, ale celor care mai traiesc, putini intr-adevar, pot ajuta la descrierea unei istorii care n-a beneficiat pana nu demult decat de un singur fel de prezentare, bineinteles, negativa. Caci cei care au scris erau dusmanii miscarii, cei carora le era frica de ea si ma mira faptul ca inca le mai este, astazi cand tinerii din “Fratiile de Cruce” de la sfarsitul anilor ’30 sunt octogenari sau nanogenari. Sunt tot mai putini astazi dintre cei care au trait acele vremuri si au crezut in biruinta legionara si marturia lor nu trebuie sa se piarda.

Tinerii legionari erau credinciosi si au crezut in rolul crestin al Miscarii. Dupa ani sau chiar zeci de ani de temnita grea, multi dintre supravietuitori s-au indreptat catre manastiri. Aici si-au aflat linistea, loc de rugaciune, nevointa si curatenie. Candva, Codreanu gandea ca ultim mijloc, retragerea in munti, caci de veacuri, romanul a primit lupta in munti si codri. Astazi, muntele si manastirile sale raman doar locurile unde romanul lucreaza pentru mantuire. Pentru mantuirea neamului nostru. Aceasta este lupta noastra.

Părintele Arsenie Papacioc

Nu putem gandi Miscarea Legionara fara voia lui Dumnezeu; deci a fost voia lui Dumnezeu chiar daca a plecat de la niste cauze materiale istorice.

Paăintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Tinand cont de cati martiri a dat, cred ca a fost de la Dumnezeu, dar oameni fiind, au facut si greseli.

Părintele Dumitru Stăniloae

Corneliu Codreanu era si el o figura foarte interesanta; si atragea ca si Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic asa; acelasi spirit hotarat si sigur; alegea o cale si gata; mergea pe ea. Impresionau amandoi prin forma lor hotarata de a fi. Era un dar al lor. Cred ca e o oarecare asemanare intre ei, parca erau o piatra, o stanca. Eu n-am avut aceasta exactitate de a defini lucrurile, m-am leganat asa, in cunoasterea adevarului. Eu am pus foarte mult pret pe iubire, pe blandete, pe bunatate, pe valorile Treimii; scrisul meu a atras – e adevarat, dar ca persoana n-am exercitat aceasta atractie pe care o exercitau Codreanu sau Arsenie Boca, si nu stiu cum e mai bine… Am fost solicitat dupa ’90 de niste tineri sa scriu ceva despre Ion Mota: eu cred ca Mota care era baiatul protopopului din Orastie era foarte crestin; si el s-a dus intr-adevar ca sa apere Occidentul de comunism. Pe Marin nu l-am cunoscut. (interviu, revistaScara, nr.7).

Părintele Arsenie Boca despre sfințenia Mișcării și a lui Corneliu Codreanu

„Am fost tinut la securitate sase saptamani. Cu parintele Arsenie discutam numai cand ne gaseam singuri. Restul timpului fie ca ascultam discutiile din camera, fie ca ma duceam cu gandul departe.

Intr-o zi se intampla sa ramanem amandoi in camera. Parintele Arsenie atunci imi spune: „Daca ar fi trait Capitanul ce lucruri frumoase am fi facut noi…”. Altadata imi spune: „Sa stii ca Legiunea nu va invinge pana nu se va completa numarul de legionari in cer”. Asta ar insemna sa moara toate generatiile din 1927 pana in 2000. Ar trebui sa treaca 60-80 de ani. Ar insemna sa nu mai traiasca nici un legionar din zilele noastre.

Dumnezeu va avea grija sa ramana si samanta pe pamant”, imi raspunde parintele Arsenie. A fost ultima discutie cu parintele Arsenie. Pe mine m-au luat si m-au dus la Penitenciar. M-au bagat singur intr-o celula la etajul trei, complet izolat de ceilalti legionari. (Fragment din manuscrisul lui Mircea Puscasu, fost detinut politic, legionar).

Ion Gavrila Ogoranu in „Brazii se frang, dar nu se indoiesc”, vol. 3, reda marturisirea facuta de mitropolitul Antonie Plamadeala chiar langa crucea de la manastirea Sambata:

„Marturisesc acum, lucru ce nu l-am facut niciodata, urmatoarea intamplare: eram prin 1947 in chilia parintelui Arsenie, care se dezbracase pana la brau sa se spele; pe pieptul parintelui atarna o cruce care avea si o garda legionara pe ea. M-am speriat si l-am intrebat:

– Parinte, nu ti-e teama sa porti un asemenea obiect primejdios?
– O am de la Corneliu Codreanu, el mi-a daruit-o”.

Parintele Ilarion Felea

Nu am facut politica si nu sunt legionar, dar vorbesc ca preot: Miscarea legionara va birui sigur, caci:

1. a cucerit tinerimea tarii
2. are un cap care stie ce vrea si e ascultat
3. are la temelia ei adevarul, credinta si dragostea crestina si impotriva acestora nu avem nicio putere.

Monahul Athanasie Stefanescu spunea despre idealurile si “omul nou” pe care il dorea Corneliu Codreanu ca baza a “Romaniei legionare”:

Telul final nu este viata, ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantui-torului nostru Iisus Hristos. Neamul este, deci, o entitate care-si prelungeste viata si dincolo de pamant. Neamurile sunt realitati si in lumea cealalta, nu numai in lumea aceasta. Acest student(Corneliu Zelea Codreanu) a indrumat generatia lui avand ca arhetip pe Hristos. Lupta a fost grea, acerba, cerand sacrificii pentru credinta lor in Dumnezeu si neamul romanesc, tineretul a fost supus la un experiment unic in lume, cunoscut sub numele de experimentul Pitesti, unde toti au fost prabusiti ca asa era reteta. Dar in fata lui Dumnezeu nu conteaza caderile, ci ridicarile. Preotul Calciu a fost unul dintre acestia. Generatia acestui student, in verde imbracata si la icoane inchinata, a fost martirizata cum n-au fost decat crestinii din primele secole. Din randurile ei ridicandu-se pe treptele cele mai inalte ale eroismului si chiar sfinteniei. Daca in iuresul luptei au fost si greseli, sa nu se uite ca una este individul cu instincte morbide, care ucide dragul de a ucide si alta  este individul care lupta in numele cetatii si al tarii, care a fost dintodeauna declarat erou.

extras din cartea Realitatea unui mit: Corneliu Zelea Codreanu

IPS Bartolomeu Anania

Marturisesc insa ca in “Fratia de Cruce” din Seminar nu se facea politica, nici antisemitism, ci doar educatie, si ca nu am avut de invatat decat lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam si de patrie, corectitudine, disciplina in munca, cultivarea adevarului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.

Corneliu Codreanu era si el o figura foarte interesanta; si atragea ca si Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic asa; acelasi spirit hotarat si sigur; alegea o cale si gata; mergea pe ea. Impresionau amandoi prin forma lor hotarata de a fi. Era un dar al lor. Cred ca e o oarecare asemanare intre ei, parca erau o piatra, o stanca. Eu n-am avut aceasta exactitate de a defini lucrurile, m-am leganat asa, in cunoasterea adevarului. Eu am pus foarte mult pret pe iubire, pe blandete, pe bunatate, pe valorile Treimii; scrisul meu a atras – e adevarat, dar ca persoana n-am exercitat aceasta atractie pe care o exercitau Codreanu sau Arsenie Boca, si nu stiu cum e mai bine… Am fost solicitat dupa ’90 de niste tineri sa scriu ceva despre Ion Mota: eu cred ca Mota care era baiatul protopopului din Orastie era foarte crestin; si el s-a dus intr-adevar ca sa apere Occidentul de comunism. Pe Marin nu l-am cunoscut. (interviu, revistaScara, nr.7).

Parintele Nicolae Steinhardt_2Nicolae Steinhardt despre legionari:

“N-a fost cameră în care tinerii – şi mai ales legionarii – să nu-mi vie în ajutor”

“Mult, mult, mult mai buni au fost tinerii prin închisori decât bătrânii. Pentru că mai uşor renunţi la viaţă când ai timp îndelungat de trăit! Pentru că la tinereţe patimile sunt mai aprinse, dar şi vigoarea spirituală mai neîntinată! Pentru că n-au cunoscut ranchiunele, prejudecăţile şi duşmăniile generaţiei mai vechi! Pentru că erau mai puţin obsedaţi cu acreli şi răbufniri, mai puţin încărcaţi de anexele trecerii timpului: sluţenii, eşecuri, dezamăgiri, confirmând astfel teoria lui Robert Brasilach după care e bine să mori înainte de a te fi pângărit mersul înnoroiat al anilor! Nu ştiu. Au fost mai buni.

N-a fost cameră în care tinerii – şi mai ales legionarii – să nu-mi vie în ajutor şi să nu-mi dea ”cafeaua” de dimineaţă şi feliuţa bisăptămânală de pâine – odoare fără preţ pentru un bolnav de intestine în schimbul ciorbei de murături putrede, al fasolei negătite, al cartofilor fierţi cu coajă şi pământ cu tot ori al verzei crude, la care şi lighioanele s-ar uita cu silă – singurele alimente ce le puteam oferi.Până ce – şi au trecut mai bine de trei ani – m-am învăţat să mănânc arpacaş, ei m-au ţinut în viaţă. Şi fără a face caz.

Cu totul din întâmplare, Dinu Pillat, de la părintele Todea, ştie cum a murit socrul lui, social-democratul Gh. Ene Filipescu. La Târgu-Ocna, spital t.b.c. al deţinuţilor politici până în 1956 (căci după acea dată n-au mai existat spitale pentru deţinuţii politici), Filipescu îşi proclamase convingerile socialiste şi atee într-o cameră de tineret legionar. E drept că-i apostrofa şi pe gardieni: ”copiii care-şi batjocoresc părinţii”. I-a fost din ce în ce mai rău – boala evolua repede – şi a pătimit (răsuflarea devenise chinuitoare) până la moarte.

Într-atâta s-au purtat tinerii legionari de frumos, de atent, de plin de abnegaţie şi drag cu el şi atât adânc respect i-au vădit celui mai vârstnic dintre ei, încât până la urmă i-au înmuiat inima.

Înainte de a-şi da sufletul, cu greu, fiindcă orice respiraţie ajunsese un spasm, Filipescu l-a îmbrăţişat pe cel care îndeosebi i se devotase, apoi pe toţi ceilalţi, s-a putut spovedi părintelui Todea şi s-a stins împărtăşit. După câteva săptămâni a încetat din viaţă şi băiatul care-l îngrijise filial.1 De la Ioan Ianolide aflu că a fost însuşi Valeriu Gafencu, unul din ”sfinţii închisorilor”.

| Jurnalul Fericirii