Crestinismul Miscarii Legionare – cadru de formare a viitorilor Sfinti din inchisorilor comuniste

Imnul biruintei

Chinuiti si-nfometati
infruntam urgii,
Stam crucificati,
Transformati in torte vii.

Se smulge neamul din suferinta,
Nadejdea si-o ridica la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi il duce
Navalnic spre marea biruinta.

Din zbuciumul si suferinta noastra
Se-nalta-n zarea albastra
Ca o catapeteasma-n sarbatoare
Imnul biruintei legionare!

(V. Gafencu)

La 24 Iunie 1927, vineri, de Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, a luat fiinta, din pronia divina, „Legiunea Arhanghelul Mihail”, denumita astfel dupa icoana Sf. Arhanghel Mihail, protectorul ei, icoana purtata in toate ceasurile de suferinta. Întemeietorul, tanarul Corneliu Zelea Codreanu, marturiseste:

Eram asa de putini si asa de saraci, incat nu numai ca am fost tinta sagetilor ironiei altora, dar ne-am ingrozit noi insine de saracia noastra. Credinta insa nu ne-am pierdut-o nici o clipa. N-am avut nici o secunda de indoiala. Pare ca Dumnezeu inadins ne-a adunat asa de saraci pentru ca sa arate ca in victoria legionara materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clara a victoriei finale si mi-am asumat intreaga raspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutati, primejdii si riscuri nenumarate, dar aceasta viziune a victoriei nu m-a parasit nici o secunda…

De atunci a intrat in viata sociala si in vesnicie miscarea romaneasca de revigorare moral-spirituala, comparata cu ceea ce, in monahismul ortodox, a fost miscarea isihasta a Sf. Grigorie Palama (secolul XIV). Fenomenul legionar poate fi patruns in esenta sa doar pe cale teologica. El nu se reduce la politica, nici la anticomunism, nici la eroism de bravura, nici la gesturi sau imbracaminte, cum fals considera chiar unii „apropiati” de fenomenul legionar. Legiunea este o parte a Bisericii, face parte din ea. Lupta impotriva comunismului ateist si a tuturor nedreptatilor; are un temei spiritual, crestin: lupta impotriva raului.

Sfantul Apostol Pavel ii dojeneste astfel pe crestini: „In lupta voastra cu pacatul, mi v-ati impotrivit inca pana la sange (Evrei 12,4). Lupta aceasta este nevazuta, cum arata acelasi apostol: Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare”. (Efes. 6, 11-13). Deci o lupta interioara cu sine insusi, cu patimile si neputintele personale, si de aici rezultand formarea unui om nou, crestin, cat se poate de desavarsit, moral, integru, cinstit si constiincios in fiecare domeniu de activitate, inclusiv in politic si social. Acest lucru a fost realizat tocmai de Miscarea Legionara in membrii ei si, prin ei, in toata tara, dorind o „tara sfanta ca soarele de pe cer“, cum spunea Mota.

A fi un om moral si cinstit, iubitor de Dumnezeu si de Neam. Atat putea face Legiunea. Mantuirea se da prin mijloacele harice ale Bisericii. Nici o substituire asadar, nici un conflict, nici o competitie intre cele doua. Ci o completare: ce nu putea face Biserica prin cler, facea Legiunea pe planul moral, civic, social, cultural si politic. Iar desavarsirea acestui om integru, omul nou, avea loc in trupul Bisericii. O alaturare organica fericita, o fuziune intre cer si pamant, intre divin si uman, intre transcendent si imanent.

Ca n-a fost sa fie tara toata ca „soarele de pe cer”, nu e vina Miscarii, ci a dusmanilor vazuti si nevazuti. Dar cu atat mai mare e vina lor ca au impiedicat un lucru bun si frumos. Vesnic vor purta ocara cerului ca au impiedicat cele mai sfinte si nobile idealuri prin mijloace cu totul necinstite. „Cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Mat. 18, 6-7; Lc. 17, 2).

Iata asadar, unii au ales jertfa cu arma in mana, altii in inchisori, in chinuri inimaginabile. Virgil Maxim imagineaza un dialog intre Capitan si Dumnezeu:

– Luam asupra noastra pacatele acestui neam, a zis Capitanul, oferind Miscarea Legionara lui Dumnezeu, ca jertfa de ispasire pentru pacatele neamului. Iar Dumnezeu a acceptat:
– Luati-le!… Si Fiul Meu a luat asupra Lui de bunavoie pacatele lumii. Veti patimi si voi! Fratii vostri de sange si dusmanii Mei va vor ucide!
– Da, Doamne, raspundem noi, dar asa cum pe El L-ai inviat din morti, nadajduim sa fii si cu noi, ca la invierea Neamurilor, sa nu fim in afara dragostei Tale! Si credem ca aceasta nadejde ne va izbavi!

(Imn pentru crucea purtata)

Intreaga suferinta a fost mijloc de purificare, jertfa de ispasire a pacatelor neamului. Si atunci cand iti pui viata pentru ai tai, din dragostea lui Hristos Dumnezeu, cum sa nu fii cinstit dupa moarte ca un placut Lui! Ca un sfant!

*

Am pornit de la Icoana si de la altar…

Miscarea Legionara – Miscare de mantuire, cum a definit-o Nae Ionescu – a pornit de la Altar si de la Icoana.

De la icoana si de la altar am pornit – marturiseste Mota – apoi am ratacit o bucata de vreme, purtati de valurile omenesti si n-am ajuns la nici un mal, cu toata curatia impulsurilor noastre. Acum, cu sufletul greu, rasletiti, sfartecati, ne strangem la adapost, la singura caldura si alinare, tarie si reconfortare a noastra, readucatoare de puteri, la picioarele lui Iisus, in pragul orbitoarei straluciri a cerului: la Icoana

(„La Icoana”).

Despre vremurile inceputului scrie Capitanul:

Toti credeam in Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi… Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei. Si cu cat greutatile ne vor asalta si loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul Sfantului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui”

(“Pentru Legionari”).

Arhanghelul protector nevazut al Legiunii nu e un arhanghel al vreunui cult oarecare, ci Arhanghelul Bisericii Crestine a Rasaritului, asa cum arata dogma si randuiala acestei Biserici:

„El nu era pentru noi o fotografie pe o icoana; ci il simteam viu. Acolo, la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprinsa” (id.).

Despre formarea launtrica a legionarului si despre rostul Bisericii in viata neamului sta scris in Carticica Sefului de Cuib: legionarul crede in Dumnezeu si se roaga pentru biruinta Legiunii. Sa nu se uite ca noi, poporul roman, stam aici, pe acest pamant, prin voia lui Dumnezeu si prin binecuvantarea Bisericii crestine”. Prin urmare, legionarul crede in Dumnezeu… intru atata intrucat este legionar, el crede in Dumnezeu. Pentru Capitan, legionarul care nu crede in Dumnezeu este un infirm.

Spre a nu mai lasa loc de interpretari, iata ce scrie Capitanul despre Mantuitorul Hristos: „Vom invia din morti in numele lui Hristos; adeca in afara de credinta lui Hristos, nimeni nu va fi mantuit” („Insemnari”). Sau:

Inviat Hristos, sadind nadejdea invierii din morti; ca viata nu se termina aici, la asa de trecatori 60-70 de ani; ca se prelungeste dincolo; ca ne vom intalni iar… si nu ne vom mai desparti niciodata” (id.)

La Jilava, in noaptea de Pasti a anului 1938, Capitanul astepta cu infrigurare ceasul invierii. Dupa multe osteneli izbuteste sa isi procure o lumanare. Scrie el in insemnari:

„O fi trecut de 12 (noaptea). Poate si de 1. N-am mai auzit clopotele sunand invierea. Aprind lumanarea si zic: Hristos a inviat!

Invatatura lui despre Hristos si despre Biserica este aceeasi, neschimbata. Ea nu se deosebeste cu nimic de invatatura Parintilor Bisericii.

Intre Miscare si Biserica lui Hristos nu exista cale de conflicte. Dimpotriva. Precizand pozitiile, Capitanul scrie: „Linia istorica este una: aceea pe care o traim sub condamnare si sub piatra de moara a pacatelor noastre, ale lumii si ale mosi-stramosilor nostri. Recunoastem ca suntem pacatosi; aceasta este atitudinea legionara fata de Biserica” („Pentru Legionari”). Prin urmare: recunoastem ca suntem pacatosi, ca purtam pacatele noastre si ale lumii. Si in starea in care ne aflam, ne zbatem, ne jertfim viata sub aripa ocrotitoare a Bisericii strabune pentru apararea crucii si pentru aducerea neamului nostru la Hristos.

Infiintand Legiunea, Corneliu Codreanu nu s-a gandit sa puna bazele unui ordin calugaresc. Nici mantuirea individuala a legionarilor nu era mobilul lui. Nici nu avea pentru aceasta mijloacele sfintitoare. Pe acestea le are numai Biserica. Setea adanca a sufletului, singura Biserica o putea potoli. Cand el spune ca “linia Bisericii” sta la uriasa inaltime fata de “linia Legiunii”, la aceasta se gandea. Corneliu nu avea intentia sa faca din legionarii lui calugari sau sfinti, rupti de realitatile lumii si retrasi undeva in scorburi de copaci, cum vor unii sa creada…

El voia altceva: sa pregateasca din suflete tari, din brate vanjoase, o Romanie sanatoasa, puternica si tematoare de Dumnezeu. El deschide o scoala spirituala, un organ de educatie cetateneasca. Elevii lui erau, in marea lor majoritate, crestini practicanti, se spovedeau si se impartaseau. Ateii, indiferentii religios, nu aveau ce cauta la el.

„Telul scolii lui Codreanu nu era sfintenia, ci omenia romaneasca. Omenia nu e sfintenie. Omul de omenie nu se lasa palmuit. Legionarului nu-i era indiferenta nedreptatea omeneasca. El nu poate sta cu bratele incrucisate cand vede jefuindu-se averea tarii. Organizarea de rezistente active, necesare si indreptatite, nu e lucrul Bisericii. Ci al conducatorilor – legali sau ilegali – multimilor. Constient de abaterile unor legionari de la poruncile Evangheliei, Codreanu a spus, raspicat: recunoastem ca suntem pacatosi. Iar in inchisoare fiind, scrie aceste cuvinte de sfarsit:

Aduţi aminte, Doamne, de toti ai mei. Ia-i sub scutul Tau. Iarta-i si odihneste-i in pace. Celor vii da-le tarie si biruinta asupra potrivnicilor, ca Romania legionara sa infloreasca si sa se apropie de Tine, Doamne al neamului nostru romanesc, in speranta invierii lui. Amin!

(„Insemnari”)

Activitatea scolii lui Codreanu, insemnand o insanatosire a sufletului tineretului, era totodata un ajutor imens dat Bisericii. Omenia si eroismul nu erau sfintenie, dar constituiau climatul cel mai prielnic pentru pasul ultim, pentru marele pas al desprinderii de patrie si rudenie. Faptul ca bisericile erau pline de tinerete legionara este graitor. E de mirare neintelegerea intalnita la inalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe. Dar preotii de mir si calugarii au simtit de unde le vine ajutorul. Si au imbratisat, cu riscuri, straduinta lui Corneliu Codreanu”. (G. Racoveanu, „Miscarea Legionara si Biserica”).

extras din cartea: Martiri si marturisitori romani din secolul XX, de Fabian Seiche

26 Comments

  1. IISUS ESTE DOMNUL!

    Despre comunisti si alti tradatori ai neamului:
    ” Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui că Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc”, zice Domnul.” ( Ieremia 1, 19).

    Iar pentru orice tanar de astazi este mesajul:
    ” Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat” ( I Timotei 6, 12).

  2. Vad cam ce intentionati sa faceti. Sa confiscati pe Valeriu Gafencu si pe sfintii din inchisoril in interesul Miscarii. E complet gresit! Miscarea Legionara a murit pentru totdeauna si trebuie inteles acest lucru. Incercarile de a resuscita acest “mort” sunt inutile.

    Sfintii inchisorilor tocmai de aceea sunt sfinti, pentru ca si-au acceptat martiriul dand slava si marturisind pe Dumnezeu, nicidecum pe Capitan sau pe Miscare.

    PS. Cenzura? De ce? Trebuie sa avem unanimitate de pareri? Prea seamana cu ce am trait pana in ’89.

    1. @Ion
      Este drept ca Miscarea a fost si nu cred ca mai poate fi din nou. Nici legionari nu mai sunt azi, inafara de cei in varsta. Ne putem numi cel mult simpatizanti. Dar putem sa le continuam idealul. Sfantul Valeriu nu poate fi confiscat de o Miscare caruia ii apartine. Intr-adevar el apartine cu atat mai mult Bisericii.
      Nu a fost cenzura, ci dreptul de a nu raspandi niste minciuni. O sa revenim cu un alt articol mai lamuritor.

  3. Iata ca totusi cineva a vorbit cum se cuvine despre Capitanul romanilor crestini si despre “Legiunea Arhanghelului Mihail” in aceste zile. Daca nu la conferinte, macar pe internet si nu va fi in zadar.
    Daca azi Capitanul este dus dintre noi, va continua sa ramana ca un simbol viu al neamului romanesc oricat de mare va fi turma de tradatori care cauta sa-l scoata din istoria Romaniei.

  4. @Ion de la Chiuiesti,
    Ceea ce porneste de la altar si se intoarce acolo nu poate fi mort spre moarte vesnica.
    Miscarea Legionara poate fi reinviata dar nu trebuie sa uitam de unde a pornit, cu ce crez si cu ce idealuri si deasemeni, sa nu uitam unde trebuie sa ramana: sub acoperamantul Bisericii… si nu ma refer la acoperis.

  5. @admin si agerstres: Uitam conditiile social-politice care au ajutat la creearea acestei miscari. Acum sunt cu totul si cu totul alte vremuri, alte conceptii, alte generatii.

    Si mai ceva. Nu putem rupe miscarea in doua, o parte spirituala si una politica militanta. Vrem, nu vrem, ele se leaga.

    1. @Ion
      Miscarea a facut ceea ce nu putea Biserica, adica si partea politica. Nu e normal ca cei ce ne conduc sa fie iubitori de Biserica?

  6. “Atâta timp cât va exista pe lume un singur legionar constient de misiunea lui, Miscarea Legionarã va fi vie, activã si de neînvins” (Corneliu Zelea Codreanu)

    1. desigur.. insa unde s-au format? cine le-a sadit credinta in suflet? unii poate erau doar nationalisti, ca apoi, in cadrul Miscarii sa afle si de credinta… totusi incearca sa intelegi, nu mai continua ca cei tari de cerbice

  7. !!!

    Bradut Florescu, unul din “vechii” publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.

    IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT :

    Rostul

    ” Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

    Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

    Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
    Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

    Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
    La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
    Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

    Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

    Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

    Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

    Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

    Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.
    Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la c– pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

    Suna-ti familia,
    pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

    Sa traiesti. ”

    Bradut Florescu

    DOAMNE ! Iti multumim !…iarta-ne…si…ajuta-ne…

    Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  8. Pt. Ioan de la Chiuiesti si nu numai:
    Virgil Maxim spune, parafrazandu-l: Misc. Leg. (ML) a fost intemeiata de C.Z.Codreanu, dusa la biruinta de Comandantul Horia Sima si continuata de cei investiti in drept, pe linia celor 2. O alta ML nu exista (cei ce s-au rupt de unitate iesind de sub ascultarea comandantului nu mai fac parte ci s-au rupt ca sectarii de Biserica!). O spune Maxim, Bordeianu (“Marturisiri…”), Victor Şoimu, Faust Brădescu, Sebastian Mocanu, Nae Nicolau, fratii Bălănescu, Puiu Gârcineanu, preot Ilie Imbrescu (mort la Aiud ca martir), Aristide Lefa, Filon Verca, Luca Călvărăsan, Ghiţă Grecu, Ilie Tudor, Virgil Totoescu, Vasile Turtureanu etc etc.
    Vasile Posteuca un mare crestin al veacului XX, spune in Testament ca nu recunoaste decat un singur cap,ce a salvat ML: Horia Sima. “El a pãstrat cu tenacitate pecetea autoritãtii legionare si de aceea el a a fost cel mai lovit, mai calomniat, mai urmãrit si mai denigrat: pentrucã reprezenta simbolul autenticitatii legionare, al unitãtii legionare si al spiritului legionar”-v. http://www.miscarea.net/1-posteuca-testament.htm
    Asadar, dle Ioan, dle Răzvan Codrescu si altii ce vreti inmormantarea ML ori vedeti inactualitatea ei (“sunt alte timpuri”… cum adica alte timpuri?? problemele sunt aceleasi si azi; sau o fi si Biblia depasita!?) sau nu pricepeti esenta ei teologica, cât timp va fi 1 om ce va duce mai departe linia ei pe fundamentele crestine si romanesti, pe valorile morale si inalte promovate in membrii ei- multi Sfinti ai inchisorilor- ML nu moare si nu poate muri. Asa cum crestinismul nu moare cat timp mai e 1 crestin autentic pe pamant! – Chiar daca nu are un partid sau o forma publica “oficiala” de exprimare…
    Esenta ei e spirituala dle Ioan, nu material-politica.
    Cititi cartile celor de mai sus,documentati-va intai, vorbiti cu batranii in viata daca ei cred ca nu mai exista ML asa cum credeti dvs din pacate.
    Asadar, pt mine ca legionar in formare conteaza ce zice un Maxim sau un pr. Brânzas/Mocanu/Nicolau/Zaharia Marineasa despre ML si chiar deloc nu conteaza ce zice un Codrescu sau X-ulescu trezit peste noapte “critic” si “istoric” al Miscarii.

    1. @Fabian
      Multumesc de precizare si iertare daca s-a inteles gresit… ideea era ca foarte putini din ziua de azi se mai ridica la masura Legionarilor si e posibil sa o compromita, identificandu-se cu ea.

  9. @admin
    Poi da, SRI-ul lucreaza inca din 1990 in acest sens, vezi Noua Dreapta, Suru, Marian Munteanu, Milcoveanu. Dar ei cad la pamant ca uscaturile luate de vant… nu ei constituie ML si nu la ei trebuie sa ne raportam. E simplu
    (pr. Brânzaş scria inca din 1997 cine e-n spatele lui Şerban Milcoveanu ori Suru. v. http://www.fgmanu.ro/Istorie/articol237)

  10. @admin,
    Totusi, dupa principiul acesta s-ar putea spune ca nici nici la inaltimea trairii crestine nu se mai pot ridica prea multi oameni in zilele noastre si l-ar putea compromite (oare vorbesc de lucruri straine?…) si maine, poimaine se va ridica vre-un jidan “binevoitor” spunandu-ne ca e mai bine sa “ingropam” Biserica pentru a nu o compromite… dar astia nu pot pricepe ca imparatia Lui Dumnezeu este si aici pe pamant cat timp mai exista chiar si un singur credincios si chiar fara nici un credincios tot Dumnezeu este stapan pe toata creatia Sa de aceea are dreptul si puterea sa arunce in foc partea care se leapada. Ceea ce incearca sa afirme contrariul e doar minciuna si iluzie. Minciuna nu poate compromite adevarul si chiar daca pare uneori ca reuseste e doar o iluzie de scurta durata, de aceea spunem ca “minciuna nu are picioare lungi”.
    Faptul ca in lanul de grau rasare si neghina nu ne opreste sa mai semanam graul. INDIFERENT CE NI SE IMPOTRIVESTE, MERGEM MAI DEPARTE.Nu trebuie sa ingropam “talantul” de teama sa nu se pateze.
    Asta e umila mea parere.

  11. mihaela

    iarta-ma,dar cam sumbru acest articol al d-lui Radut F..
    Cunosc si eu destui conationali,care stiu sa arunce in varful buzelor acuze ,mai mult ca o justificare a lipsei lor de patriotism,credinta si statornicie,de asumare a crucii acolo unde ti-a dat-o Dumnezeu.
    Fugind din tara ,e usor sa privesti peste umar,si sa te crezi privilegiat,dar ce te asteapta dincolo,ramane o necunoscuta deocamdata.
    P Visarion de la Clocociov,spunea:”Viata aceasta e un mic iad,iar oamenii vor sa o traiasca ca-n rai!”
    “Uscaturi ” sunt in toate “padurile”,chiar si in cea ‘thailandeza'”!
    Citeam chiar aici,cum Valeriu Gafencu si ceilalti arestati,aveau la indemana o posibila evadare,dar…nu au fugit de mucenicie!!!
    S-au sacrificat pentru reannoirea neamului ROMANESC!!!

    PESTE TOATE ESTE DUMNEZEU!
    Sa ne asumam plata pacatelor,macar de le-am plati pe lumea asta!
    Lectii si exemple sa luam de la cei ramasi cu noi,sa ne ajute sa ducem greul CRUCII!!!
    Doamne ajuta!

  12. soram !

    Articolul lui Bradut mi se pare obiectiv…fara…vreo …”pretentie”…ci…pur si simplu consemnarea unor realitati…pe care le vedem si le simtim toti….

    In acelasi context…nu intotdeauna…un/o atare gest….decizie…poate fi interpretat drept lasitate… ; cred ca…nu toti pot ( vointa..putere…demnitate…) sa-si poarte crucea…sa indure….Nu e nici de reprosat…nici de ironizat…ci…de compatimit…

    In alta ordine de idei…”caderi” au mai fost……si…vor mai fi…

    Sa ne rugam in continuu…sa ne lumineze… si sa ne intareasca Dumnezeu !

    DOAMNE ! Iti multumim !…iarta-ne…si..ajuta-ne…

    Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !

  13. “Dupa marturia sa,Avva Efrem Katunakiotul,timp de cinci ani l-a razboit cugetul viclean ce-i spunea neancetat sa paraseasca locul acela,Katunakia.Chilia si parintii aceia aspri si exagerati,pentru a gasi o obste mai intelegatoare.Isi venea mereu in sine zicandu-si:”Nu,frate.Preasfanta aici m-a adus,aici raman pana la sfarsit!”Intr-adevar,cu ajutorul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu a izbutit acest lucru.”
    “Cand vei deveni simplu,ca un dispretuit,de dragul ascultarii,si vei face ceea ce iti spun altii,si vei lua binecuvantare pentru toate,atunci incepe sa-ti dea Dumnezeu harul.Oricine ti-ar fi duhovnic,nu are importanta;metenia pe care o faci acestuia este lucrul cel mai important.Faci ascultare,ai harul lui Dumnezeu,esti pentru rai.
    Diavolul nu se teme de noi.Pe noi nici nu ne ia in seama,vede doar harul ce il avem din pricina ascultarii,si de aceea fuge de langa noi.
    Ascultarea este cea care iti aduce luminarea si lacrimile si rugaciunea.”
    Parintele Paisie Aghioritul spunea:”Nu uitati ca trecem prin vremuri grele si de aceea e nevoie de multa rugaciune.(…)Sa va rugati pentru situatia ca iesita din minti a lumii de azi,pentru a Se milostivi Hristos de fapturile Sale,caci se indreapta catre nimicire.
    Sa intervina in chip dumnezeiesc in iesirea aceasta din minti a vremurilor,deoarece lumea este dusa spre confuzie,spre nebunie si ,in sfarsit,spre impas.
    Ne-a chemat Dumnezeu(…)sa ne rugam pentru toata lumea(…)pentru a nu face diavolul ce vrea.Diavolul a dobandit deja drepturi.Nu ca ar vrea Dumnezeu sa-l lase,dar nu poate fi incalcat liberul arbitru al omului,voia sa sloboda de a se mantui sau de a se pierde.
    Cand sufera cineva pentru situatia actuala in lume si se roaga,atunci sunt ajutati oamenii,fara ca liberul arbitru sa fie incalcat.(…)Cu durere sa se faca Rugaciunea!Sa vedeti atunci ce putere are Rugaciunea….”
    Iar P Gheron Emilian spunea:”(…)de-a lungul veacurilor,Biserica vorbeste prin Rugaciune cu Dumnezeu,iar rasunetul ei umple toata zidirea si lucrarea ei se impreuna-osteneste la innoirea lumii!”
    Ioan Ianolide scria:”Am trait pentru Hristos,
    am trait cu Hristos,
    am trait in Hristos.
    Strig deci din adancuri:
    Hristos este Mantuitorul!
    Hristos lipseste lumii!
    Deci toti,oricare ati fi,
    Intoarceti-va la HRISTOS!!!”

  14. Recent unii intelectualisti se căznesc să atace creştinismul Mişcării Legionare de parcă ar fi descoperit călcâiul lui Ahile. Ei desigur au studii în străinătate şi nu oricum, ci cu burse evreieşti si cu profesori atei, cosmopoliţi şi necredincioşi.
    Ne dau lecţii de ortodoxie, de mistică şi de patriotism. Pentru ei un părinte Iustin e un “kamikaze legionar” (vezi http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-gogosica-sefului-de-cuib.html) deci incompatibil cu Ortodoxia (vezi primul aliniat de aci: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2011/03/mircea-platon-gogosica-sefului-de-cuib.html).
    Ei vorbesc de “fanatism conspiraţionist”, “programe secrete”, “stahanovismul legionar”, “druidul şef” (Codreanu) cu “tribul său”.
    (poate nu ştie autorul expresiilor că “tribul” lui Codreanu a dat aproape toţi Sfinţii închisorilor comuniste; sau ştie dar n-o recunoaşte!?)
    Limbajul expresiilor de mai sus mi se pare foarte cunoscut. Nu e o noutate.
    Aceleaşi atacuri abjecte foloseau anchetatorii anilor 50 cu deţinuţii: “kamikaze”, “violenţe legionare”, “fascişti”, “terorişti”, “bandiţi şi duşmani ai poporului”.
    Cu deosebire că ăia se chemau un Nicolski (Grunberg), Vasile Luca sau Teohari Georgescu (jidani), iar ăştia se cheamă un Mircea Platon, Fedorovici, Racu et.comp.
    Bine v-aţi găsit perechea domnilor tovarăşi!
    Dar ce e şi mai interesant e faptul că atacurile voastre murdare şi lipsite de orice seriozitate ştiinţifică – nu mai vorbesc de bun simţ – vin în urma lansărilor de carte, interviurilor şi conferinţelor avute de unii bătrâni legionari adevăraţi sfinţi în viaţă. Aceste mizerii aruncate peste jertfele curate ale celor morţi în închisori şi peste obrazul brăzdat al celor ce încă trăiesc, vă descalifică din orice treaptă de gânditori creştini. Cel puţin Eugen Ţurcanu a recunoscut înainte de a fi împuşcat că a greşit faţă de victimele sale, Sfinţii legionari de la Piteşti.
    Dacă ieri legionarii erau acuzaţi că sunt creştini până la moarte şi nu se leapădă de Hristos nici cu preţul vieţii (vezi cazul lui Niţă Cornel de la Piteşti), azi sunt acuzaţi de urmaşii torţionarilor că… nu sunt creştini!
    Nu ştiu de când Mircea Platon dă lecţii de creştinism şi teologie ortodoxă legionarilor bătrâni… Bănuim însă că străinătatea, banii şi puterea i-au iradiat gândirea, căci acum 10-15 ani nu gândea la fel (v. cartea lui “Teologie şi haiduci”, 1998).
    Acestor lamentabili creştini, cu aură de doctrinari moralişti, li se potriveşte urarea monahului Atanasie Ştefănescu de la Petru Vodă, un sfânt legionar al închisorilor: “Marş de-aici!”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

26 Comments
scroll to top