Adormirea Preasfintei maritei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria. Cuvant al Sfantului Nicolae Velimirovici

Intru nastere Fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit de Dumnezeu Nascatoare.. Mutatu-te-ai la viata fiind Maica Vietii, si cu rugiciunile Tale izbavesti din moarte sufletele noastre. ( Troparul praznicului)

Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a Cincea Porunca, Cinsteste pre tatal si pre mama ta, a aratat cu exemplul vietii Lui cum trebuie sa isi respecte omul parintii lui cei trupesti.

Spanzurat pe Cruce cu trupul fiind, si intru cele mai cumplite chinuri aflindu-Se, El Si-a adus aminte de Maica Lui, si aratind catre Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iata fiul tau. Dupa aceea, a privit catre Ioan si i-a zis: Iata maica ta. Si asa, dupa ce a dat-o pe Maica Lui in grija Ucenicului celui iubit, Mintuitorul Si-a dat sufletul Lui pe Cruce.

Ioan avea o casa pe Muntele Sion, in Ierusalim, in care a luat-o pe Maica Domnului si a purtat grija de ea pina la sfirsitul vietii ei, caci intru acea casa a ramas Maica lui Dumnezeu pina la suflarea ei cea mai de pe urma.

Cu rugaciunile ei, cu povatuirile ei, cu blindetea si cu rabdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit si Dumnezeu.

Ea si-a petrecut cea mai mare parte a restului vietii ei la Ierusalim, cercetind adesea locurile care ii aminteau de marile evenimente si de minunile facute de Fiul ei pentru mintuirea omenirii.

Ea mai cu seama cerceta Golgotha, Bethleemul, si Muntele Maslinilor. Dintre putinele ei calatorii mai departate, se pastreaza insemnarile calatoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfintul Ignatie Teoforul; de asemenea ale calatoriei ei in Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazar, Episcopul Insulei, cel inviat de Domnul a patra zi din morti.

Ea a mai cercetat si Sfmtul Munte Athos, pe care insasi l-a binecuvintat; si a ramas o vreme la Efes in grija Sfintului Ioan Evanghelistul, in timpul cumplitei prigoane dezlantuite impotriva crestinilor la Ierusalim.

La o virsta mai inaintata ajungind, ea mergea adesea sa se roage Domnului, Dumnezeului si Fiului ei in Muntele Maslinilor, locul inaltarii Sale, dorind ca El sa o ia din aceasta lume cit mai curind cu putinta.

Cu ocazia unei astfel de rugaciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit ca peste trei zile Domnul o va chema la El. Arhanghelul i-a daruit si o stilpare de finic din Rai, care avea sa fie dusa in procesiune la slujba inmormintarii ei.

Dupa acea rugaciune ea s-a intors acasa plina de bucurie, nadajduind ca ii va vedea inca macar o data pe toti Apostolii si Ucenicii Fiului ei in aceasta viata, mai inainte de a pleca. Domnul a implinit dorirea inimii Maicii Lui, iar apostolii, purtati pe nouri de sfintii ingeri, s-au strins cu totii in Muntele Sion.

Maica Domnului i-a intimpinat cu bucurie mare, i-a intarit, i-a mingiiat, i-a povatuit, si le-a imputernicit sufletele. Apoi si-a dat linistita al ei suflet in minile lui Dumnezeu, fara durere si fara suferinta a trupului.

Sfintii Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a raspindit bunamireasma cereasca, si, inconjurati de crestinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit sa il ingroape cu cinste in Gradina Ghetsimani, in mormintul Sfintilor ei Parinti, Ioachim si Ana.

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, in tot parcursul ei, procesiunea de inmormintare a fost ascunsa de ochii criminali ai iudeilor. Dar chiar si asa, Afthonie, un preot iudeu, a apucat sicriul cu intentia de a-l rasturna, insa tot atunci un inger al Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele miini nelegiuite care au ramas lipite de sicriu. El atunci a strigat catre Apostoli sa-l vindece, si s-a vindecat cu adevarat numai dupa ce a martursit credinta in Iisus Hristos Mintuitorul si Domnul.

De la aceasta inmormintare, tot prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, Sfintul Apostol Toma insa a lipsit. Aceasta s-a facut spre a se descoperi oamenilor o noua si intrutot slavita taina a Maicii lui Dumnezeu. Toma a sosit la Ierusalim in a treia zi dupa inmormintarea Maicii Domnului, si a dorit si el sa cinsteasca trupul adormit al Celei Preacurate.

Dar cind Apostolii au deschis mormintul, ei au aflat acolo doar giulgiurile goale – trupul nu se mai afla in mormint! In acea seara, Maica lui Dumnezeu, inconjurata de un alai de ingeri, a venit in mijlocul Apostolilor si le-a zis: Bucurati-va, caci eu sint cu voi pururea. Nu se cunoaste virsta la care a trecut la Ceruri Maica lui Dumnezeu, dar parerea celor mai multi Sfinti Parinti este ca Maica Domnului a adormit in virsta fiind de peste saizeci de ani.

Pe Nascatoarea de Dumnezeu cea intru rugaciuni si intru folosinte neadormita,
nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea nu au tinut-o.
Caci ca pe Maica Vietii , la viata a mutat-o Cel ce S-a salasluit in pantecele Ei cel fecioresc. (Condacul praznicului, glasul al II-lea)