Adevărul.ro: Părintele Justin, jelit de o mare de credincioşi

Peste 200 de preoţi şi de zeci de ori mai mulţi credincioşi au venit joi, 20 iunie, la Mănăstirea „Petru Vodă“, ca să-l conducă pe părintele Iustin Pârvu pe ultimul drum. Duhovnicul a părăsit lumea muritorilor duminică seara, după o suferinţă cumplită, în ultimele luni, fiind operat de cancer la stomac, imediat după Paşte. Lung şi anevoios i-a fost stareţului drumul în cei 94 de ani de viaţă, greu le-a fost şi pelerinilor să străbată calea spre mănăstirea din Munţii Neamţului. Cozile maşinilor, care se întindeau pe o distanţă de câţiva kilometri de-a lungul şoselei, anunţau o mulţime de credincioşi, toţi cu acelaşi gând: să-i mai spună, pentru ultima oară, câteva cuvinte duhovnicului.
Mitropolitul Teofan a oficiat slujba
Ceremonia de înmormântare a fost oficiată de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi PS Longhin, Episcop de Bănceni. A lipsit cel mai înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Daniel, care a trimis, în schimb, un mesaj de condoleanţe: „Privind la lumina vieţii sale şi la mulţimea ucenicilor pe care Părintele Iustin Pârvu i-a îndrumat pe calea mântuirii în Hristos, considerăm că trecerea sa la cele veşnice este o pierdere pentru viaţa şi lucrarea pastorală a Bisericii, pentru monahismul românesc şi pentru mulţimea credincioşilor care l-au cunoscut“. Nici preşedintele Traian Băsescu nu a fost prezent, fiind plecat din ţară în aceste zile. Şeful statului a trimis, însă, o coroană de garoafe roşii, greu de identificat între miile de buchete de flori aşezate ca o coroană în jurul bisericii. În tot acest timp, oamenii treceau fără zarvă prin dreptul catafalcului pe care odihnea părintele Iustin, pentru a-i săruta mâna şi Sfânta Evanghelie. Forţele de ordine nu au avut probleme în a asigura desfăşurarea ceremonialului, ca niciodată lipsind acea înverşunare a „creştinilor“ care vor să fie primii la raclă. Nu a lipsit, însă, micul comerţ bisericesc, de care se ocupau câteva măicuţe. Acestea vindeau la tarabe cruciuliţe, cărticele de rugăciuni sau broşuri cu viaţa şi poveţele părintelui ctitor al Mănăstirii „Petru Vodă“. 
„Îl plângem cum a plâns şi el pentru noi“
Căldura toridă a zilei a fost îndurată de miile de creştini, ce aşteptau liniştiţi, de ore întregi, pentru a se închina la căpătâiul Părintelui Iustin. De la copii până la bătrâni, organizatorii au oferit mulţimii hrană, apă, fructe şi cafea. Prin mulţime se puteau observa oameni în portul naţional, dar şi unii care purtau cu mândrie veston de culoare verde şi cu diagonală. Mulţi veniseră cu steaguri tricolore, pentru a arăta dragostea de ţară nutrită de către părintele Iustin.
„A fost un mare patriot şi de-asta purtăm tricolorul“, a spus un participant la slujbă. Prin mulţime se aflau şi câteva dintre rudele părintelui, nepoţi şi strănepoţi. „L-am cunoscut pe părintele Iustin, unchiul meu, când aveam şase ani şi a venit de la închisoare. Mi-a fost ca un învăţător. Ne-a ajutat mereu cu vorba şi cu fapta, şi acum am venit să-l plângem, aşa cum a plâns şi el şi s-a rugat pentru noi şi pentru neamul românesc“, a spus Eugen Pavel, unul dintre strănepoţii duhovnicului. Locul de veci al părintelui Iustin Pârvu este lângă zidul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, din incinta Mănăstirii „Petru Vodă“. Înainte de înhumare, racla cu trupul părintelui a fost purtată în procesiune în jurul mănăstirii în rugăciunile participanţilor la  slujbă.
Printre miile de pelerini care au venit la slujbă, se distingea un grup de oameni îmbrăcaţi în uniforme verzi. Unul dintre aceştia spunea că a venit de la Aiud, din locul în care părintele Iustin a petrecut ani grei de temniţă şi prigoană comunistă. „Suntem un grup mai numeros care am venit aici la Petru Vodă şi vrem ca, după încheierea slujbei, să cântăm la mormântul părintelui cântece patriotice. Aşa ne-a spus părintele, înainte să moară, să facem când nu va mai fi printre noi“, a declarat un bărbat din acest grup.
A suferit în temniţă pentru credinţă
Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, la acea vreme comuna Călugăreni, Neamţ. În 1939, s-a înscris la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, iar între 1942 şi 1944 a participat ca preot misionar pe Frontul de Est. A urmat, apoi, cursurile Seminarului Roman, pe care l-a absolvit în 1945, iar în 1948 a fost arestat politic şi a făcut 16 ani de închisoare. După eliberare, a lucrat ca muncitor forestier, iar între 1966 şi 1975 a fost reprimit în monahism, ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (Neamţ) şi, apoi, al Mănăstirii Bistriţa (1975-1991). În toamna lui 1991, a pus piatra de temelie a Mănăstirii „Petru Vodă“, iar din 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin. Din 2006, nu a mai fost stareţ la „Petru Vodă“, la cererea sa, şi, înainte de a muri l-a numit ca viitor stareţ pe ieromonahul Hariton Negrea.
Minuni şi după moarte
Credincioşii şi monahii de la Mănăstirea „Petru Vodă“ spun că, încă din zilele de priveghi la căpătâiul părintelui Iustin, au fost martorii unor semne divine, care au însoţit moartea duhovnicului. Pe buzele pelerinilor veniţi la înmormântare circulau şi ieri mărturii uimitoare. Oamenii spuneau că mâinile duhovnicului miroseau a mir, în timp ce călugării întăreau această credinţă susţinând că, imediat după ce părintele a murit, din ochi îi curgeau lacrimi, tot de mir.
Carte în memoria părintelui
Busuiocul uscat cu care părintele îi binecuvânta pe credincioşi a înverzit în primele ore de după moartea stareţului, fapt ce cu greu poate fi explicat. „Fiecare întâlnire cu părintele Iustin a fost o minune. A făcut toată viaţa sa minuni şi nu are cum să se oprească după moarte“, spune părintele Filotheu Bălan, de la Mănăstirea „Petru Vodă“. Călugării vor să adune de la cei care l-au căutat pe iubitul duhovnic mărturii şi multe alte miracole ale credinţei şi să le publice într-o carte. „Faptele sale cele mai pline de slavă dumnezeiască, pe care le-am văzut şi trăit, ne vom strădui să le aşternem în scris, spre zidirea sufletească a tuturor“, spun cei de la „Petru Vodă“.
Lăcaşul ctitorit de părintele Iustin, între 1991 şi 1993, a devenit cunoscut atât datorită stareţului, dar şi prin minunile care s-au petrecut aici. Într-o duminică din februarie 2009, puţin înainte ca părintele să împlinească 90 de ani, icoana Maicii Domnului a plâns cu lacrimi de mir, fapt confirmat atât de călugări, cât şi de credincioşi. Cei prezenţi, veniţi la slujba din acea zi, susţineau că, oricât ştergeau icoana, picăturile izvorau la loc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Leave a comment
scroll to top