Ce zic Sfinții Părinți despre dreptul fiecăruia de a-și apăra Dreapta Credință:

Sfântul Teodor Studitul: Nu numai cel ce este mai înalt în rang și în cunoștință trebuie să lupte, să grăiască și să învețe cuvântul Ortodoxiei, ci și cel din treapta ucenicului este dator să propovăduiască adevărul și să vorbească cu slobozenie. Cuvintele acestea nu sunt ale mele, ale păcătosului, ci ale dumnezeiescului Gură de Aur și ale altor Părinți.

Sfântul Ioan Gură de Aur: Chiar dacă ai duce o viaţă duhovnicească înaltă, nu vei avea îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu dacă vei fi indiferent faţă de fraţii tăi care merg pe calea pierzaniei.
Nu este cu putinţă ca omul să se mântuiască dacă nu face nimic pentru mântuirea aproapelui. Ca să primească mântuirea, creştinul trebuie să facă următoarele: (…)
4. Să lupte împotriva oricărei învăţături eretice (…)
15. Să îi fie milă de duşmanii credinţei, ca de nişte orbi duhovniceşte şi să se lupte din toată puterea pentru luminarea lor, dar să fugă departe de cei care îl pot duce şi pe el la orbire.

Cuviosul Paisie Aghioritul: Să reactionezi ca să aperi subiecte duhovniceşti serioase, subiecte legate de credinţa noastră, de Ortodoxie. Aceasta este datoria ta!

Sfântul Anatolie de la Optina: De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc.

Părintele Ilie Cleopa: Se cade, așadar, oricărui preot ortodox și oricărui creștin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaș al lui Hristos cu toată evlavia și cu mânie bărbătească și tare să apere prin cuvânt și prin scris adevărul dreptei noastre credințe.

Sfântul Ignatie Teoforul: „Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor”.

Sf. Marcu Evgenicul: “De aceea, deoarece acestea v-au fost puse inainte de catre Sfintii Apostoli, stati drepti, tineti-va strans de traditiile pe care le-ati mostenit atat pe calea scrisa cat si prin viul grai pentru a nu fi lipsiti de fermitatea voastra daca veti fi purtati de amagirile faradelegii. Fie ca Dumnezeu cel Atotputernic, sa ii faca sa cunoasca inselarea lor, si izbavindu-ne pe noi de ei ca si de neghinele cele rele dintre noi, sa ne adune in granarele Sale ca pe un graul curat si folositor, in Numele Domnului nostru Iisus Hristos a caruia este toata slava, cinstea si inchinaciunea, al Tatalalui Sau fara de inceput si al Sfantul, Bunului si de Viata facatorului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!”

Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. (Faptele Sfinţilor Apostoli, 5, 29)

O a două predică este a ierom. Leonid Nica, care răspândește două teorii grave, deși aparent critică ecumenismul, el decretă rămânerea în ascultare de eretici, căci așa au învățat „părinții”. Prima este aceea că nu putem opri pomenirea ierarhilor apostați, decât atunci când se vor împărtăși din același potir cu ereticii. Un argument ce aparține Părintelui Justin Pârvu, amintit eronat în acestă situație. Părintele Justin care a spus acest lucru într-un alt context, când ecumenismul era sporadic, mai mult pe ascuns, iar nu declarat dogmă precum s-a întamplat în Creta. Dacă ar fi trăit Cuviosul Părinte Justin cu siguranță ar fi întrerupt pomenirea ierarhului, ceea ce nu înseamnă ruperea de el, ci îngrădire. Părintele a zis așa: „Când se vor împărtăși din același potir, închidem porțile mănăstirii și am terminat-o cu ei!” În niciun caz nu era vorba doar de întreruperea pomenirii, căci a batjocori Trupul și Sângele Mântuitorului este finalul cumplit al tuturor ereziilor! Și încă ceva de care nu se ține cont: dacă ar fi trăit Cuviosul Justin Pârvu nu s-ar fi făcut acest pseudo-sinod, căci cuvântul sfinției sale ar fi desființat toată adunătura de ierarhi apostați și se alegea praful de planurile lor, înainte de a organiza sinodul! Mișeii au așteptat și probabil ajutat moartea Cuviosului Mărturisitor și Sfânt!

A doua teorie eronată este că a întrerupe pomenirea pe motiv că ierarhul propovăduiește erezia public, înseamnă schismă și că trebuie să răbdăm, așa cum au răbdat sfinții în istorie. Acest ierom. nu face diferența între vremurile de pe urmă ce le trăim și istoria când încă se defineau Sfintele Canoane. Arată că slăbiciunea de care vorbește în predică este de fapt o lașitate personală, căci legat la ochi să fii și tot vei înțelege Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol. Această lașitate se explică și prin lecturarea de cărți înșelătoare precum cea a pr. Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme: ecumenismul și stilismul. Cartea a fost combătută la vremea ei de cuviosul Theodorit Aghioritul, ce are sfinte moaște, cu bună mireasmă.

Citiți aici o combatere argumentată a acestei cărți: ATENȚIE la o carte înșelătoare, aparent ortodoxă. O viziune ortodoxă asupra celor două extreme: ecumenismul şi stilismul

de Andrei Petrila | Sinodul Tâlhăresc

Dar Sf. Părinte Justin a avut grijă să semene pe pământul României ucenici demni de numele său, care să-i ducă mărturisirea mai departe. Este și cazul părintelui Pamvo, de la schitul Rădeni: Schitul RĂDENI – Bastionul Ortodoxiei Românești își menține DREPTUL de nepomenire a ereziarhului până la întoarcerea acestuia la cugetarea ortodoxă

Din aceeași categorie a înșelaților ce pupă mitra apostatului Teofan: