Sărbatori

La pomenirea Sfinților Iustin Martirul și Filozoful, Iustin Popovici și a noului Mărturisitor Justin Arhimandritul de la Petru Vodă

Dumnezeu să vă întărească să slujiţi altarului lui Hristos, indiferent ce episcop este, indiferent de mitropolit, de arhiereu. Să fiţi uniţi în darurile acestea mari ale apărătoarei Bisericii noastre Creştin-Ortodoxe!

Cuvânt către preoți, Părintele Justin Pârvu, 1 iunie 2013

Cuv. Justin Parvu_icoana

Părintele Justin: Cuvinte testament rostite exact acum un an, 1 iunie 2013, pe patul de suferință:

Mitropolitul Teofan: – Pentru poporul român ce cuvânt lăsaţi, părinte?

Părintele Justin: – Poporul român… pentru poporul român e un cuvînt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată, în care…

Mitropolitul Teofan: – Ce să le spun fraţilor arhierei: prea-fericitului, fraţilor arhierei din Sfîntul Sinod?

Părintele Justin: – Au o răspundere cum nu a existat şi nu există în lupta aceasta a noastră duhovnicească. Nu există o potrivire pe care să o aduci, să se facă o comparaţie în periodul istoric cu ceea ce a fost şi ceea ce este în istorie şi toate celelalte care vor veni. Dar dacă noi sîntem… în starea aceasta de sărăcie, de lipsă, de mizerie, de prigoană… Ei trebuie să trăiască o vreme de prigoană care n-are soluţie, nu există … rezoluţii şi situaţii. Din noaptea aceasta şi până mâine noapte să rezolvăm problemele pe planul cel duhovnicesc, spiritual şi administrativ. Dacă nu va exista această unitate şi înţelegere, atunci nu putem face nimic. Nu putem face nimic. Să fim mulţumiţi, bucuroşi, să stăm drepţi, chivernisitori, cu răspunderea înaintea lui Dumnezeu de ceea ce am realizat, câte le-am făcut în viaţă. Dumnezeu să-i ocrotească.

Către preoţii care au intrat să-i sărute mâna a zis:

– Dumnezeu să vă întărească să slujiţi altarului lui Hristos, indiferent ce episcop este, indiferent de mitropolit, de arhiereu. Să fiţi uniţi în darurile acestea mari ale apărătoarei Bisericii noastre Creştin-Ortodoxe!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=itKlfAkh8U4]

Citiți și:

Hristos S-a înălțat! ”Eu sunt cu voi”

Cuvânt la Înălțare – Sf. Teofan Zăvorâtul
[Fapte l, 1-12; Lc. 24, 36-53]. Sfantul Pavel arata in urmatoarele cuvinte puterea inaltarii Domnului: ”S-a suit la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor” (Efes. 4, 8). impacand dreptatea lui Dumnezeu, Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bunatatii dumnezeiesti. Aceasta este robimea sau prada dobandita in urma biruintei, incepatura impartirii acestor daruri oamenilor este Pogorarea Sfantului Duh, Care S-a pogorat o singura data, ramane in Biserica si da fiecaruia cele de trebuinta, luand totul din aceeasi robime o singura data robita. Oricine ai fi, vino si ia: dar pregateste-ti vistierie pentru comori – inima curata, maini cu care sa iei, credinta neindoita – si te apropie cu cautare plina de nadejde si pururea rugatoare.

inaltarea Domnului

Sfântul Luca al Crimeii: Înălțarea Domnului

Vedeți, aceasta este promisiunea lui Hristos: El spune că la toți cei care Îl iubesc și Îi împlinesc poruncile Lui, El va veni cu Tatăl Său și Își vor face sălaș în ei, vor veni in inima lor și vor locui în ea, ca într-un templu al Duhului Sfânt.
Nu voi predica mult astăzi din cauza neputințelor mele, mă voi strădui numai să vă explic condacul sărbătorii de astăzi, atât de bogat în înțelesuri.
Ascultați, ascultați cu mare atenție condacul acesta (corul cântă): “Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră“.
Ce înseamnă: Plinind rânduiala cea pentru noi?
Iată la ce se referă lucrul acesta: Când Domnul Iisus Hristos, prin toate lucrările vieții Sale pământești și prin moartea Sa pe cruce, a împlinit ceea ce ne-a fost rânduit de Dumnezeu în Sfatul veșnic, când a unit cele de pe pământ cu cele cerești, când a unit oamenii de pe pământ cu îngerii din ceruri. continuare »

VIDEO – Venirea Sfintei Lumini, Ierusalim, 2014

HRISTOS A ÎNVIAT!


An de an, cu ocazia Paştelui ortodox, credincioşii se bucură de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Această mare minune se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui.

În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică.

Imnele Învierii

de Sfantul Efrem Sirul

1. Pentru noi a venit mielul din casa lui David. Pentru noi a venit din Avraam preot şi arhiereu. Pentru noi S-a făcut Miel, pentru noi S-a făcut Arhiereu. Trupul Său s-a făcut jertfă, iar Sângele Său stropire. Binecuvântată fie plinătatea Ta.

Refren: Binecuvântată fie Înălţarea Lui!

 

2. Pogorât-a fugind Păstorul tuturor căutând pe Adam, oaia cea pierdută. A luat-o pe umeri şi a urcat-o aducând-o Stăpânului turmei. Binecuvântată fie pogorârea Sa!

3. Stropit-a rouă şi ploaie făcătoare de viaţă peste Maria, pământul cel însetat. Şi ca un grăunte de grâu a căzut în iad, înălţându-se ca spic şi pâine nouă. Binecuvântat fie zborul Lui!

4. Cunoştinţa Sa a smuls rătăcirea de la omenirea căzută în pierzanie. Prie ea s-a tulburat şi clătinat cel rău. Peste neamuri şi-a revărsat toată înţelepciunea Sa. Binecuvântat fie izvorul ei!

5. Din înălţime S-a pogorât la noi Puterea dumnezeiască şi din sânul Maicii ne-a strălucit Nădejdea. Din mormânt a răsărit Viaţa şi pentru noi a şezut Împăratul de-a dreapta. Binecuvântată fie măreţia Lui!

6. Din înălţime s-a revărsat ca un râu, şi din Maria a ieşit ca o rădăcină. De pe lemnul crucii a căzut ca un rod şi ca o pârgă a urcat înapoi la cer. Binecuvântată fie voia Ta!

7. Cuvântul Tatălui a ieşit din sânul Său şi a îmbrăcat trup din alt sân. Dintr-un sân în alt sân a trecut şi a umplut sânurile feciorelnice. Binecuvântat Cel ce s-a sălăşluit întru noi!

Continuarea pe site-ul ATITUDINI.

Mâna Sfântului Ioan Botezătorul, cea care L-a botezat pe Hristos

Mana Sfantului Ioan Botezatorul - TopkapiIn data de 7 ianuarie, Biserica Ortodoxa praznuieste atat Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, cat si aducerea mainii sale drepte, din Antiohia la Constantinopol.  Potrivit traditiei, Inaintemergatorul Domnului a fost inmormantat in cetatea Sevastia din Samaria. Sfantul Evanghelist Luca dorind sa mute trupul lui Ioan de aici in Antiohia, nu a reusit sa obtina si sa mute decat mana dreapta a sfantului.

Istoricii Teodoret si Rufinus mentioneaza ca mormantul Sfantului Ioan Botezatorul a fost profanat in 362, in timpul imparatului Iulian Apostatul, o parte dintre moaste fiind arse. Cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria, unde, la 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele.

Cronica lui Ioan Skylitzes (istoric bizantin din secolul al XI-lea) afirma ca mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul a fost mutata in 956 din Antiohia la Constantinopol de catre imparatul Constantin VII Porfirogenetul (913 – 959), pentru a fi depusa intr-una dintre capelele Marelui Palat, mai precis, in biserica Maicii Domnului Peribleptos.

Sfantul Ioan Botezatorul

La sfarsitul secolului al XII-lea, Antonie de Novgorod, Arhiepiscop rus aflat in pelerinaj la Constantinopol, mentioneaza in scrierile sale, tot ceea ce cuprinde tezaurul acestei biserici, amintind si mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul. continuare »

Părintele Dumitru Stăniloae – „Boboteaza e un anunț al iubirii lui Dumnezeu față de oameni.”

Botezul Domnului„Boboteaza este pentru noi o mare sărbătoare: ni-L arată pe Hristos intrând deplin în activitatea Lui mântuitoare, publică, primind în acest scop mărturia Treimii. Hristos s-a botezat ca să arate că-Și însușește toate ale noastre, că este aproape de noi și că, primind Botezul în apa Iordanului, El este unul din Sfânta Treime.

Sărbătoarea Bobotezei este o sărbătoare a lui Iisus Hristos, dar este și un anunț al sărbătorii noastre, al sărbătoririi botezului nostru, un anunț al iubirii lui Dumnezeu față de oameni prin Fiul Său. Treimea S-a arătat atunci și Treimea este dovada iubirii care există din veci și până în veci. La fundamentul existenței nu este o esență inconștientă, ci este un Dumnezeu al iubirii, un Dumnezeu în trei Persoane, un Tată, un Fiu – și cine iubește mai mult decât un tată, și cine răspunde mai mult iubirii acesteia decât un fiu? Iubirea aceasta este din veci, și ca iubirea aceasta să fie desăvârșită, Tatăl vrea să mai aibă și pe un al treilea, care Să se bucure împreună cu El de Fiul Său, și Fiul să Îl aibă pe acest al treilea ca să se bucure împreună cu El de Tatăl Său. Atunci este iubirea perfectă: iubirea în trei; din semnul și din puterea acestei iubiri ne botezăm noi. Primim puterea să ne iubim și noi pe noi, așa cum Se iubesc Persoanele Sfintei Treimi. Primim puterea să ne iubim nu numai unul câte unul, ci să-i iubim pe toți oamenii, pentru că fiecare poate deveni un «tu» al nostru. Asta e creștinismul: religia iubirii.

De aceea Boboteaza este o sărbătoare mare, foarte populară, o sărbătoare în care se sfințesc apele, și prin ape se stropesc oamenii, aducând sfințirea iubitoare a lui Dumnezeu prin această apă, pe care a sfințit-o Fiul lui Dumnezeu ca om, botezându-se în apele Iordanului.

Să fim conștienți că Dumnezeu ne va ajuta și pe noi, care sărbătorim Boboteaza, sfințindu-ne prin puterea Lui, prin apele Lui, prin natura Lui.”

1 ianuarie: Tăierea împrejur cea după trup a Domnului – predică

taierea-imprejur-a-domnului
Însă, să vedem pentru ce a fost tăiat împrejur Iisus, căci El nu era supus păcatului? Întâi, pentru ca să se arate supus şi împlinitor al legii. Apoi, pentru ca să se arate că El a purtat trup omenesc cu adevărat, iar nu trup închipuit. În al treilea rând, pentru ca să ne dea nouă chipul celei mai adânci smerenii. Pentru că S-a arătat nu numai ca un om, ci ca un om biruitor asupra păcatului, deşi El nu avea păcat.
Şi pentru ce S-a tăiat împrejur a opta zi? Pentru că ziua a opta, după Sfinţii Părinţi (Sfântul Grigorie de Nyssa), închipuieşte ziua veşniciei, odihna veacului al optulea, care va să fie. Primele şase zile sunt ale Creaţiei, ale lucrării. Ziua a şaptea este ziua odihnei Domnului, ziua Sabatului pământesc, care mereu trece ca şi omul, de aceea se şi repetă din şapte în şapte zile. Iar a opta este simbolul veacului viitor, ziua veşnicei prăznuiri cu Hristos, care nu se va mai sfârşi în veac.
Iar cele 33 de zile pe care le-a petrecut Iisus în Betleem, până la ducerea Sa în Templu, când a fost purtat pe braţe de Sfântul Simeon, închipuie cei 33 de ani pe care i-a trăit Domnul pe pământ, până ce a răstignit păcatul pe lemn. Dar tăierea împrejur la poporul evreiesc nu avea numai rolul unui legământ între Dumnezeu şi om (Facere 17, 10-14), ci ea închipuia însăşi ispăşirea păcatului strămoşesc, cu toate că prin aceasta nu se putea ierta păcatul lui Adam. Aşadar, tăierea împrejur era botezul oficial al Vechiului Testament, pe care Domnul l-a primit ca să Se arate înnoitor al Testamentului, iar nu călcător al lui.
Trei botezuri a primit Domnul nostru Iisus Hristos pe pământ: întâi botezul Legii Vechi, al tăierii împrejur; apoi, botezul pocăinţei, de la Ioan, care nici acesta nu era desăvârşit, pentru că nu putea ierta păcatele, dar era mai înalt decât botezul cel vechi, pentru că el făcea legătura între Vechiul şi Noul Testament; iar ultimul botez, şi cel mai desăvârşit pe care îl poate primi creştinul pe pământ, a fost botezul sângelui, al muceniciei, pe care Iisus Hristos l-a primit pe cruce pentru noi. continuare »

ÎN DIRECT: Moliftele și slujba Sfântului Vasile cel Mare + TE DEUM

Radio-ul Mănăstirii Paltin-Petru VodăPentru cei care din binecuvântate pricini nu puteți merge în această noapte la sfânta biserică, vă punem la dispoziție transmisiunea în direct de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă, mănăstirea de maici ctitorită de Părintele Arhimandrit Justin, moliftele și slujba Sf. Vasile cel Mare, plus slujba de TE DEUM pentru noul an laic, 2014. Cu această ocazie vă dorim un an binecuvântat, cu pace sufletească și cu roade mântuitoare.

Transmisiunea va începe la ora 23.00 și o puteți asculta prin player-ul de mai jos sau pe site-ul Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.

VIDEO: Soborul Maicii Domnului la Mănăstirea Petru Vodă, în vremea fericitului întru pomenire, Sfântul Părinte Justin Pârvu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MYc3e1qIiIw]

Sunt bucuros de cântările, de frumuseţea aceasta a colindelor. Iată, nu e un apostolat şi ăsta? O propovăduire a Naşterii Domnului, a Învierii Domnului, a Botezului Domnului, a sărbătorilor care vin? Şi frăţiile voastre sunteţi nişte îngeri de mare sfat. Da, îngeri de mare sfat, pentru că sunteţi prezente la toate praznicele şi sărbătorile pe care frăţiile voastre le actualizaţi mereu în mijlocul creştinilor.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi eu aş dori să nu fie ultima prăznuire împreună, să mai fie… Şi eu aş vrea, dar totdeauna când încerci să o mai întinzi aşa, atunci îţi spune: „Ia vino, bătrânule, că ţi-ai terminat treaba!” Părintele Adrian Făgeţeanu s-a dus, părintele Arsenie s-a dus şi el, s-au dus şi alţii… Acum n-a mai rămas nimeni. Dar toţi care pleacă dincolo, să fiţi sigure că sunt mai importanţi decât aici. Acolo intră în corul acela frumos, ceresc. A trecut o generaţie de la 1925 până acum, toţi cântă împreună şi se roagă împreună cu noi aici, pe pământ. Ei ne văd aici pe noi cum ne străduim, aşa, fiecare după râvna lui, dar ne fotografiază de acolo şi ne menţin una cu ei, cei de dincolo. Noi poate ne rezervăm, ne gândim: „Măi, e bine să mergi dincolo, dar e mai bine să mai rămâi oleacă şi aici.” Dar să ştiţi că sunt multe minunăţii care ne aşteaptă dincolo. Dacă am şti noi câte minunăţii…! Nu vedeţi voi, numai sărbătorile astea, câtă bogăţie aduc, câtă dezlipire, cât dezinteres de lumea aceasta! Nu ne mai interesează.

Dar să fii într-o celulă de la Aiud după 14-15 ani şi să nu te intereseze cât mai trăieşti, măi! Sau dacă mai trăieşti – nu te interesa deloc! Erai desprins total de lumea din afară. Nu te mai interesează nici şuieratul trenului, nici claxonul maşinii, nici plânsetul sau bucuriile copiilor de pe stradă, că doar pe acolo erau, treceau pe sub nasul nostru. Noi numai auzeam, nu-i vedeam, că erau obloanele puse. Acolo te aflai în maşina de formare a credinţei ortodoxe. Ei, caraliii, prigonitorii noştri, se tem mult mai mult decât noi, pentru că ei nu ştiu, nu pot să moară. Sunt morţi de frică pentru că n-au harul lui Dumnezeu, n-au energia, n-au scânteia divină a pruncului Iisus din ieslea Bethleemului.

Citiți integral pe site-ul ATITUDINI.

S-a născut Pâinea Vieții care Se dă pentru viața lumii. Să ne bucurăm! Povestea celui de-al patrulea mag

Nașterea Domnului Hristos să vă aducă în inimă lumina de la Betleem și bucurie din bucuria Sfintei Fecioare Maria. Hristos S-a născut!

Al patrulea Mag

icoana Nasterii Domnului

O veche legenda spune ca, de fapt, patru au fost magii care urmau sa mearga sa se inchine Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice ca si-ar fi vandut tot ce avea si ar fi cumparat trei nestemate – un safir, un rubin si o perla – pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Si grabindu-se el sa ajunga in Babilon, unde, dupa cum se vorbisera, il asteptau ceilalti trei, acesta a intalnit pe drum un om vatamat, la care nimeni nu se uita. Pe data se hotari sa-l duca la un doctor, caruia ii dadu safirul ca sa-l ingrijeasca pe bolnav pana la deplina insanatosire. Numai ca astfel, zabovind prea mult pe cale, ceilalti nu l-au mai asteptat si au plecat fara el. El n-a deznadajduit, ci, tinandu-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii Il gasisera pe Prunc si I se inchinasera deja, ca soldatii lui Irod pornisera macelul celor nou-nascuti si ca Sfanta Familie apucase calea Egiptului. Cum chiar in fata lui un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul din brate, pentru a-l omori, magul nu statu pe ganduri si, aratandu-i soldatului splendidul rubin, il indupleca sa-l primeasca in schimbul vietii pruncului. Soldatul a luat piatra, stergand-o in graba de acolo, iar biata femeie nu mai stia cum sa-i multumeasca strainului ca picat din cer. continuare »

Mănăstirea Petru Vodă la primul hram fără Părintele Justin. Părintele Justin la primul hram alături de Sfinții Arhangheli, în cer

La mulți ani viețuitorilor din Mănăstirea Petru Vodă, dimpreună cu urmașul Părintelui Justin, părintele protosinghel Hariton. Domnul să ne întărească pe toți în urmarea mărturisirii predaniei Părintelui Justin.

Sfântul preacuvios Dimitrie cel Nou – predica părintelui Cleopa

sfantul-dimitrie-basarabov

Fraţilor, să luăm aminte cum trăim. Adevărata bogăţie pentru noi este Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Iar adevărata fericire este a merge pe urmele Lui şi ale sfinţilor Lui. Să iubim deci, sărăcia Domnului ca să dobândim viaţa cea veşnică. Să ne îndestulăm cu cât ne dă El. Să nu ne facem idoli din materie. Să nu ne ostenim numai pentru trup. Să nu ne facem robi ai plăcerilor, ai hainelor, şi banilor, căci toate trec sub soare. Să nu căutăm mai mult decât ne trebuie, căci altfel nu mai putem fi numiţi copiii Lui. Iar dacă suntem fii ai Tatălui ceresc, apoi ştie El de ce avem nevoie.

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dum­nezeu şi nu se va atinge de dânsele munca (Înţelepciunea lui Solomon 3, 1).

Iubiţi credincioşi,

Cuviosul părintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, a cărui prăznuire o avem astăzi, era de la sudul Dunării, născut într-un sat neînsemnat cu numele de Basarabov. Fiind sărac la părinţii săi şi neavând cu ce se hrăni, multă vreme în tinereţile sale a păscut vitele acelui sat, ducând o viaţă singuratică de rugăciune şi înfrânare.

Mai târziu, văzând că toate cele omeneşti sunt deşertăciuni, a părăsit grija cea lumească şi s-a retras într-o peşteră, nu prea departe, unde era o mică mănăstire. Acolo, Cuviosul a primit schima monahală, acolo a început a trăi în cele mai aspre nevoinţe pustniceşti, acolo a ajuns în scurtă vreme la o viaţă desăvârşită, prin privegheri de toată noaptea, prin post aspru şi metanii, prin rugăciuni neîncetate şi lacrimi, prin multă sărăcie şi adânc de smerenie. Dar cine va putea şti şi povesti toate nevoinţele cele de taină ale Cuviosului Dimitrie? continuare »

VIDEO – Norul care apare pe Muntele Tabor de Schimbarea la față a Domnului. Sfinţii Părinţi despre minunea de pe Tabor

[youtube=https://youtu.be/pEkq8h153yA]

Minunea pogorârii norului pe Muntele Tabor de Schimbarea la Faţă a Domnului –

I. Muntele Tabor, locul unde are loc minunea

Muntele Tabor, locul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, se află în Galileea de Jos, la capătul de nord-est al Văii Iezreel, la 17 km depărtare de Marea Galileei şi 9 km de Nazaret. Mai este cunoscut sub numele de Har Tavor, Itabyrium, Jebel et-Tur (în arabă, Muntele Taurului) şi Muntele Schimbării la Faţă a Domnului. Muntele, al cărui vârf atinge 575 m deasupra nivelului mării, este o regiune ridicată a scoarţei terestre şi nu este un vulcan stins, deşi arată precum unul. Este foarte abrupt dinspre nord, dar gol şi fără formă dinspre sud şi este izolat, cu excepţia părţii de apus, unde un lanţ îngust îl uneşte cu dealurile Nazaretului.

La baza muntelui sunt trei sate arabe: Shibli la est, Umm Al-Ghanam la sud-est şi Deburiah la vest. În apropiere se mai află satul arab Iksal, care ar putea fi cel pomenit de Isus Navi, sub numele de Chisloth-tabor (Isus Navi 19, 12).

Localizat strategic la răscrucea dintre vechiul drum principal nord-sud din Galileea şi drumul est-vest al Văii Iezreel, muntele, vizibil în toată regiunea, a fost o fortăreaţă importantă în timpul primului şi celui de-al doilea templu şi în perioadele de stăpânire greacă şi romană. continuare »

Ceata sfinţilor nu exclude cearta sfinţilor!

duminica-tuturor-sfintilor

Când sfinţii se ceartă, se lămureşte credinţa noastră şi se curăţă de toate influenţele omeneşti. Apar “neînţelegeri” între sfinţi, şi se lărgeşte şi mai mult câmpul misionar al Bisericii. Pentru că “cearta” lor este una productivă, purtată din dragoste curată de Dumnezeu şi din râvnă sfântă, iar roadele ei nu pot fi decât bune.

Duminica ce urmează este numită în calendar “a Tuturor Sfinţilor”. Iar despre sfinţi, cred că nu este nimeni care să-i descrie altfel decât: smeriţi, evlavioşi, blânzi, de neclintit în credinţă, încununaţi de virtuţi, pururea cugetând la cele dumnezeieşti etc. Este o tendinţă – probabil firească – de a idealiza la modul absolut persoana unui sfânt, trecând cu totul sub tăcere sau, în cel mai bun caz, vorbind mai în şoaptă despre eventualele scăpări pe care, ca nişte oameni, le vor fi avut. Şi când vorbim despre cei doi stâlpi ai Bisericii, Petru şi Pavel, pe care-i prăznuim azi, avem tendinţa de a prezenta doar faptele şi învăţăturilor lor pline de sfinţenie. Mai rar se vorbeşte despre căderile, ezitările şi greşelile lor. De întreita lepădare a lui Petru sau de mulţimea de creştini care a suferit în persecuţiile la care s-a făcut părtaş Saul (Pavel), începând cu primul martir al Bisericii, Sfântul Arhidiacon Ştefan. Sigur că toate aceste “scăpări” îi umanizează, îi apropie mult de condiţia noastră de oameni plini de păcate şi neputinţe, dar cred că nu le ştirbeşte cu nimic aura sfinţeniei. Credeţi că ucenicii Domnului nu ştiau că Petru s-a lepădat în noaptea aceea cutremurătoare de dinainte de răstignire? Evident, au ştiut, el însuşi le-a mărturisit-o. Dar l-a transformat această cădere a sa într-o persona non grata? Nicidecum. Petru a stat împreună cu ceilalţi ucenici şi, când au fost vestiţi de mironosiţe, a fost primul care a intrat şi a văzut mormântul şi giulgiurile rămase după Învierea Domnului. Iar Mântuitorul nu numai că nu l-a certat, ba chiar l-a repus în postura de “verhovnic”, fiind cel care a ţinut prima cuvântare publică în Biserică, după Pogorârea Duhului Sfânt. De fapt, un soi de “mustrare” totuşi a fost, atunci când l-a întrebat: “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?”. Dar asta nu a fost propriu-zis o ceartă, ci o şansă care i s-a dat de a-şi reafirma iubirea sinceră şi înflăcărată faţă de Hristos. continuare »