Editoriale

† 16 iunie: Sfântul Părinte Justin de la Petru Vodă: O zi în calendarele inimilor noastre

Sfintitul Marturisitor JUSTIN de la Petru Voda_icoana realizata de maicile de la man. Paltin - Petru Voda
† 16 iunie 2013 – 16 iunie 2014

Un AN de SFINȚENIE CEREASCĂ.
România – un AN fără Părintele Justin

Preacuviosul Parinte Justin Parvu

Ce face România acum, la un an după ce Părintele nu mai e în mijlocul ei? În primul rând – tace!

La început a plâns, acum… tace! Şi când trăia Părintele, mulţi din cei ce ar fi fost în drept să vorbească, tăceau. Şi îşi argumentau tăcerea, învinovăţind pe ucenicii Părintelui Justin, sub eticheta de „fanatici”, „infiltraţi”, „securişti”, „nebuni” şi „aroganţi”, cu care nu voiau să se însoţească în luptă. Din cauza mănăstirii Petru Vodă, spuneau aceştia, ei nu puteau mărturisi. Iată că Petru Vodă a tăcut şi ea. Ce s-a întâmplat? Au prins curaj super-rafinaţii intelectuali care aruncau cu pietre în mănăstirea Petru Vodă? Nu s-a întâmplat nimic. Nicio voce nu s-a făcut auzită, nicio acţiune nu s-a concretizat. Nu zic aceasta spre a-i judeca, cu siguranţă şi noi am greşit. Zic aceasta că poate vor conştientiza ce a însemnat Părintele Justin pentru neamul nostru şi Biserică şi măcar acum, în al 11-lea ceas, să fim uniţi, aşa cum a lăsat şi Părintele ca rugăminte testamentară: unitate, pocăinţă, ascultare şi rugăciune.

Ce mai face România acum fără Părintele? Suferă şi este lovită din toate părţile. De la copiii de la Pungeşti care plâng, şi poate sunt singurii care au mai strigat, că pământul gliei li se fură de sub picioare şi li se otrăvesc izvoarele… până la bătrânii pensionari care sunt lăsaţi să moară în spitale, pentru că statul român nu mai are bani de investit în medicamente, dar performează sistemul de supraveghere prin cipuri. Ce se întâmplă cu acea ţară în care pruncii ei gândesc mai mult decât conducătorii ei? Ce se întâmplă cu acel neam în care pruncii lui vorbesc mai mult decât învăţătorii lor? Să nu ni se ia via şi să se dea altor lucrători! Insecte şi animale dăunătoare există de când lumea, dar unde sunt lucrătorii viei?

Să rămânem uniţi în jurul Bisericii, aşa cum ne-a sfătuit Părintele Justin, Biserică ce şi ea este atacată din ce în ce mai aprig, atât din exterior, cât şi din interior. Din exterior, prin toate canalele media care au ordin să terfelească imaginea Bisericii, singura credibilă de altfel în faţa societăţii de azi. Din interior prin lucrarea vicleană a ecumenismului, mai mult de natură politică decât religioasă, prin care se urmăreşte lepădarea noastră de credinţă, de Harul lui Dumnezeu care a grăit prin Sfinţii Părinţi şi sfintele Soboare ecumenice. Lepădându-ne de învăţătura sfântă a Bisericii, a Sfinţilor Părinţi, ne lepădăm de harul care a lucrat prin ei.  (Citiți integral pe site-ul ATITUDINI.)

Părintele Constantin Catană, m-rea Văratec: „Pentru Moldova, Părintele Justin Pârvu a rămas portret de mare duhovnic şi apărător al Ortodoxiei”

Parintele duhovnic Justin Parvu

Eu l-am întâlnit întâia oară la Sf. Mănăstire Secu, prin anii 1966-1967, şi aveam să văd cu ochii mei greutatea sfinţeniei, purtată de un trup firav – fragil înlăuntrul său, fără întristare şi suspin, deşi avea motive să fie şi trist şi cu suspin, dar răbdarea şi suferinţa mizera­bilă a închisorii aprinsese în Cuvioşia Sa şi mai multă răbdare şi în­ţelegerea momentului, de a se lupta cu sine şi cu tot felul de grele ispite, cu cei de aproape şi cu cei mai de departe, dând dovadă de o răbdare îngerească, muncind alături de noi cu sapa şi hârleţul, fără să ştim că Sfinţia Sa fusese încarcerat. Blajin şi prietenos, cu o voce aproape stinsă şi cu grijă faţă de noi, cei patru seminarişti , ne vorbea din Dogmatică, din Patrologie, Liturgică şi Morală şi îl simţeai atât de aproape, aproape…cu tine! Şi el era părintele Justin, pe al cărui chip odihnea o lumină şi când ne vorbea, această lumină se amplifica, cred că era bucuria libertăţii lui din închisoare, despre care nu ne-a vorbit niciodată cât am stat în aceeaşi încăpere.

Mi-aduc bine aminte, când l-am întâlnit la Mănăstirea Secu, aşa cum am mai spus, era o umbră de om, cu chipul său bizantin, purta în el o remarcabilă dispo­ziţie duhovnicească şi la Sf. Bi­serică, psalmodia împreună cu noi, atât de corect şi stăruitor că­tre Dumnezeu cu rugăciunea şi dăruire de sine. Aveam modelul vieţii lângă noi, împins de vitre­gia vremurilor, la umilinţă.

După un timp, aveam să aflu po­vestea vieţii sale adevărată, dar mai târziu lucrurile s-au schim­bat, el cel urât şi surghiunit avea să fie înconjurat şi căutat cu căl­dură şi cu bucurie de mulţime de credincioşi, cu tot felul de solicitări.

Cândva îmi spunea: „Măi, frăţiile voastre o să fiţi preoţi, să aveţi grijă şi să culegeţi rodul frumos de pe urma înaintaşilor voştri şi să nu trăiţi pentru voi!”

De la Cuvioşia Sa am învăţat atunci că, mai înainte de a-ţi pune genunchii la rugăciune, mai întâi să te înstrăinezi lucrului şi de lume. Prin felul său de a fi, Părintele Justin n-a cultivat sentimen­tul distanţelor ci sentimentul apropierii mai viu şi mai corect, deşi lăsa impresia că valorifică izolarea, singurătatea, era mereu pre­zent, mereu activ, mereu îngăduitor cu noi, care eram în formare pentru mai târziu, slujitori ai bisericii. continuare »

Evocarea Părintelui Justin, de pr. Ciprian-Ioan Staicu

pr.-dr.-Ciprian-Staicu_Cum l-am cunoscut eu pe părintele arhimandrit Justin Pârvu, omul lui Dumnezeu?

În 13 ianuarie 2008, am participat, alături de soţia mea, Ioana-Alina, la o nuntă în Suceava, în calitate de naşi. A doua zi, cu mila lui Dumnezeu, ne-am închinat la Iaşi Cuvioasei Parascheva, apoi am pornit spre mănăstirea Petru-Vodă, cu gândul de a-l cunoaşte şi a lua binecuvântare de la părintele Justin Pârvu.

Am ajuns la mănăstirea Petru-Vodă pe la ora 10 seara. Deja părintele Justin nu mai primea pe nimeni, odihnindu-se înainte de slujba Utreniei (care începe la ora 1). Am dormit puţin în maşină şi ne-am trezit în sunet vesel de clopote. Ne-am dus către chilia părintelui Justin şi l-am întâlnit tocmai când ieşea, cu pas sprinten, spre a merge la slujbă. Înainte de a spune noi ceva, părintele ne-a invitat: haideţi să mergem să ne rugăm la templu, folosind cuvântul templu pe un ton glumeţ, care te cucerea prin dragostea pe care o iradia. I-am spus că participăm bucuroşi la slujbă şi că am dori la terminarea ei să stăm de vorbă cu sfinţia sa, măcar câteva minute, căci apoi urmează să plecăm către Grecia, unde locuiam în acea perioadă. Nu am apucat să îi spunem părintelui Justin nici măcar cum ne cheamă.

Pe la ora 5 dimineaţa, s-a terminat Dumnezeiasca Liturghie, iar părintele Justin ne-a primit în chilia sa. A luat cuvântul şi a vorbit aproximativ cinci minute, în care acest mare sfânt al neamului nostru a dat răspuns la toate problemele, nedume­ririle, necazurile, frământările noastre. Ştia totul despre noi şi mai ales ştia, cu harul lui Dumnezeu, care este rezolvarea tuturor problemelor noastre. După 5 minute, m-a întrebat dacă vreau să îl mai întreb ceva. Eu am zâmbit şi am spus: Nu, părinte, totul este foarte clar. continuare »

Testamentul Părintelui Justin lăsat poporului român: UNITATE, POCĂINȚĂ, ASCULTARE, RUGĂCIUNE

Pr Justin icoana final prel(2)Pelerinii din toată ţara au venit astăzi în număr mare la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ pentru a-l conduce pe ultimul drum pe părintele Justin Pârvu. Stareţul acestei aşezări monahale a plecat în lumea veşniciei duminică, 16 iunie 2013, după o perioadă de suferinţă. Înmormântarea a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, alături de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel a fost citit de PS Ioachim Băcăuanul. În cele aproape patru zile cât părintele Justin a mai zăbovit cu trupul neînsufleţit pe pământ, românii de pretutindeni au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Părintele Justin Pârvu a fost aşezat astăzi sub streaşina ctitoriei Preacuvioşiei Sale de la Petru Vodă. Marele duhovnic a plecat în lumea veşnică acum patru zile, după ce a trecut printr-o suferinţă de şase săptămâni. Aşezarea monahală de la Petru Vodă şi-a continuat în aceste zile rânduiala athonită instituită de părintele Justin. Dis de dimineață s-a oficiat Utrenia, Miezonoptica, Ceasurile şi Sfânta Liturghie în Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Timp de aproape şapte ore soborul preoţilor şi diaconilor au petrecut în rugăciune, având în apropierea lăcaşului de închinăciune sicriul cu trupul părintelui Justin Pârvu. continuare »

Ieromonah Eftimie Mitra: Plecarea la Domnul a Părintelui Justin Pârvu – o pierdere sau un câștig?

Minunatul trup al Sfantului Parinte Justin Parvu2“Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat, zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M‑a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s‑a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I‑a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I‑a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândirii. Nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M‑a trimis”. (Ioan V, 24‑30)
Toți știm cine a fost părintele Justin Pârvu. Unii îl cunoaștem că ne-a ajutat, alții prin mărturisirea crezului său, un mare rugător, alții prin tăria de caracter ce ne-a impresionat și multe astfel de lucruri care ni se păreau peste puterile noastre omenești. Am văzut în el chipul monahului îmbunătățit.
S-a dus la Domnul în ziua când Biserica Ortodoxă îi sărbătorea pe Sfinții părinți de la Sinodul I Ecumenic. Părintele Justin marturisea același crez și cu aceeași tărie ca al acestor Sfinți Părinți combătând ereziile și rătăcirile timpurilor în care se aflau.
Copleșitoare a fost reacția credincioșilor României, și de peste hotare, care aflând de trecerea sa la cele veșnice au mers la manastirea Petru Vodă pentru a i se închina. Practic, oamenii i se închinau ca unui sfânt. Începând de duminică seara (ora 22,40) când s-a aflat de trecerea sa la Domnul și până în ziua când a fost înmormântat, zilnic, zeci de mii de credincioși veneau rând pe rând să primească binecuvântarea sa. În acele zile drumul spre mănăstire era blocat de mașinile care nu își găseau loc de parcare. Kilometri întregi de drum blocat și pelerini care urcau și coborau pe jos pentru a i se închina măcar câteva secunde. Urcând spre mănăstire vedeai grupuri de oameni coborând cu fețele senine și plini de bucurie că au reușit să se închine unui mare sfânt al neamului nostru. Chiar dacă oficial nu a fost recunoscut ca sfânt, și, pe bună dreptate nu putea fi într-un timp atât de scurt, cei care au fost la sicriul său nu se îndoiesc de acest lucru.
Prezența lângă trupul neînsuflețit al părintelui îți transmitea o stare de pace și liniște duhovnicească de nu îți venea să te mai desparți de sicriul său. O mireasmă frumos mirositoare se simțea la părintele, cu preponderență în zona unde avea cancerul. Stătuse patru zile în căldură și fără a fi tratat cu formol sau alte substanțe chimice, trupul său nu dădea semne de deteriorare. Pielea era moale și avea o culoare plăcută, un gălbui frumos și chipul senin.
Slujba înmormântării a avut loc joi (20 iunie 2013). Dimineața a avut loc Sfânta Liturghie la care au participat patru arhierei: IPS Teofan al Moldovei, IPS Teodosie al Constanței, PS Ioachim Băcăoanul și PS Longhin de Bănceni. După rânduiala bisericească a fost o slujbă de înmormântare dar cei prezenți au simțit o stare de înaltă trăire duhovnicească. Parcă nu era o înmormântare ci o Înviere. Acolo nu s-a simțit prezența morții și cei care l-au iubit au trecut mai ușor peste momentul despărțirii. Un moment de mare intensitate duhovnicească a fost ridicarea sicriului și ducerea spre mormânt. Știam că nu-l vom mai vedea, dar în același timp eram conștienți că va rămâne veșnic alături de fiecare dintre noi.

Pentru cei care gândim lumește, plecarea dintre noi a părintelui Justin e o mare pierdere, dar pentru un om duhovnicesc e o mângâiere deoarece Biserica Ortodoxă s-a îmbogățit cu încă un sfânt român. Nu greșim ca de acum înainte să spunem în rugăciunile noastre: “Sfinte părinte Justin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și neamul românesc!”.

ierom. Eftimie Mitra
Anca Avram | ASRADROM

Cuvântul IPS Teofan la înmormântarea Părintelui Justin

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ma9SmCLsavw]

Pelerinii din toată ţara au venit astăzi în număr mare la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ pentru a-l conduce pe ultimul drum pe părintele Justin Pârvu. Stareţul acestei aşezări monahale a plecat în lumea veşniciei duminică, 16 iunie 2013, după o perioadă de suferinţă. Înmormântarea a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, alături de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel a fost citit de PS Ioachim Băcăuanul. În cele aproape patru zile cât părintele Justin a mai zăbovit cu trupul neînsufleţit pe pământ, românii de pretutindeni au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Părintele Justin Pârvu a fost aşezat astăzi sub streaşina ctitoriei Preacuvioşiei Sale de la Petru Vodă. Marele duhovnic a plecat în lumea veşnică acum patru zile, după ce a trecut printr-o suferinţă de şase săptămâni. Aşezarea monahală de la Petru Vodă şi-a continuat în aceste zile rânduiala athonită instituită de părintele Justin. Dis de dimineață s-a oficiat Utrenia, Miezonoptica, Ceasurile şi Sfânta Liturghie în Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Timp de aproape şapte ore soborul preoţilor şi diaconilor au petrecut în rugăciune, având în apropierea lăcaşului de închinăciune sicriul cu trupul părintelui Justin Pârvu.

În semn de preţuire pentru toată jertfa şi dragostea pe care a manifestat-o faţă de toţi cei care i-au călcat pragul, sicriul părintelui a fost aşezat într-un baldachin confecţionat special pentru acest moment. În altarul de vară al mănăstirii s-a oficiat de la ora 9:00 Sfânta Liturghie de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi de PS Longhin, Episcop de Bănceni, Ucraina, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul “Byzantion”, dirijat de Adrian Sîrbu. continuare »

Adevărul.ro: Părintele Justin, jelit de o mare de credincioşi

Peste 200 de preoţi şi de zeci de ori mai mulţi credincioşi au venit joi, 20 iunie, la Mănăstirea „Petru Vodă“, ca să-l conducă pe părintele Iustin Pârvu pe ultimul drum. Duhovnicul a părăsit lumea muritorilor duminică seara, după o suferinţă cumplită, în ultimele luni, fiind operat de cancer la stomac, imediat după Paşte. Lung şi anevoios i-a fost stareţului drumul în cei 94 de ani de viaţă, greu le-a fost şi pelerinilor să străbată calea spre mănăstirea din Munţii Neamţului. Cozile maşinilor, care se întindeau pe o distanţă de câţiva kilometri de-a lungul şoselei, anunţau o mulţime de credincioşi, toţi cu acelaşi gând: să-i mai spună, pentru ultima oară, câteva cuvinte duhovnicului.
Mitropolitul Teofan a oficiat slujba
Ceremonia de înmormântare a fost oficiată de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi PS Longhin, Episcop de Bănceni. A lipsit cel mai înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Daniel, care a trimis, în schimb, un mesaj de condoleanţe: „Privind la lumina vieţii sale şi la mulţimea ucenicilor pe care Părintele Iustin Pârvu i-a îndrumat pe calea mântuirii în Hristos, considerăm că trecerea sa la cele veşnice este o pierdere pentru viaţa şi lucrarea pastorală a Bisericii, pentru monahismul românesc şi pentru mulţimea credincioşilor care l-au cunoscut“. Nici preşedintele Traian Băsescu nu a fost prezent, fiind plecat din ţară în aceste zile. Şeful statului a trimis, însă, o coroană de garoafe roşii, greu de identificat între miile de buchete de flori aşezate ca o coroană în jurul bisericii. În tot acest timp, oamenii treceau fără zarvă prin dreptul catafalcului pe care odihnea părintele Iustin, pentru a-i săruta mâna şi Sfânta Evanghelie. Forţele de ordine nu au avut probleme în a asigura desfăşurarea ceremonialului, ca niciodată lipsind acea înverşunare a „creştinilor“ care vor să fie primii la raclă. Nu a lipsit, însă, micul comerţ bisericesc, de care se ocupau câteva măicuţe. Acestea vindeau la tarabe cruciuliţe, cărticele de rugăciuni sau broşuri cu viaţa şi poveţele părintelui ctitor al Mănăstirii „Petru Vodă“.  continuare »