16 iunie 2013 – 16 iunie 2016
Sfinte Justin, veselia îngerilor, bucuria și frumusețea tuturor sfinților, pe tine te rugăm îngrădește mănăstirile tale, în care te-ai nevoit cu râvnă și te-ai făcut părtaș cetei mărturisitorilor și cuvioșilor.
16 iunie 2013 – 16 iunie 2016
Sfinte Justin, veselia îngerilor, bucuria și frumusețea tuturor sfinților, pe tine te rugăm îngrădește mănăstirile tale, în care te-ai nevoit cu râvnă și te-ai făcut părtaș cetei mărturisitorilor și cuvioșilor.
Cu siguranţă că Părintele Justin Pârvu alături de ceilalţi sfinţi minunaţi vor continua să ocrotească neamul românesc cu şi mai multă căldură cu cât vremurile vor deveni mai grele.
Vlad Herman
Călătorie minunată
„Ce ştiţi voi ce poate să facă o blagoslovenie? O rugăciune şi o binecuvântare de la Avva Justin, ehe… multe pot”!
Într-o noapte a lunii ianuarie anul 2002, cu autoturismul meu Dacia 1300, am ajuns, cu greu, la Mănăstirea Petru Vodă. Veneam de la Bicaz şi, la un moment dat, în serpentine, s-a ars puntea redresoare a alternatorului (întrucât, având căldura pornită, am deschis faza lungă, şi aşa am rămas şi fără căldură, şi fără lumini). Am parcat în curtea mănăstirii şi, lăsând motorul pornit, am intrat în Sfânta Biserică să mă închin. La ieşirea din biserică însă, am constatat că uitasem să scot bucata de carton din faţa radiatorului, motiv pentru care motorul s-a supraîncălzit, şi garnitura de chiulasă a cedat. Sub capotă, lichidul antigel (atât cât mai rămăsese) bolborosea în vasul de expansiune…
Ce sa fac ? Colegul meu, Dadi, (un rocker rebel şi nonconformist prin definiţie, care, la insistenţele mele, mă urmase până aici ) îmi zise: „Cornele, acum să te văd”! Ce să vadă, că nu aveam decât o soluţie: Părintele Justin!
L-am luat pe Dadi şi am trecut prin mulţimea de credincioşi ce aşteptau liniştiţi în faţa uşii Părintelui Justin, (holul din faţa chiliei era arhiplin, iar afară erau încă pe atâţia credincioşi). Cu scuze şi clasica formulă: ,,Doar pentru o binecuvântare de călătorie!’’, dar şi cu insistenţe deranjante din partea noastră, am ajuns în faţa uşii.
Mi s-a părut că a trecut o veşnicie până când creştinii care erau la Părintele au ieşit liniştiţi, luminoşi, fericiţi. Am intrat precipitaţi şi ne-am aşezat în genunchi la picioarele Părintelui care, pe scaunul său, ca un voievod din vremuri îndepărtate, parcă ne aştepta.
– Ei, ei, tocmai de la Iaşi aţi venit, pe o vreme ca asta? Cum e?…
– Preacuvioase Părinte, ni s-a defectat maşina şi, totuşi, am vrea sa ne daţi binecuvântare pentru călătoria până la Iaşi. Am venit doar să vă vedem, ne-am închinat în biserică şi acum am vrea să plecăm, dar nu ştim dacă ajungem cu bine la Iaşi pe ninsoarea asta, că-i drumul lung şi greu.
Părintele se uita cu o privire care parcă trecea prin mine şi îmi spune:
-Domnul să vă binecuvinteze!
-Dar o să ajungem cu maşina asta a noastră?
–Ajungeţi, măi, ajungeţi cu bine!
-Rugaţi-vă pentru noi, aşa să fie! Binecuvântaţi şi iertaţi!
-Doamne ajută! Doamne ajută! … Continuare »
Busuiocul cu care Părintele obișnuia să binecuvânteze credincioșii a înmugurit în mod minunat, chiar în timpul privegherilor dinainte de înmormântare. Acest lucru s-a mai întâmplat și în alte dăți, fiind explicabil prin faptul că semințele încolțeau, fiind umede de la aghiasmă și având căldura necesară. Dar de această dată, și în aceasta constă minunea, conform celor ce stăteau mereu lângă busuioc, totul s-a întâmplat în decurs de câteva minute, putându-se vedea cum după 10 minute busuiocul era și mai înfrunzit. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceste bucurii ce le-am trăit prin Părintele Justin și nădăjduim că nu se vor opri aici, ci sprijinul Părintelui va fi și mai mare din Împărăția lui Dumnezeu.
Vă împărtășim minunea ce are loc pe osemintele Părintelui: Încă din timpul nopții mai multe persoane, printre care și din corpul medical ce l-au îngrijit cu total devotament pe Părintele, au observat că din ochii Părintelui curg ca niște lacrimi cu bună mireasmă. La fel și pe obraji și pe mâini se vede lucind ca un ulei, mir cu mireasmă deosebită. E semn că bunul nostru Părinte vrea să ne mângâie și să ne întărească că este printre noi și va veghea mai cu osârdie la continuarea lucrării sale din mănăstiri și din locurile ce le-a ctitorit. Mulțumim, iubite Părinte, și pentru acest dar!