Părintele Justin Pârvu

Părintele Justin ne spune ce se cere acum de la noi ca să ne ridicăm spiritual

Parintele Justin ParvuCe se cere acum de la noi?

Acum se cere rugăciune, nimic altceva. Tinerilor le spun: „Ascultaţi, munciţi şi vă rugaţi!” Într-o şcoală, dacă intri într-o clasă şi te uiţi la copii, ştii şi cum sunt părinţii lor. Din păcate, acum familiile sunt mai degrabă marxist-leniniste. Ţin ziua agriculturii, a prăjiturii, a cozonacului şi uită de sărbătorile creştine. Ori familia este cărămida lumii, iar femeia are un rol sacru în cadrul familiei. Ea este şi cu căderea şi cu ridicarea, de aceea este importantă… Îmi amintesc, la şaptesprezece ani am intrat în mănăstire şi am început o viaţă aspră. Am învăţat la Seminarul de la Cernica unde era multă exigenţă şi asceză. Stăteai un an de zile acolo şi nu plecai nicăieri. Acolo stăteai de Paşti, de Crăciun… Plângeam când mă uitam înspre nordul ţării noastre şi îmi ziceam: „Uite, măi, Neamţul şi noi stăm aici în Ilfov şi ne mănâncă ţânţarii!”…

Ce s-ar putea face pentru ţara noastră în aceste momente?

Să fie un guvern naţional care să fie ales de popor în nişte alegeri nobile fără tam-tamuri, fără atâta amar de cheltuială pe seama poporului, fără atâtea partide care trăiesc pe spinarea unei naţii. Cine întreţine toată mizeria asta a partidelor? E cea mai mare crimă într-un stat să fie atâtea partide care nu fac altceva decât să jecmănească şi să ia bani! Oamenii care umblă după măririle astea, care ţin cu tot dinadinsul să câştige, sunt cei la care Dumnezeu le ia minţile. Şi atunci omul nu mai vede cât rău este în el.

Dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să schimbăm mentalitatea copiilor, a părinţilor, a şcolii şi a Bisericii. Vă dau un exemplu. Noi avem aici nişte copii care au crescut la mănăstire[1] şi nu se joacă cu jucăriile de acum, ci după ceea ce au văzut la biserică: cu Evanghelia, cu Apostolul, cu litia, îşi fac acolo altarul lor şi încep slujba în legea lor.

Ce ar trebui să facem ca să ne ridicăm spiritual?

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie slugii Tale”. Dacă nu plecăm de aici, niciun savant din lumea asta nu scoate lumea din sărăcie, decât dacă se sprijină pe ajutorul puterilor cereşti.

Spuneaţi, referitor la cipuri, că dacă generaţia noastră le acceptă acum, cu siguranţă generaţia de mâine va accepta pecetea.

Păi da, aşa este, că şi o casă când arde, iese mai întâi puţin fum. Spun unii că trebuie să ne războim cu cipurile când ni se vor pune cu sila. Dar e târziu atunci!…

Fragmente dintr-un interviu realizat de Simona Verghinas
Articol aparut in Revista Atitudini Nr. 32

[1]Căminul de copii de la mănăstirea Paltin Petru Vodă

Citiți integral pe site-ul ATITUDINI.

Părintele Justin Pârvu a primit titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE al orașului Aiud, alături de marele teolog, preotul Ilarion Felea, și de înțeleptul savant Mircea Vulcănescu (VIDEO+FOTO)

[youtube=https://youtu.be/i1gNeUOFDGs]

Parintele Justin - diploma cetatean de onoare Aiud

Parintele Justin - placheta cetatean de onoare Aiud

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jM9aQRFTKyE]

Gazeta de Maramureș: Cetăţeni de onoare ai Aiudului!

Din Râpa Robilor în galeria cetăţenilor de onoare. „Recursul la demnitate şi memorie” iniţiat de GAZETA de Maramureş a reuşit şi la Aiud. Săptămâna trecută, într-o manifestare solemnă, s-au decernat post-mortem titlurile de cetăţean de onoare arhimandritului Justin Pârvu, preotului Ilarion Felea şi savantului Mircea Vulcănescu. Un gest simbolic, prin care ne înălţăm noi, cei care aderăm astăzi la valorile şi crezurile pentru care ei au trăit şi au murit. Un gest de recunoştinţă pentru toţi cei care au suferit în temniţele comuniste.

Nicolae Steinhardt spunea că, până la urmă, poate există o singură virtute: curajul. Fără el, nicio altă virtute nu e posibilă. Şi, poate nu întâmplător, în greaca veche se foloseşte acelaşi termen pentru eroi şi sfinţi: heros.

Pentru că şi unii şi alţii se înalţă prin curaj: eroii pe „orizontală” deasupra celorlalţi oameni, iar sfinţii „pe verticală”, înspre Dumnezeu. Se spune că: „Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”. continuare »

VIDEO-reportaj: Simpozionul “In memoriam Părintele Justin Pârvu”

[youtube=https://youtu.be/VFBmiUKr8FE]

| Mănăstirea Paltin Petru Vodă, via Atitudini

Clopotul Inimii

de Marius Ianuș

Clopotul inimii bate ca fierul
peste al mănăstirii somn blând.
Părintele Iustin străbate cerul
cu pași nevăzuți, de sfânt.

De funia sângelui trage chiar pronia
neamului nostru rănit…
În Poiana Paltinului simți cum istoria
se reașează în mit.

Clopotul inimii bate-n clopotnița
trupului meu păcătos.
Părintele Iustin trece prin temnița
timpului nostru hidos.

Clopotul inimii bate-n clopotnița
turlelor mele de os.
Părintele Iustin străbate iar bolnița
și ne ridică de jos.

Clopotul inimii se ia la-ncercare
cu clopotul turlei de sus.
Și-n suflet, și-n Ceruri e sărbătoare
ținută de Domnul Iisus.

Că încă un sfânt din neamul românilor
s-a contopit în Mister.
Și că s-a-ntărit împotriva vrăjmașului
Garda noastră din Cer.

Citiți și: Sfânt din Aiud

Pr. prof. dr. Mihai Valică – Evocarea Părintelui Justin cu ocazia Simpozionului de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă

Preacuvioase Părinte Stareţ Hariton, preacuvioşi, preacucernici Părinţi şi preacuvioase Maici, iubiţi credincioşi, onoraţi invitaţi şi onorată asistenţă

pr. prof dr. Mihai ValicaCu toate că, în tradiţia liturgică şi pastorală a Bisericii Ortodoxe, se pune accentul pe evenimentul unic al Marii Treceri spre veşnicie al omului şi mai puţin pe cel al zilei de naştere, nu pot să trec cu vederea ziua de 10 februarie, când s-a născut Preacuviosul Părinte Arhimandrit Justin, cel care, prin viaţa sa jertfelnică şi frumoasă, a dat o semnificaţie deosebită şi începutului vieţii sale, prin felul cum a săvârşit călătoria, cum a dus lupta cea bună şi cum şi-a încheiat viaţa.

Întrucât iubitul nostru Părinte Justin a trăit firesc şi intens viaţa Bisericii, după învăţătura şi modelul Sfinţilor Părinţi, la toate nivelurile vieţii pastorale, consider că, cuvioşia sa, reprezintă pentru noi toţi, dovada palpabilă a lucrării harului în Biserica mântuitoare a lui Hristos şi a Neamului Românesc.

Cei care trăiesc în Biserică, nesocotind sau fără să lucreze în ei harul şi harismele Sf. Duh, trăiesc o himeră şi o amăgire, iar toată viaţa lor devine o închipuire nefondată sau „neîntemeiată fantezie”[1], cum ne învaţă Sf. Maxim Mărturisitorul. continuare »

10 februarie: 95 de ANI – Ziua pământească a Sfântului nostru Părinte Justin de la Petru Vodă. Ultima cuvântare de ziua sa

Maicile de la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă* îi cântă Părintelui de ziua sfinţiei sale (10 feb. 2013)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zxkQWW0IGBA]

EXCLUSIV: Cuvântul Părintelui la ultima sa aniversare pe acest pământ

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=aNZ_nfAQ9tQ]

Poezie închinată Părintelui Justin

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=idh-1sKQ_cE]

ULTIMA CHEMARE a Părintelui Justin la luptă împotriva dictaturii actelor cu cip

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sh2DuSUpQs8]

Byzantion – Polyhroniu pentru Părintele Justin Pârvu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nt1XAEAy5_4]

Sfinte Părinte Justin roagă-te pentru noi şi pentru pacea din mănăstirile tale!

* Numele complet al mănăstirii de maici, ales de Părintele Justin, este Paltin-Petru Vodă

Mărturia dr. Eniu despre binecuvântarea de a-l trata pe Sfântul Părinte Justin

BINECUVÂNTAREA DE A TRATA ŞI ÎNGRIJI UN SFÂNT…
MĂRTURIA MEA

doc. Eniu DanÎn general, credincioşii caută, cu eforturi mari şi cu orice sacrificii, să ajungă la duhovnici buni, părinţi duhovniceşti cu har, călugări vestiţi, mai ales atunci când au probleme. La marii părinţi este coadă permanent, lumea se înghesuie. Sau eu nu am avut probleme atât de mari, sau nu am ştiut unde să caut, dar, deşi aveam credinţă în Dumnezeu de mic, înrădăcinată de bunicii mei – oameni buni şi credincioşi, nu am umblat după mari duhovnici. În schimb, pot spune că Părintele Justin m‑a căutat pe mine, ca să mă ajute, m‑a chemat, spre binele meu. Dar de atunci mi‑a marcat şi schimbat viaţa. Cred că asta a fost voia lui Dumnezeu, ca eu să‑L descopăr, să mă apropii mai mult de credinţa adevărată, să găsesc Calea şi Adevărul, prin mijlocirea Părintelui Justin Pârvu.

Sunt medic, chirurg oncolog. Acum 6‑7 ani am tratat în mai multe rânduri măicuţe de la Petru Vodă, care mi‑au spus că au primit binecuvântarea Părintelui Justin să vină la mine. M‑am bucurat, deşi, plin de ruşine, dar cu sinceritate, recunosc că nu ştiam cine este Părintele Justin. Fusesem de mai multe ori pe la mănăstirile din Bucovina, am cunoscut mai mulţi părinţi, dar la Petru Vodă încă nu ajunsesem. Am făcut tot ce trebuia, mi‑am făcut datoria şi meseria, a ieşit bine. Una dintre maici m‑a invitat la Petru Vodă, să mă ducă la Părintele Justin. După câteva luni, fiind în excursie prin Bucovina cu familia, am dat curs invitaţiei şi am trecut pe la Petru Vodă. Maica ne‑a introdus la Părinte.

Am intrat în chilia mică, cu soţia mea şi cu copiii, şi atunci l‑am cunoscut. Din prima clipă m‑a impresionat liniştea, siguranţa, energia şi căldura pe care o răspândea, în ciuda vârstei, în ciuda orei târzii, oboselii, presiunii oamenilor de afară. Ni s‑a adresat ca unor vechi şi dragi cunoştinţe, ne‑a copleşit cu iubire, ne‑a făcut câteva recomandări scurte, ne‑a dat câte un cadou şi am ieşit mult mai uşori, mai liniştiţi, mai relaxaţi, parcă eliberaţi de o povară de care nu ştiusem. Nu a trebuit să‑i spunem sau să îi cerem nimic, ştia totul. Ne‑a răspuns la întrebări fără să i le punem. Atunci am înţeles ce har are Părintele, am înţeles de ce veşnic sunt sute de oameni care aşteaptă să fie primiţi la sfinţia sa şi am început să descopăr puterea lui Dumnezeu.

Din acel moment nu am mai putut să fac rău. Am acceptat tot ce a venit aşa cum a venit, pentru că am înţeles că asta mi se cere. Mi‑am descoperit, cred, menirea, am înţeles rolul meu. Şi nu prididesc să‑I mulţumesc lui Dumnezeu, pentru tot ce mi‑a dat, şi Părintelui Justin pentru felul în care a schimbat viaţa mea.

De atunci am mers periodic la Petru Vodă pentru binecuvântarea Părintelui Justin. S‑a creat o legătură foarte puternică, pe care nu o pot explica, dar care îmi dădea permanent putere. De câte ori mi‑a fost greu sau am avut necazuri, am apelat la Părinte şi m‑a liniştit. Am tratat cu succes mai mulţi vieţuitori ai mănăstirii, cu binecuvântarea părintelui. Am simţit în permanenţă descărcarea harului părintelui asupra mea şi familiei mele. continuare »

Din scrisorile Părintelui Justin Pârvu: „Nu lipsiţi de la biserică, fiindcă este mama noastră”

Parintele Justin _ revista ATITUDINICălugărul este chip îngeresc. Unde sunt îngerii, acolo este lauda lui Dumnezeu. Monahul primeşte lumina de la îngeri, iar îngerii primesc lumina de la Dumnezeu.

Monahul trăieşte două lumi, pământească şi cerească. Mintea în cer şi cerul pe pământ. Oamenii privesc mănăstirile ca ceva dumnezeiesc, „cerul pe pământ”. Atunci cum trebuie să fie vieţuitorii unei mănăstiri? Viaţă de înger, adică oamenii rugăciunii, armoniei, ai dragostei, renunţarea permanentă în favoarea aproapelui. Rugăciunile călugăreşti sau cele şapte laude obligatorii pentru orice vieţuitor de mănăstire, spun Sf. Părinţi, dacă nu-şi face ceasurile este ca un câine şi n-are voie să participe la masă cu fraţii, în ziua aceea.

Nimic nu leagă mai puternic pe fraţi decât rugăciunea şi ascultarea. Purtaţi-vă cuviincios, smerite şi cu evlavie una faţă de alta. Duhovnicul este omul îndumnezeit şi nu obiect de artă, aşa cum se ia în anumite împrejurări. Nu lipsiţi de la biserică, fiindcă este mama noastră.scrisoare Parintele

„Cine nu are biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată”. Gândiţi-vă şi răspundeţi cu frică de Dumnezeu, la chemarea frăţiilor voastre.

Nu aveţi nicio grijă de ordin material, cum au mirenii, măcar aveţi grijă de suflete şi nu vă leneviţi la chemarea clopotului. Dacă nu daţi ascultare la cele spuse, n-aş vrea să vin cu asprime şi să vă schimb cu călugări.

Părăsiţi năravurile din lume şi cutremuraţi-vă, în locul sfânt vă aflaţi. Dobândiţi timpul, pierderea timpului este pierderea sufletului.

Domnul să vă binecuvânteze şi mântuire deplină.

Dacă încetează psaltirea, din citirea ei, încetaţi şi frăţiile voastre de a mai rămâne în mănăstire. Rugaţi-vă să se îndepărteze ceaţa lenei din frăţiile voastre.

Scrisoare către o obşte monahală de călugăriţe
Protos. Justin, 4 sept. 2000
articol apărut în revista  ATITUDINI, nr. 31

O viaţă de dragoste jertfelnică: Număr special cu Părintele Justin al revistei Orthodox Word – Mănăstirea Sf. Herman din Alaska

orthodox world_parintele Justin

Coperta: icoana realizată la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă.

A Life of Sacrificial Love: The Life and Teachings of Elder Justin Pârvu

by Simona Irime

Contained in this issue of The Orthodox Word is the first part of a two-part, newly written life of Elder Justin Pârvu of Petru Voda Monastery in Moldavia. Elder Justin was one of the last of the “Prison Saints” who suffered in the Romanian Communist prison systems. He was a righteous spiritual guide and miracle-worker, greatly loved by the Romanian people, whom he selflessly served in the spirit of Christ’s love. During the four days following his repose on June 3/16, 2013, over one hundred thousand people came to Petru Voda to kiss his blessed hand and express their boundless gratitude to him.

The first installment of his life includes the period from his birth, through his time in the Burning Bush hesychastic revival in Bucharest in the 1940s, to his release from the Romanian prison system.

Aristically and intriguingly written, this first half of the life of Elder Justin is both captivating to the mind and inspiring to the soul.

| The Orthodox Word

Sistemul securistic propagă o idee gravă la adresa Părintelui Justin

Părintele Justin Pârvu la 6 luni de la plecarea de pe acest pământ. Exemplul său, lupta noastră: Cinstirea noilor mărturisitori din temnițele comunisteIntrusii au inceput sa promoveze o sinistra teza: parintele Justin Parvu a fost senil.

Intr-un interviu din ziarul Adevarul Dan Puric zicea ca l-a visat pe marele duhovnic care i-ar fi zis:

Ce să fac, măi, Dănuţ? Eram bătrân, m-au zăpăcit“.

Si zapacind fiind, n-a mai stiut ce face si s-a delimitat de marele dansator.

Altii sunt pusi sa zica ca:

Parintele este manipulat, avand in vedere varsta Sfintiei Sale

Si in varsta fiind, adica cu mintea usor dusa, din nou n-a mai stiut ce face si s-a delimitat si de celebrul ziarist Victor.

Evident, aflandu-se in aceasta jalnica stare, a fost usor de zapacit si manipulat de catre ticalositii aflati in jurul sau.

Fratilor, asta este un atac extrem de grav la adresa parintelui Justin Parvu pe care il intalneam pana acum deseori doar la cei ce atacau furibund invataturile marelui duhovnic. Iata insa ca ticalosita vorba o regasim mai nou si la cei ce se bat cu caramida in piept cum ca l-ar iubi pe marele duhovnic, doar ca vorba lor este invelita inca in staniol frumos colorat: bunicutul, Sfintia Sa, tralala.

Conform tezei, senil fiind deci, evident ca si tot ceea ce a mai spus in ultimii ani nu poate fi luat in considerare: de la lupta anti cip si anti ecumenism si pana la discutiile particulare cu fii duhovnicesti …

Adica deja nu mai vorbea el demult, ci se rezuma la rolul de portavoce a celor din jur.

Care-i asadar planul SISTEMULUI?

Simplu:

–       lupta parintelui e nula, caci era cu mintea dusa

–       lupta sa era de fapt lupta celor din jurul sau

–       cei din jurul sau erau nebuni sau securisti

–       deci lupta lor este o ratacire

–       ca atare si lupta celor ce cred ca tin linia trasata de parintele Justin de fapt este tot o ratacire

| saccsiv

14 ianuarie 2009 – 2014: Cinci ani de la APELUL Părintelui Justin împotriva actelor cu cip – apel ce a lovit puternic în oculta mondială

Părintele Justin: Acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergător peceţii antihristice.

Parintele Justin Parvu - comunicat

Despre necesitatea împotrivirii actelor electronice

Când am spus că se pierde Harul lui Dumnezeu, nu m-am gândit la o părăsire a noastră, fiinţială. Ci este mai mult o răcire în raporturile noastre cu Dumnezeu. Răcirea aceasta, într-adevăr, dacă se perpetuează în viaţa omului, poate duce la o pierdere mai mare a Harului.Cu cât sunt mai învechiţi în răutăţi şi în compromisuri nepocăite, cu atât şi posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, şi uneori aproape imposibilă. Păi diavolul de ce nu mai poate să se pocăiască şi să redevină înger de lumină? Pentru că el este învechit în răutăţi, a uitat frumuseţea Dumnezeirii, a uitat gustul Harului. Aşa şi omul, dacă persistă în răutăţi, Dum­nezeu îi poate lua darul de a se ridica, darul de a tânji după Dumnezeire. Adevăratul creştin conştientizează că tot darul de Sus este şi pentru aceasta este foarte atent cum merge pe drumul mântuirii, astfel încât să nu supere câtuşi de puţin Harul Domnului, prin care viază. Adevăratul creştin se teme în fiecare clipă să nu cadă câtuşi de puţin, prin gând, nu doar prin faptă. Am zis doar că acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea Fiarei, 666. Acest cip este premergător peceţii antihristice.

Ce creştin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creştinul adevărat ştie că la cea mai mică lepădare îl părăseşte harul lui Dumne­zeu, şi cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoţi şi monahi sihaştri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunţă la toate cele lumeşti şi acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii. Călugărilor, ca asceţi trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? Avem o responsabilitate mare, pentru că lumea ne vede pe noi, monahii, ca pe nişte modele, vase alese ale Duhului Sfânt. Dar tot aşa şi creştinii – au datoria de a lu­mina prin vieţuirea lor popoarele neortodoxe. Altceva este să accepte cipul cineva care nu a trăit într-un mediu ortodox, ci a fost crescut într-o mentalitate occidentală sau needucat defel, şi altfel i se socoteşte unuia care cunoaşte prorociile şi a fost crescut în Tradiţia Ortodoxă. Dacă noi, creştinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalţi nici atât. Şi atunci nu ne facem vinovaţi pentru generaţiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistenţă? Dacă noi primim acum cipul, ceilalţi de după noi vor primi liniştiţi pecetea.

continuare »

Părintele Justin: Suntem în starea de executare a canoanelor prin prisma securităţii

Parintele Justin Parvu-1948_1De ce a fost luată Biserica de securitate în 1948? Pentru că în Biserică nu mai vorbea nimeni decât ceea ce se spunea la protopopiat, iar protopopiatele nu vorbeau decât ce li se dicta de sus şi aşa a rămas poporul acesta aproape 100 de ani în ignoranţă.

Iar acum trebuie să formezi oamenii să pună mâna să citească o carte. Întreb pe nişte studenţi care au trecut pe aici: „Sunt trei luni de vacanţă. Aţi citit vreo carte?” N-au citit. Ce faci cu ei, când se mai formează? Trebuie să fie o continuitate de generaţii în pregătirea asta a noastră ca să fie modele şi în Biserică, şi în şcoală, şi în familie. Mai sunt şi azi profesori care îşi încep orele cu rugăciune, dar puţini. continuare »

VIDEO: Soborul Maicii Domnului la Mănăstirea Petru Vodă, în vremea fericitului întru pomenire, Sfântul Părinte Justin Pârvu

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MYc3e1qIiIw]

Sunt bucuros de cântările, de frumuseţea aceasta a colindelor. Iată, nu e un apostolat şi ăsta? O propovăduire a Naşterii Domnului, a Învierii Domnului, a Botezului Domnului, a sărbătorilor care vin? Şi frăţiile voastre sunteţi nişte îngeri de mare sfat. Da, îngeri de mare sfat, pentru că sunteţi prezente la toate praznicele şi sărbătorile pe care frăţiile voastre le actualizaţi mereu în mijlocul creştinilor.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi eu aş dori să nu fie ultima prăznuire împreună, să mai fie… Şi eu aş vrea, dar totdeauna când încerci să o mai întinzi aşa, atunci îţi spune: „Ia vino, bătrânule, că ţi-ai terminat treaba!” Părintele Adrian Făgeţeanu s-a dus, părintele Arsenie s-a dus şi el, s-au dus şi alţii… Acum n-a mai rămas nimeni. Dar toţi care pleacă dincolo, să fiţi sigure că sunt mai importanţi decât aici. Acolo intră în corul acela frumos, ceresc. A trecut o generaţie de la 1925 până acum, toţi cântă împreună şi se roagă împreună cu noi aici, pe pământ. Ei ne văd aici pe noi cum ne străduim, aşa, fiecare după râvna lui, dar ne fotografiază de acolo şi ne menţin una cu ei, cei de dincolo. Noi poate ne rezervăm, ne gândim: „Măi, e bine să mergi dincolo, dar e mai bine să mai rămâi oleacă şi aici.” Dar să ştiţi că sunt multe minunăţii care ne aşteaptă dincolo. Dacă am şti noi câte minunăţii…! Nu vedeţi voi, numai sărbătorile astea, câtă bogăţie aduc, câtă dezlipire, cât dezinteres de lumea aceasta! Nu ne mai interesează.

Dar să fii într-o celulă de la Aiud după 14-15 ani şi să nu te intereseze cât mai trăieşti, măi! Sau dacă mai trăieşti – nu te interesa deloc! Erai desprins total de lumea din afară. Nu te mai interesează nici şuieratul trenului, nici claxonul maşinii, nici plânsetul sau bucuriile copiilor de pe stradă, că doar pe acolo erau, treceau pe sub nasul nostru. Noi numai auzeam, nu-i vedeam, că erau obloanele puse. Acolo te aflai în maşina de formare a credinţei ortodoxe. Ei, caraliii, prigonitorii noştri, se tem mult mai mult decât noi, pentru că ei nu ştiu, nu pot să moară. Sunt morţi de frică pentru că n-au harul lui Dumnezeu, n-au energia, n-au scânteia divină a pruncului Iisus din ieslea Bethleemului.

Citiți integral pe site-ul ATITUDINI.

Despre Avva Justin Pârvu şi Noii Mucenici – Conferinţă la Târgovişte, 21 octombrie

sfintii inchisorilor_conferinta_targoviste

SFINŢII ÎNCHISORILOR: DESPRE AVVA JUSTIN PÂRVU ŞI NOII MUCENICI
LUNI, 21.10.2013, ORA 18.00
Liceul de Arte „Bălaşa Doamna” (Târgovişte)
Amfiteatrul „George Enescu”

Vor vorbi: Danion Vasile, Sergiu Ciocârlan, Ciprian Voicilă şi alţi invitaţi

Se vor lansa volumele:

  • MĂRTURISITORII DIN ÎNCHISORILE COMUNISTE
  • DIN ÎNVĂŢĂTURILE ŞI MINUNILE PĂRINTELUI JUSTIN
  • JERTFA UNUI PREOT MUCENIC (Autor: Sergiu Ciocârlan)

SE VOR ADUCE SFINTE MOAŞTE DE LA AIUD
În deschidere: Grupul vocal Sfântul Ştefan cel Mare
INTRAREA LIBERĂ
Detalii pe sfintii-inchisorilor.ro

INEDIT. Părintele Justin – Principiul unităţii la români

Parintele Arhimandrit Justin Parvu - Voievodul Ortodoxiei RomanestiUn popor atâta există cât trăieşte Evanghelia. Dar vrăjmaşii neamului nostru au ştiut să ne dezmoştenească de formele acestea ale noastre. Că vedeţi prea bine, când vor să scoată religia din şcoală, când icoana, şi unde mai punem că, înşişi fiii noştri sunt cei care ajută la acest dezastru religios şi moral. Pentru că învăţătorul nostru, ca să îşi poate avea postul acolo, zice:  „Da, nu mai e nevoie, să întrebăm poporul. Are nevoie de religie în şcoală?” „N-are nevoie”. Şi împreună cu domnul învăţător o dă la o parte din şcoală.

Noi nu avem nici cea mai elementară concepţie despre unitate, despre rezistenţa noastră în unitate. Noi suntem foarte dispersaţi. Nu poţi uni un român, doi, trei, patru şi nu mai este această unitate pentru că nu mai este aceeaşi silinţă, nu mai este aceeaşi gândire, nu mai este aceeaşi simţire. Că dacă vezi pe unul că posteşte şi dacă scoţi tu la serviciu, acolo  la ora mesei, un borcan de zacuscă sau nişte sarmale, ceilalţi se iau de tine: „A, tu posteşti, tu eşti mare evlavios”. Şi aşa de două, trei ori, până nu mai vine nici el cu fasolea şi se modernizează.  Să luăm un exemplu de la străini: evreii există în istorie de 7000 de ani. Datorită cărui fapt? A unităţii lor. Oriunde ar fi, un evreu în Australia, dacă a primit o palmă de la un australian, sau o palmă în România, într-o oră ştie tot globul că a fost maltratat. continuare »

A apărut revista ATITUDINI, nr. 30 și o nouă carte „Din învăţăturile și minunile Părintelui Justin”, editată de Fundația Justin Pârvu”

Atitudini 30 _ Coperta1

sumar_atitudini_30

coperta_invataturi_minuni_Parintele_JustinAceastă carte, editată prin osârdia maicilor mănăstirii Paltin Petru-Vodă, conţine în prima parte sfaturi esenţiale din învăţătura Părintelui Justin ce privesc următoarele teme: Dreapta Credinţă, Neamul românesc, Dictatura biometrică, Cinstirea Sfinţilor Mucenici din temniţele comuniste, Viaţa în familie, Cuvinte către tineri, Sfaturi duhovnicești. În partea a doua a cărţii sunt incluse minuni săvârșite de Preacuviosul Părinte Justin Pârvu, atât din timpul vieţii cât și după adormirea sa întru Domnul, minuni adunate din relatările credincioșilor.

Nr. pagini: 160 | Preț: 8 lei.
Pentru comenzi accesați această pagină.

Astăzi 16 septembrie, orele 22:40 se împlinesc 3 luni de la mutarea Părintelui nostru JUSTIN în Împărăţia Cerurilor. VIDEO: Parastas la Baia Sprie şi Petru Vodă

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=9PdaZdhWL50]

O veste zguduia întreaga Ortodoxie, cu precădere pe cea românească: Părintele Justin a trecut la Domnul! Se întâmpla fix acum 3 luni, după o îndelungă suferinţă, asumată cu demnitate. Dar nu au trecut decât puţine ceasuri ca să trăim minunea: S-A NĂSCUT UN SFÂNT! Un nou sfânt român! Şi bucuria învierii a cuprins inimile multora, rugându-se aşa: Sfinte Părinte Justin, mărturisitor al Ortodoxiei şi al neamului românesc, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!