SCANDAL la Universitatea din Bucureşti pe tema homosexualităţii. Mărul discordiei: O CARTE

Pe scurt, o organizaţie studenţească – Societatea Studenţilor Universităţii Bucureşti – a vrut să organizeze în cadrul Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, locaţie neafiliată Universităţii din Bucureşti, o conferinţă cu denumirea „Tulburarea identității de gen și viitorul omenirii”, în care doi inşi, Virgiliu Gheorghe și Andrei Dîrlău, urmau să-şi lanseze o carte controversată – „Faţa nevăzută a homosexualităţii”, despre care puteţi citi mai multe AICI.

Dacă în urmă cu câteva decenii, cărţile care tratau pozitiv tema homosexualităţii erau interzise şi autorii blamaţi, un fenomen OPUS se naşte astăzi în mediul academic despre cei care au curajul să redacteze cărţi controversate ce ar ataca homosexualitatea, publicate în conformitate cu legea.

Rectorul UB Mircea Dumitru se declară pentru diversitate, excluzând şi interzicând o conferinţă, organizată, repetăm, în condiţiile legii. continuare »

Acţiune în stil COMUNIST la Iaşi: Studenţi trimişi în JUDECATĂ din cauza Sfântului Gheorghe! Universitatea A.I.Cuza îl consideră „simbol NEADECVAT”

La 25 de ani de la căderea regimului comunist, iată că există instituţii ale statului român care consideră că libertatea religioasă şi icoanele creştine constituie „simboluri neadecvate”.

Şapte judecători ai Uniunii Europene au stabilit că site-ul de ştiri din Estonia este responsabil din punct de vedere legal pentru comentariile ofensatoare pe care le lasă utilizatorii, informează pcworld.com.

În ianuarie 2006, Delfi a publicat un articol despre decizia unei companii de feriboturi de a schimba rutele, ceea ce a dus la întârzieri în deschiderea unor drumuri alternative mai ieftine către unele insule. Mai mulţi cititori au scris comentarii jignitoare şi ameninţătoare la adresa companiei şi a proprietarului ei. Drept urmare, proprietarul companiei a dat în judecată Delfi, în aprilie 2006, şi a primit 433 de dolari despăgubiri.

Reprezentanţii Delfi au argumentat că nu erau responsabili pentru comentarii şi că amenda primită reprezintă o încălcare a legilor Uniunii Europene care garantează libertatea de exprimare. Cu toate acestea, judecătorii au spus că articolul 10 din legea Uniunii Europene permite libertatea de exprimare, atât timp cât acest lucru nu prejudiciază reputaţia unei persoane.

Curtea Europeană a decis că hotărârea a fost proporţională cu natura articolului, având în vedere că Delfi trebuia să se aştepte la comentarii ofensatoare şi să îşi măsuri de protecţie suplimentare.

Mai mult decât atât, site-ul nu a luat măsuri pentru îndepărtarea comentariilor ofensatoare, bazându-se doar pe sistemul automat de filtrare a unor termeni vulgari.

Pe site se precizează că autorii comentariilor sunt responsabili pentru postările lor şi că mesajele ameninţătoare sau jignitoare nu sunt permise, dar foarte mute comentarii injurioase au trecut de acest filtru şi au fost publicate pe pagina online. Cu toate acestea, din moment ce cititorii pot să scrie comentarii fără să se înregistreze, identitatea autorilor este destul de greu de stabilit, astfel încât nu pot fi traşi la răspundere.

Decizia nu este definitivă, fiecare dintre părţi având posibilitatea, într-un interval de trei luni, să solicite judecarea cazului la Marea Cameră a Curţii. Dacă este făcută o astfel de solicitare, un complet de cinci judecători va decide dacă dosarul necesită încă o examinare şi va da o hotărâre finală. Dacă solicitarea este respinsă, decizia actuală a Camerei rămâne valabilă.

Iata ce ne zice fratele Daniel la articolulul 20 iulie: Sf. Proroc Ilie Tesviteanu. Sa ne rugam pentru ploaie!

Am o propunere de dezbatere si de articol in acelas timp. Am observat de ceva vreme ca in biserici, in Bucuresti dar si in unele manastiri si biserici din tara, s-a scurtat prima parte a Liturghiei, cea numita a catehumenilor. Mai exact, s-au scos din Sfanta Liturghie ecteniile care fac referire la cei chemati (”Cei chemati iesiti…„ si uneori si celelalte de dinaintea acestei ectenii). M-am gandit ca poate au fost scoase pentru motivul ca sunt considerate inutile, dat fiind faptul ca nu mai exista catehumeni care se pregatesc pentru a fi botezati. Insa acest argument nu prea sta in picioare pentru ca oricand pot exista catehumeni, chiar si in zilele noastre. Oricand cineva poate sa vina la ortodoxie si poate participa la Liturghie ca si catehumen. Apoi cineva a venit cu alt motiv si anume ca e posibil sa fi fost scoase din cauza unor presiuni externe… ceva de genul: Eliminati discriminarea din Biserica.
Cred ca ar fi folositor sa dezbatem acest subiect si eventual sa si reactionam atentionand ierarhii asupra acestui abuz de a cenzura Sfanta Liturghie.

Si sora Aurora ne-a semnalat ceva asemanator la articolul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel: Cununa Apostolilor – Omilia Sf. Grigorie Palama

“Nouvorba” e prezenta peste tot, inclusiv in textele liturgice. Am observat ca la majoritatea bisericilor din centrul Capitalei s-au modificat unele cuvinte, de exemplu in rugaciunea de binecuvantare de la sfarsitul slujbei . In loc de “plinirea bisericii Tale o pazeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale…” se spune , confom diortosirii mai noi “plinatatea bisericii” si “frumusetea casei Tale”, ceea ce mie mi se pare suparator pentru ca aceste cuvinte suna redundant, adica incarca fraza, dar nici nu redau sensul initial, nu sunt sinonime cu primele. Eu cred ca “diortositorii” sunt tot din tagma zidarilor cu echer si compas. Daca stie cineva ce sens au aceste lucruri, il rog sa-mi explice si mie, dar eu ma tem ca e vorba de aggiornamentare si aliniere la gandirea apuseana.

Comentariu saccsiv2:

Stim ca textele liturgice sunt supuse de cativa ani unei epurari lingvistice dupa criterii ecumeniste si politic corecte. Toata lumea stie de cenzura asupra Prohodului, de textele modificate din Filocalii, chiar si din rugaciunile obisnuite.

Avem rugamintea catre cei care ne pot trimite mai multe exemple de modificari din noul Liturghier scos de Patriarhie anul acesta, care mai este si impus! Si sa gasim solutii de unde se pot procura vechile Liturghiere si poate o petitie din partea telogilor catre Sinodul BOR. Cred ca vor merge mai departe, pana cand le va place si adeptilor new-age liturghia “ortodoxa”. continuare »

Printr-o decizia din 3 iunie, Curtea Constitutionala din Spania a declarat ca nicio persoana nu va mai putea fi persecutata pentru exprimarea opiniilor sale fata de holocaust. Anterior, orice critica expusa la acest subiect istoric era considerata o crima.

Negarea holocaustului nu va fi considerata o crima chiar daca sustinatorii acestei teorii stiintifice vor justifica actiunile Germaniei in cel de-al doilea razboi mondial.

Prin decizia Curtii Supreme se recunoaste ca legea “Cu privire holocaustului nr.607.2”, adoptata in anul 1996, incalca dreptul la libera exprimare a opiniei care este garantata de constitutia Spaniei. Judecatorii au respins argumentele aparatorilor incriminarii holocaustului precum ca aceasta catastrofa a adus suferinte evreilor si a amenintat existenta lor ca popor. Judecatorii considera ca nici un om sau grup de oameni nu are dreptul sa limiteze dreptul altor persoane de a-si exprima punctul de vedere. continuare »

Daca pana anul trecut Prohodul lansat de Patriarhie era incomplet, fara 13 strofe ce faceau referire la iudei, anul acesta Patriarhia a editat un alt Prohod, zic ei in conformitate cu cel grecesc, fiind complet  in ce priveste numarul strofelor, doar ca este corectat politic pentru a nu crede lumea ca poporul evreu este vinovat de moartea lui Iisus. Mai jos puteti observa cum are loc cenzura textelor sfinte:

Cumva incearca Patriarhia Romana sa-i exonereze pe jidovi de uciderea Mantuitorului, asa cum a facut papa?

Anul acesta, pe 10 Februarie, Parintele Ioanichie Balan ar fi implinit 80 de ani. Dar e mult mai de folos sa stim ca acolo unde este, cuviosul parinte ne vegheaza si ne lumineaza ori de cate ori gandurile noastre se intorc sau nu spre sfintia sa. Am cunoscut un Parinte Ioanichie uneori mult diferit de ceea ce stiu cei mai multi dintre noi. Desi neincetat lam necajit si i-am stat impotriva cand vorbeam despre carti si despre istorie, nu a incetat sa ma iubeasca si sa ma pomeneasca in rugaciuni pana in ultima clipa a vietii sale. Stiu si acum ca acolo unde este, degraba vine la rugaciune cand este chemat.

Prima data am auzit de sfintia sa prin anii ’80, dupa ce ii aparuse primul volum din cartea Convorbiri duhovnicesti. Titlul ma intrigase, dar cartea nu am apucat sa o citesc decat mult mai tarziu, pentru ca in acei ani se vanduse foarte repede. Am ramas in suflet doar cu imaginea unui parinte iubitor de Dumnezeu si de Sfintii Sai, care a reusit sa strapunga veacul comunismului si sa aduca la lumina lucruri tainice, nestiute de cei mai multi.

Am intrat in Manastirea Sihastria in 1996 si, cand l-am cunoscut, Parintele Ioanichie trecuse putin peste 66 de ani. Intalnirea cu sfintia sa a fost destul de spectaculoasa; doar privindu-ne am stiut ca avem fiecare de iubit ceva in celalalt, si aceasta iubire parinteasca a sfintiei sale continua si azi. Parintele Ioanichie a fost pentru mine marea revelatie a crestinului liber, care cunoaste bine lumea in care traieste, si care nu se teme decat de Dumnezeu si de pacat.

Cațiva ani de zile am fost sub ascultarea sfintiei sale. Lucram impreuna la carti – Vietile Sfintilor, cartile Parintelui Dimitrie Bejan – „Bucuriile suferintei”, seria de volume „Ne vorbeste Parintele…” si altele asemenea, intre care nu trebuie sa las de o parte Patericul romanesc, Vetrele de sihastrie romaneasca si cele doua carti de Pelerinaj la Mormantul Domnului si Pelerinaj la Athos –, care mi-au adus in foarte scurta vreme multa sporire duhovniceasca. Eram ca un burete care absorbea fiecare picatura de duh din ceea ce mi se dadea in fiecare zi.

Despre Parintele Ioanichie s-au mai scris randuri biografice si, prin mila lui Dumnezeu, i s-a dedicat si o carte. A intrat in Manastirea Sihastria in anul 1949, dupa ce, cu un an inainte, venind pe jos din satul sau, Stanita, de langa Roman, il cunoscuse pe Parintele Cleopa, care il uluise vorbindui despre tainele vietii duhovnicesti. Auzise despre batranul parinte, iar cuvintele sale i s-au infipt cu atat mai adanc in inima care dorea dupa Hristos. Venind in Sihastria, in 1949, a aflat ca Parintele Cleopa si multi alti cuviosi parinti au plecat la Manastirea Slatina, langa Falticeni. Ar fi vrut sa mearga si el acolo, insa Parintele Ioil Gheorghiu i-a spus: „Ramai, tatuca, aici, ca nu are cine sa scrie un act si nici sa socoteasca ale noastre”. A ramas, asadar, in Sihastria. Aici a impartit chilia cu actualul duhovnic al romanilor din Athos, Parintele Iulian de la Prodromu, de la care stim ca se nevoia cu multa barbatie, implinindu-si cu strictete canonul de sute de metanii in fiecare noapte. In Aprilie 1953 a fost calugarit si hirotonit diacon in biserica mare a Manastirii Neamt, asa cum insusi sfintia sa ne-a spus, intr-una din vizitele acolo.

Anii aceia i-au aprins inima spre pastrarea marturiilor de sfintenie pe care le auzea de la batranii manastirii. Nici nu avea cum sa nu fie impresionat, venind dintr-o lume care suferea de pe urma razboiului si a ocupatiei bolsevice, intr-una in care tot ce era de valoare se raporta la Hristos si la Sfintii Sai. Incepand cu 1955 si-a petrecut multe nopti dactilografiind la masina de scris paginile unui volum numit mai apoi „Chipuri de calugari imbunatatiti din manastirile nemtene”, volum impodobit cu fotografii lipite pe hartie, din locurile unde s-au nevoit marii Sfinti despre care vorbea. Acest volum era nucleul a ceea ce avea sa devina peste ani Patericul romanesc, Convorbirile duhovnicesti si Vetrele de sihastrie.

Daca astazi nu am avea aceste marturii stranse de Parintele Ioanichie, nu am sti mai nimic despre viata duhovniceasca din manastirile romanesti ale secolului 20.

Cititi integral in revista Atitudini, nr.9. Pentru comenzi accesati site-ul ATITUDINI.COM

Va oferim mai jos, fotografii foarte rare cu Parintele Ioanichie.

Adam Savage co-prezentator la Mythbusters (emisiune de pe canalul Discovery) sugereaza ca anumiti consilieri juridici de la mai multe companii de carduri de credit au determinat Discovery Channel sa renunte la un episod dedicat problemelor de securitate ale cipurilor RFID.

La conferinta, Ultima speranta, de la New York, in iulie, Savage a spus catre o multime de câteva mii de oameni ca motivul pentru care Mythbusters nu a mers inainte cu un episod planificat pe tema cipurilor RFID (radio frequency identification), anume pe posibilitatea ca aceste dispozitive sa fie clonate si folosite de hackeri, a fost ca la un apel tip conferinta pentru a discuta problema cu tehnicienii de la Texas Instruments, avocatii companiilor de carduri credit au amenintat inchiderea emisiunii.

Discovery, fiind o mare corporatie care depinde de veniturile din publicitate, a acceptat blocarea acestei emisiuni.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=-St_ltH90Oc&feature=player_embedded]

Un reprezentant Discovery Channel a spus ca emisiunea Mythbusters va rula un episod, in ianuarie, pe tema RFID, dar ca aspectul problemelor de securitate a tehnologiei nu a fost abordata.

Reamintim ca in Romania, aceste cipuri au fost introduce in pasapoarte, carnete de conducere, carduri bancare(la majoritatea bancilor) si vor fi si in buletinele de identitate. Pe crestini, adica ortodocsi, nu aspectul securitatii datelor este principalul motiv de a refuza aceste inventii diabolice, dar e bine de stiut ca si din acest punct de vedere, cipurile reprezinta o amenintare la adresa libertatii lasate de Dumnezeu fiecaruia.

Echitabil si impartial, zilele se scurteaza. Folositi vremea ramasa la maxim. Va reamintesc ca in vreme ce toate farurile mass-mediei romanesti erau pe alegerea democratica a noului presedinte, la Bruxelles se alegea, TOTAL NEDEMOCRATIC, primul presedinte al UE. De citeva zile a intrat deplin in vigoare Tratatul de la Lisabona, care transforma Romania in gubernie a Uniunii Europene.

De altfel, senatorii tocmai au aprobat o masura a parlamentului UE care interzice bocirea mortului si petrecerea sa la groapa. Isi mai aduce cineva aminte de atitudinea parlamentarilor privitoare la cipurile din cartile de identitate?

Dar iata cum e cu internetul:

“Este pentru prima data cand intr-un text juridic se face referire la utilizarea internetului ca principiu de baza deci, facand astfel legatura intre internet si exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale. Accesul unui utilizator la internet poate fi intrerupt numai in cazul in care este “necesar intr-o societate democratica” si numai dupa “o procedura prealabila echitabila si impartiala”, care le ofera utilizatorilor posibilitatea de a-si sustine cazul si respecta prezumtia de nevinovatie”, a declarat raportoarea Parlamentului Catherine Trautmann (S&D, Franta).

Eurodeputatii se lauda in comunicatul Parlamentului European ca “au reusit sa impuna accesului la internet o protectie juridica echivalenta cu cea valabila pentru un drept fundamental, prin adaugarea “prevederii privind libertatea internetului” in cadrul de reglementare UE pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice”.

La Quadrature du Net: Pachetul telecom, o oportunitate ratata pentru drepturile utilizatorilor. BBC ATRAGE ATENTIA:

BBC aminteste insa ca amendamentul anterior, care cerea explicit obligativitatea unei decizii judecatoresti inainte de restrictionarea accesului la internet, a fost respins si ca este inca neclar ce va insemna in practica o procedura corecta si impartiala.

“Corect si impartial” a fost si procesul Preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa din anul 1979. Urmarea o stim.

https://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-6557228-posibilitatea-taierii-conexiunii-internet-numai-urma-unei-proceduri-echitabile-impartiale-din-2011.htm

sursa: Ortodoxia, googlegroup

Extras din cartea ECUMENISMUL ÎNCOTRO? O nouă viziune ortodoxă asupra ecumenismului sincretist de Ieromonah Agapit Popovici

Se prea poate sa existe cititori care, ajungând pâna aici, sa se intrebe: Oare chiar asa sa fie? Oare ecumenismul sa slujeasca politica de globalizare si de satanizare a lumii?

Intr-un fel, intrebarile sunt justificate, de vreme ce expunerea noastra incearca sa arate cum ecumenismul surpa Biserica, indemnându-i pe crestini catre sincretism religios si satanism. De aceea, ne-am gândit ca este potrivit sa amintim si o parte dintre efectele nefaste pe care ecumenismul le-a produs in rândul ortodocsilor si nu numai.

Toti ecumenistii nostri se jura ca apara ortodoxia. Noi nu contestam marturisirea lor. Ii intrebam totusi, cum explica actiunile antiortodoxe de mai jos?

– cenzurarea, in secret, a cartilor de cult;
– cenzurarea literaturii teologice prin eliminarea scrierilor care demasca erezia ecumenista;
– punerea in circulatie de literatura teologica pro-ecumenista;
– interdictia pusa preotilor si calugarilor de a publica lucrari cu caracter antiecumenic;
– incercarea de a controla tiparirea de carte religioasa cu scopul de a evita publicarea de carti ortodoxe defavorabile orientarii ecumeniste;
– minimalizarea studiilor de apologetica si indrumari misionare si inlocuirea lor cu studii de promovare a ecumenismului;
– politizarea cursurilor de indrumare preoteasca;
– intimidarea si amenintarea cu demiterea si caterisirea preotilor antiecumenisti;
– intimidarea si amenintarea cu excluderea din monahism a monahilor antiecumenisti. Desigur, afirmatiile noastre pot fi contestate. Cu atât mai mult cu cât masurile de intimidare si represalii pot fi acoperite de masuri disciplinare. Sau altfel spus, marturisirea de credinta ortodoxa si avertizarile asupra ereziei ecumeniste au ajuns sa fie socotite acte de indisciplina.

Ce argument pot aduce ecumenistii? Ei pot veni cu argumentul ca s-au incalcat hotarârile Sf. Sinod. Noi insa, ne intrebam: De când a ajuns Sf. Sinod sa condamne pentru marturisirea de credinta ortodoxa?

Daca am fost atenti la marturiile istorice, intelegem ca membrii Sfântului Sinod nu sunt infailibili, mai ales atunci când sunt preocupati de politica si avantaje materiale.

Se cuvine inca o precizare, in general, hotarârile luate de Sf. Sinod pot fi justificate canonic; ceea ce nu se justifica in cazul nostru este modul de aplicare.

Dintre actiunile antiortodoxe amintite mai sus, cea mai grava ni se pare aceea de cenzurare a cartilor de cult si a altor scrieri duhovnicesti, in spiritul celor hotarâte la dialogul teologic oficial cu reprezentantii cultului mozaic, New York, 1972.

Referitor la cenzura se constata:

1. Eliminarea Rânduielii de primire la ortodoxie a celor de alte credinte.

– Molitfelnic, Editura Istitutului Biblic si de Misiune a Bisericii Ortodoxe   Române, (EIBMBOR), 1992, ISBN 937-9130-11-9 – este corect.
– Molitfelnic, EIBMBOR, 1998, ISBN 973-9130-97-6 – este cenzurat.

2. Modificarea troparului invierii, glas I, prin eliminarea cuvântului iudei.
– Vecernierul, EIBMBOR, 1974, editia a II-a – este cenzurat.
– Vecernierul, Ed. Partener, Galati, 2002, ISBN 973-85743-2-3 – este cenzurat.
– Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, ISBN 973-9130-11-9.
– Ceaslov, EIBMBOR, Bucuresti, 1993, dupa editia din 1973.
– Catavasier, Ed. MMB, Iasi, 2000, ISBN 973-9272-97-5.
– Catavasier, Ed. IBMBOR, Timisoara, 1995.

3. Eliminarea completa a mai multor strofe din Prohodul Domnului.

4. Modificarea referintelor la evrei:

– Proloagele, vol. I, Ed. Bunavestire, fara an, la luna octombrie, ziua 11. Merita ca cercetarile sa fie extinse.

In continuare, vom prezenta câteva dintre urmarile nefaste ale implicarii ortodocsilor in miscarea ecumenica:

– influentarea unor ierarhi, iar prin ei influentarea deciziilor din Bisericile locale;
– influentarea preotilor prin ierarhi;
– influentarea profesorilor de teologie si prin ei a invatamântului teologic;¹⁸⁴
– efectuarea de studii teologice in universitati si institutii catolice si protestante;
– organizarea de asa-zise rugaciuni comune, cu incalcarea flagranta a prevederilor sfintelor canoane;¹⁸⁵
– eliminarea studiilor apologetice si misionare si inlocuirea lor cu studii despre ecumenism;¹⁸⁶
– modificari in cult in numele deschiderii catre dialog;
– relativizarea invataturii de credinta,¹⁸⁷
– politizarea structurilor administrative ale Bisericii.¹⁸⁸

In concluzia celor de mai sus, spunem ca se urmareste:

– crearea de brese in sinoadele locale intre ierarhii ecumenisti si cei neecumenisti;
– imixtiunile politicului in treburile interne ale Bisericii;
– crearea de brese in invatamântul teologic prin abaterea de la traditia ortodoxa in favoarea invataturilor eterodoxe;
– incurajarea sincretismului religios;
– minimalizarea principiilor moralei crestine in numele drepturilor omului.

In incheierea acestui capitol, mai aducem un exemplu luat din Invatatura de credinta crestina ortodoxa, Ed. Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, Bucuresti, 1952.

In raspunsul la intrebarea 228, gasim scoasa in evidenta deviza francmasoneriei: fraternitate, egalitate, libertate si dreptate.¹⁸⁹

Credem ca aceasta deviza nu-si avea in nici un caz locul in Invatatura de credinta.

184. Pr. Prof. Ion Bria, Teologia ortodoxa in România contemporana, ed. Trinitas, Iasi, 2003, p. 41, 61. 105
185. Ibidem, p. 13.
186. Ibidem, p. 89.
187. Ibidem, p. 92.
188. Ibidem, p. 105, 131.
189. Acelasi text este reprodus si in editia publicata de Editura Trinitas, la Iasi in 1999, cu titlul Credinta ortodoxa, ISBN 973-97478-7-6. A se compara cu deviza libertate – egalitate – fraternitate citata de Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. I. 1991, p. 101.

Directive dictatoriale discutate la TV Trinitas (Televiziunea Patriarhiei Romane)[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jZVhBDGNLkM]

Ceremonie a cavalerilor de la Malta, in biserica Barnoschi din Iasi[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zizkqtUMhIs]

Oare Trinitas TV nu ar fi trebuit sa discute aceste erezii ce se intampla in bisericile ortodoxe? Ei discuta despre cenzura si dictatura asupra site-urilor ce inca mai spun adevarul?

Se pare ca aceasta ceremonie a cavalerilor de la Malta a avut loc in septembrie, 2008, cand mitropolitul Teofan fusese deja inscaunat la Iasi. Sursele noastre ne-au precizat ca IPS Teofan a luat act de acest eveniment si ca urmeaza sa faca public un comunicat. Nadajduim in purtarea de grija a IPS Teofan pentru buna oranduire din bisericile noastre si credem ca este de asteptat o penalizare a acestor faradelegi, ca sa avem certitudinea ca arhiereii inca mai vegheaza asupra bisericilor ce le pastoresc. Acea biserica a fost spurcata si trebuie resfintita, iar preotii caterisiti. Oare ce molitfelnic au folosit acei preoti pentru binecuvantarea sabiei cavaleresti? Cum de le-a permis acelora, care nu sunt fii ai Bisericii, ci parte a masoneriei, sa pangareasca sfantul locas ortodox? Oare cata nerusinare trebuie sa aiba acesti falsi slujitori ai Bisericii ca sa declare necanonice siteurile  ce vadesc pe fata faradelegile lor, pe cand ei incalca cu nerusinare pana si canoanele de baza ale Bisericiii ortodoxe, pentru care sfintii si-au varsat sangele?

In final se pun intrebarile: Mai sunt canonice aceste biserici? Mai sunt canonici acesti preoti? Mai sunt valabile liturghiile savarsite in astfel de locasuri pangarite? Mai sunt canonici acesti ierarhi care ingaduie astfel de faradelegi in bisericile ce le pastoresc? Oare nu e limpede ca uraciunea pustiirii a ajuns la locul ce nu i se cuvine?

Cititi si: Parerea parintelui Savatie despre aceasta emisiune