Un rezumat foarte concludent al unei teze de doctorat despre locul Duminicii ca fiind coroana saptamanii liturgice si nu inceputul saptamanii

Lucrarea de fata, Semnificatia Teologica si Liturgica a Duminicii in Biserica Ortodoxa, realizata ca teza de doctorat la Teologie Liturgica, are ca obiectiv principal, printro abordare tematica interdisciplinara, redescoperirea sensului si semnificatiei teologice a Zilei Domnului in contextul gandirii si societatii secularizate contemporane. Pentru a intelege deplin locul Duminicii, al continutului sau liturgic si a importantei deosebite a acesteia in viata si in cultul Bisericii noastre, este necesar a lamuri dintru inceput relatia ei cu Sabatul iudaic. Gandirea crestina a ignorat de-a lungul timpului aceasta relatie, asa incat Ziua Invierii, intaia zi a calendarului iudaic, a fost interpretata ca un alt sabat, un sabat crestin. In acest sens, toate prescriptiile si definirile Vechiului Testament privitoare la ziua a saptea au fost transferate asupra Duminicii, faptul acesta devenind evident mai ales dupa ce Imparatul Constantin cel Mare a dat „zilei soarelui” o consfintire de stat oficiala prin legislatia din anul 321, facand-o pe aceasta zi de odihna general obligatorie. In acest sens, in Introducerea lucrarii sunt prezentate principalele obiective urmarite de autor, problematica Zilei Domnului in viata liturgica contemporana, precum si stadiul actual al cercetarilor cu privire la subiectul tratat. Pentru a indica contextul teologic in care se insereaza disertatia de fata, aceasta cuprinde prezentarea analitica dar si critica a lucrarilor lui Willy Rordorf, Jean Danielou, Alexander Schmemann, Henry Chirat, Samuele Bacchiocchi, precum si detaliata descriere a preocuparilor legate de acest subiect din teologia romaneasca, aici fiind amintite lucrarile unor teologi de marca precum Iuliu Scriban, Grigorie Comsa, Grigorie Marcu, Nicolae Neaga, Ene Braniste, Ilie Moldovan, Constantin Galeriu si.a.

Capitolul intai contureaza cadrul general teologic in care se incadreaza lucrarea de fata prezentarea modului in care conceptul de timp a fost receptat in istoria ideilor, mai intai in cultura greaca, in crestinism si in cultura occidentala. Am prezentat sumar principalele curente filozofie antice subliniind perceptia diferita asupra timpului care a fost vazut fie experienta a miscarii si schimbarii, fie ca imagine miscatoare a eternitatii, fie un ciclu nascator de alte cicluri, fie ca masura a tuturor schimbarilor in lumea creata. (p.1522). Orizontul filosofic si teologic este completat prin prezentarea in subcapitolul al treilea a perceptiei timpului in gandirea apuseana (p. 2629) unde succint autorul trece in revista discutia asupra acestei teme la Boetiu, Augustin, Toma de Aquino, Sinoza, Kant, Bergson, Heidegger. De asemenea, pe langa aceste consideratii generale asupra timpului, inainte de a vorbi despre ziua intai sau ziua a opta, despre ziua soarelui sau Duminica, capitolul cuprinde si o prezentare a originii saptamanii de sapte zile ca unitate temporala distincta, precum si cele doua moduri in care aceasta apare in antichitate, saptamana iudaica si saptamana planetelor sau planetara la greci si romani. continuare »

Pentru toti cei ce nu pot gandi decat matematic, in aritmetica calendaristica biblica iudaica, civila si mondialista cum afirma D-l Bumbescu pe RIC: “Nu exista d.p.d.v. logic, matematic, cum vreti, alta posibilitate sa fie reunite cele 2 sisteme!” si nu pot gandi si teologic, dupa logica si matematica teologica a Sf. Parinti, care au alcatuit Calendarul si cartile de cult ale Bisericii:

Exista o teologie liturgica extraordinara prin care se transpune in forma doxologica viata si anii lui Iisus Hristos, dar si viata Bisericii inceputa dupa Pogorarea Sf. Duh-Rusalii.

De exemplu, dupa pogorarea Sf. Duh sunt pana la Invierea Domnului 33 de saptamani, care incep citirile din Apostol si Evanghelie cu ziua liturgica de luni, respectiv cei 33 de ani ai lui Iisus Hristos, numite duminica a n-a dupa Rusalii si sunt 10 duminici speciale inclusiv cele ale Postului Mare.

Daca duminica liturgica s-ar suprapune cu saptamana liturgica, care incepe de luni, atunci Hristos ar fi murit la varsta de 43 de ani (respectiv perioada saptamanilor intre Pogorarea Sf. Duh si Inviere, iar daca am desfiinta duminica liturgica ar insemna ca Hristos a murit la 52 de ani, cate saptamani liturgice sunt.

Deci calendarul ortodox, exceptand modificarea neinspirat facuta de Patriarhie, recapituleaza in mod istoric si cultic-doxologic, intreaga viata a lui Iisus (33 de ani) si viata Bisericii in Duhul Sfant. De aceea calendarul se raporteaza la Pasti si la Pogorarea Sf. Duh.

Daca se raporteaza doar la prima zi a saptamanii, cum este mentionat in Biblie, deci doar la Invierea lui Iisus Hristos, atunci se respinge Pogorarea Sf. Duh cu intreaga viata liturgica si harica a Bisericii. Deci este un calendar doar biblic, exact cum il au sectarii si in special adventistii.

Asadar, calendarul patriarhiei renunta prin acea separare a sambetei de duminica, la viata litrugica stabilita de Sfintii Parinti. continuare »