Tag Archives: Mina Dobzeu

LA MULTI ANI părintelui Mina Dobzeu !!!

Părintele Mina Dobzeu

Azi, 05 noiembrie 2008 Parintele Mina implineste 87 de ani, spre Slava lui Dumnezeu, reusind sa treaca peste o teribila suferinta. O parte din aceasta minune se datoreaza si celor care nu au ezitat sa sara in ajutor si sa trimita medicamente, unguente, sa-l viziteze si sa se roage pentru parintele. Membrii ASCOR din toata tara si fii sai duhovnicesti au venit la capataiul parintelui si l-au incurajat. Sfintia sa este recunoscator tuturor si a ramas impresionat de unitatea lor.

Va anuntam pe toti, ca parintele a trecut peste acea suferinta provocata de ranile groaznice avute pe corp. Au ramas doar niste mici pete in locul lor. Acum are dureri de oase, cauzate de reumatism. Dar este ingrijit 24 din 24 si foloseste unguente de calitate, pe baza de aloe vera.

Tot astazi, a fost externat. Acum va merge in chilia sa din cadrul episcopiei Husilor. Pomeniti-l in rugaciunile dumneavostra. Va multumim.

Cum e cu ecumenismul ăsta, părinte?

interviu cu Avva Mina Dobzeu – Mare duhovnic contemporan la mănăstirea Sfinţii Petru şi Pavel, din Episcopia de Huşi. 

Avva Mina Dobzeu

Avva Mina Dobzeu

Oricât aş ocoli, tot trebuie să vă întreb: cum e cu ecumenismul ăsta, părinte?

– Ce ecumenism? Când a venit papa la noi în România, ne‑a găsit cu genunchii plecaţi în faţa lui Hristos! Pentru ce să‑i mai plecăm şi‑n faţa „vicarului”?

Părintele Teofil, stareţul de la Pân­găraţi, spune că cei din ziua de as­tăzi sunt ultima generaţie de călugări… Pentru că cei ce vin acum caută Duhul doar acolo unde au semnal la telefonul mobil! Pentru monahii zilelor noastre, ce sfaturi aţi da?

Calogheros, cum zic elinii… Aceş­tia vor pieri de foame şi de sete… du­hov­nicească! În vremurile din urmă! Şi iată că timpurile acelea vin! Să se oste­nească, să stăruie în rugăciunea inimii şi să stea în chilie!

Sfinţia voastră intraţi în contact cu fel de fel de ucenici. Credeţi că trăim nişte vremuri mai altfel?…

Să ne conducem după o raţiune sănă­toasă iar în fapte – după ce‑i normal. Domnul ne‑a dat normele în cele 10 porunci. Omul trăieşte la diferite niveluri: la nivelul de afecţiune a inimii sau la nivelul de cugetare. Trăim şi la nivelul vegetativ al naturii noastre sexuale că Dumnezeu ne‑a creat şi ca să dăm naştere la prunci şi nu să batjocorim aceste organe făcând din ele o desfătare spur­cată. Pentru a antrena fizicul sunt atatea mijloace: mun­ca, spre exemplu, care e binecuvântare de la Dumnezeu şi dă şi foloase şi ne aju­tă să ne îndrumăm viaţa spre cele du­hovniceşti, spre grija de suflet. Căci ce este sfinţenia? Este adevărul şi adevărul este sfinţenie. Noi creştinii avem adevărul nemuririi, al vieţii veşnice şi atunci trebuie să trăim după aceste învăţături sfinte care ne aduc nemurirea şi credinţa în uni­cul, adevăratul Dumnezeu pe Care Îl mărturisim prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar trebuie să ne dovedim ca fii ascultători ai lui Dumnezeu şi să slujim Domnului cu frică şi cu cutremur, cu atenţie, şi să nu ne lipsească rugăciunea şi faptele bune.

Mai sunt câteva zile şi vom intra în postul Sfintei Maria… Multă lume spune că mâncarea de post slă­beşte tru­pul şi că oamenii care muncesc nu pot să‑l ţină.

Abţinându‑te de la anumite mâncă­ruri şi de la băuturi devii mai spiritual şi mai preocupat de cele sufleteşti, mai dispus să înţelegi normele de îndrumare spirituală. Postul se deprinde prin edu­caţie. Eu sunt crescut într‑o familie cu mulţi copii şi de mici încă ţineam posturile împreună cu părinţii şi n‑am suferit niciodată. Toţi am crescut bărbaţi voinici şi sănătoşi. Nu ne lipseau lintea, mazărea, bobul, cartoful, prunele… Este adevărat că noi lucram în agricultură, dar muncitorul care lucrează în fabrică, pe şantier trebuie să se alimenteze mai bine şi poate ţine post în măsura posibilităţilor.

Şi un cuvânt de merinde pentru drum părinte…

Uită răul, rabdă mult şi iartă mult! Dacă‑mi cere cineva sfat, asta îl îndemn, fiindcă eu numai aşa am rezistat în credinţa cea adevărată! Rabdă mult şi iartă mult! Eu am răbdat şi am iertat. Că niciodată n‑am ştiut cine mă trăda când veneau noap­tea la mine securiştii să mă aresteze. Dar nici n‑am vrut să ştiu!

Nu i‑am spus nici eu cine l‑ar fi putut trăda, ca să nu‑i stric inima, fiind­că părintele Mina Dobzeu nu ştie că peste drum, în palatul episcopal, unde se ne­vo­ieş­te, bolnav, episcopul Ioachim Ma­reş, au planat acuze de „co­laboraţioniste”, cu nume de cod „Matei Gheorghe”. Ca un paradox, la doar 50 de paşi de chilia „sfântului anticomunist” CNSAS a introdus îndoiala…

Mi‑am luat doar rucsacul şi binecuvântarea şi am plecat din nou pe drumuri despletite…

Trecerea prin veac a parintelui Mina Dobzeu

Părintele Mina Dobzeu

Părintele Mina Dobzeu

S‑a născut pe 5 noiembrie 1921, la Grozeşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia şi a fost botezat Mihail. A fost unul din cei 7 copii ai părinţilor săi: 3 băieţi şi 4 fete. La vârsta de 13 ani intră ca frate la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până în1938. Este trimis apoi la Mănăstirea Căldăruşanu unde vreme de doi ani face ucenicia în sculptură bisericească. Se întoarce în 1940 acasă şi găseşte locul pustiit de ocupaţia sovietică. A luptat pe front la Timişoara şi apoi în Ungaria. Este veteran de război al Armatei Române.

După război urmează timp de patru ani cursurile Şcolii de Cântăreţi la Constanţa, apoi Seminarul Teologic la Mănăstirea Neamţ. În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădiceşti, în Episcopia Huşilor, fiind hirotonit ierodiacon în 1948.

În perioada 1948‑1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învăţământului religios din şcoală.

În anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoţiei. A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula şi în Parohia Jimbor – Cluj, cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădiceşti.

În 1957 a început să studieze la Facultatea de teologie Ortodoxă din Bucureşti, dar în 1959 a fost exmatriculat din anul II de studii, scos din monahism şi condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desfiinţarea mănăstirilor şi reducerea personalului monahal.

A fost închis la Galaţi, Jilava, Gherla şi în colonia de muncă din Delta Dunarii. La Jilava s‑a întâlnit cu iluştri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, iar la Gherla cu Alexandru Zub, Alexandru Ivasiuc şi Vasile Vasilache, cel din urmă ajuns vicar al Episcopiei Româneşti din New York. Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l‑a convertit la credinţa ortodoxă pe marele cărturar ­Nicolae Steinhardt.

A ieşit din închisoare în 1964.

Din anul 1969 a fost chemat să slujească la Mânăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi – Catedrala episcopală.

Studiile începute în anii 1957-1959 au fost continuate ulte­rior, Pă­rintele obţinând titlul de licen­ţiat al Facultăţii de Teologie în 1971.

Între anii 1978‑1988 a fost stareţ al Mânăstirii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi.

În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” şi „uneltire împotriva siguranţei statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la morala poporului român şi la ateismul în comunism.

Între anii 1996‑2002 a îndeplinit funcţia de consilier cultural‑misionar al Episcopiei Huşilor.

interviu realizat de George Crasnean (Lumea Monahilor)

şi Isabela Aivăncesei (Radio România Actualităţi)