Rugăciune ecumenistă în interiorul baldachinului Sfântului Mormânt rostită de ereziarhul Papă și Patriarhul ecumenic.
Ereziarhul Papă și Patriarhul ecumenic au rostit „Tatăl nostru” (în italiană) și diferite pericope evanghelice, în timp ce în Declarația comună pe care au semnat-o, Patriarhul ecumenic: a) proclamă că Biserica Ortodoxă nu deține întregul adevăr al credinței, ci părți ale ei, b) readuce în scenă teoria hulitoare a lui Atenagora despre reinstituirea Bisericii celui Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolicească (Deci ne spune că nu este cea în care credem și pe care o urmăm), semănând confuzie printre credincioși și desființând dogmele Bisericii, c) recunoaște pe șeful statului Vatican drept episcop canonic, iar „biserica” lui canonică și d) adoptă toate principiile lui Atenagora și de aceea acceptă diplomația iubiristă a Vaticanului în evoluția spre pseudo-unire.
Patriarhul Ierusalimului Teofil îl numește pe ereziarhul Papă Aghiotaton[1] (deși nu a părăsit infailibilitatea, care-l face asemenea cu Dumnezeu, căci numai El este infailibil), îl recunoaște nu ca șef de stat și ereziarh, ci drept întâistătător canonic al Bisericii. Toate cele pe care le-au propovăduit Sfinții antipapali și antieretici ai Bisericii noastre nu au nici o putere nici pentru patriarhul Ierusalimului, Teofil, adept al dialogurilor interreligioase și nu numai. Arhiepiscopul Americii, Dimitrie, se dovedește, din declarațiile sale, a fi un adept al ecumenismului laic și vorbește despre împărțirea Bisericii și nu despre Schismă și erezie.