Tag Archives: Sfantul Grigorie Dialogul

Milostivul Sfânt Grigorie Dialogul, pentru rugăciunile căruia împăratul Traian a fost scos din iad

12-Grigorie_Dialogul_Papa_Romei

Nu se cuvine să tăcem nici minunea cea înfricoşată ce s-a făcut pentru Preacuratele lui Hristos Taine, cu rugăciunile acestui mare arhiereu al lui Dumnezeu. Acest lucru s-a făcut astfel: O femeie vestită din Roma a adus prescuri la dumnezeiescul altar, iar slujba dumnezeiască o făcea prea sfinţitul papă Grigorie. Deci, în timpul cînd se împărţea la popor dumnezeiasca Împărtăşanie, s-a apropiat şi femeia aceea să se împărtăşească cu Sfintele Taine. Şi auzind pe prea sfinţitul papă, zicînd: „Trupul cel de viaţă făcător al Domnului nostru Iisus Hristos se dă…”, atunci femeia a început a rîde. Papa, oprindu-şi mîna, a întrebat pe femeie: „Pentru ce ai rîs?” Iar femeia a răspuns: „De mirare îmi este lucrul acesta, stăpîne, că pîinea aceasta pe care eu cu mîinile mele am făcut-o din făină şi am copt-o, o numeşti trupul lui Hristos!”

Atunci sfîntul, văzîndu-i necredinţa, s-a rugat lui Dumnezeu şi îndată chipul pîinii s-a schimbat în trup omenesc. Şi vedea femeia aceea carne omenească însîngerată; dar nu numai femeia aceea ci şi toţi oamenii care erau în biserică au văzut minunea aceea şi slăveau pe Hristos Dumnezeu. Deci se întăreau în credinţă, neîndoindu-se despre Preacuratele Taine că sub chipul pîinii este adevăratul Trup, precum şi sub chipul vinului este adevăratul Sînge al lui Hristos. Apoi iarăşi, rugîndu-se sfîntul, s-a schimbat chipul trupului omenesc în vedere de pîine şi femeia s-a împărtăşit cu frică şi cu credinţă neîndoită, primind pîinea ca Trupul lui Hristos, asemenea şi vinul, ca Sîngele lui Hristos. continuare »

Despre viciul suprematiei episcopale, de Sfantul Grigorie Dialogul – papa Romei intre anii 590 – 604

Textul de mai jos rusineaza atat pe papa de la Roma, cat si pe eventualii patriarhi ortodocsi, care se vor primi intre episcopi, adica un fel de “papa ortodox”.

1. Grigorie catre Evloghie, Episcop al Alexandriei, si catre Anastasie, Episcop al Antiohiei.

2. Atunci cand Predicatorul prin excelenta spunea: “Atat timp cat voi fi Apostol al neamurilor, voi slavi slujirea mea” (Rom. 11:13); atunci cand spunea in alta parte: “Noi am fost blanzi in mijlocul vostru precum o doica ingrijeste pe fiii sai” (I Tes. 2:7), el ne lasa noua, celor care vom veni dupa el, exemplul de a fi in acelasi timp smeriti cu duhul si credinciosi in a pastra cu cinste demnitatea Cinului nostru, in asa fel incat smerenia noastra sa nu fie timiditate si inaltarea noastra sa nu fie trufie.

3. Acum opt ani, cand inca traia Pelaghie, predecesorul nostru de sfanta pomenire, confratele nostru, coepiscopul Ioan, profitand de ocazia ivirii unei alte probleme, a intrunit un sinod in orasul Constantinopol si s-a straduit sa ia titlul de “universal”. De indata ce predecesorul meu a luat cunostinta de aceasta, el a trimis scrisori prin care, in virtutea autoritatii sfantului apostol Petru, a anulat actele acelui sinod.

4. Am avut grija sa adresez Sanctitatii Voastre copii ale acestor scrisori. Cat priveste diaconul care, dupa obicei, se alatura suitei Prea Cucernicilor Imparati pentru problemele eclesiale, Pelaghie i-a interzis sa se impartaseasca la slujba impreuna cu sus-numitul nostru coepiscop. Urmand predecesorului meu, am scris coepiscopului nostru scrisori ale caror copii am considerat ca trebuie sa vi le trimit Fericirii Voastre. Principalul nostru scop – intr-o problema care, din cauza trufiei ei, tulbura Biserica pana in strafundurile ei – era sa-i amintim duhului fratelui nostru de modestie, pentru ca, daca n-ar voi sa cedeze nimic din taria trufiei lui, sa putem mai usor, cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, sa aflam mijloacele de a-l corecta sever.

5. Cum stiti prea bine Sanctitatea Voastra, pe care o venerez in mod deosebit, acest titlu de “universal” a fost oferit de Sfantul Sinod de la Calcedon episcopului din scaunul apostolic al carui slujitor sunt prin harul lui Dumnezeu. Dar nici unul dintre predecesorii mei n-a vrut sa se serveasca de acest cuvant profan; pentru ca, de fapt, daca un patriarh este numit “universal”, le rapeste celorlalti titlul de patriarh. Departe, departe sa fie de tot sufletul crestin dorinta de a uzurpa catusi de putin sau de a diminua onoarea fratilor sai! Daca noi refuzam o onoare care ne-a fost oferita, ganditi-va cat de rusinos este sa fie uzurpata violent de catre un altul. continuare »