Tag Archives: Sfantul Iustin Popovici

Sf. Iustin Popovici: Eretici sunt toți neortodocșii

Image result for Iustin Popovici

Poziţia împotriva ereticilor – şi eretici sunt toţi neortodocşii – a fost clarificată de Biserica lui Hristos o dată pentru totdeauna, prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, adică prin Sfânta Tradiţie, unică şi neschimbată. Această poziţie spune că ortodocşilor le este interzis să se roage împreună cu ereticii sau să comunice liturgic cu aceştia.

Fiindcă „ce însoţire are dreptatea cu fără­delegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întune­ricul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Corinteni 6, 14-15). continuare »

Osemintele Sfântului Iustin Popovici au fost scoase și puse la închinare

La Mănăstirea cu hramul Sfinții Arhangheli din Celie, Serbia a avut loc joi 12 iunie deshumarea osemintelor Sfântului Iustin Popovici, marele teolog și mărturisitor anti-ecumenist al sec. XX. Sfintele sale oseminte au fost așezate într-o raclă spre a fi proslăvite și de credincioșii din ce în ce mai numeroși la acea mănăstire. Numai la acest eveniment au fost peste 15.500 de oameni.

Astfel, este prima dată când de prăznuirea Sfântului Iustin, binecredincioșii au posibilitatea de a se închina sfintelor sale moaște.

Sfinte Iustin de la Celie roagă-te pentru biruința drepcredincioșilor asupra ecumenismului!

La pomenirea Sfinților Iustin Martirul și Filozoful, Iustin Popovici și a noului Mărturisitor Justin Arhimandritul de la Petru Vodă

Dumnezeu să vă întărească să slujiţi altarului lui Hristos, indiferent ce episcop este, indiferent de mitropolit, de arhiereu. Să fiţi uniţi în darurile acestea mari ale apărătoarei Bisericii noastre Creştin-Ortodoxe!

Cuvânt către preoți, Părintele Justin Pârvu, 1 iunie 2013

Cuv. Justin Parvu_icoana

Părintele Justin: Cuvinte testament rostite exact acum un an, 1 iunie 2013, pe patul de suferință:

Mitropolitul Teofan: – Pentru poporul român ce cuvânt lăsaţi, părinte?

Părintele Justin: – Poporul român… pentru poporul român e un cuvînt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată, în care…

Mitropolitul Teofan: – Ce să le spun fraţilor arhierei: prea-fericitului, fraţilor arhierei din Sfîntul Sinod?

Părintele Justin: – Au o răspundere cum nu a existat şi nu există în lupta aceasta a noastră duhovnicească. Nu există o potrivire pe care să o aduci, să se facă o comparaţie în periodul istoric cu ceea ce a fost şi ceea ce este în istorie şi toate celelalte care vor veni. Dar dacă noi sîntem… în starea aceasta de sărăcie, de lipsă, de mizerie, de prigoană… Ei trebuie să trăiască o vreme de prigoană care n-are soluţie, nu există … rezoluţii şi situaţii. Din noaptea aceasta şi până mâine noapte să rezolvăm problemele pe planul cel duhovnicesc, spiritual şi administrativ. Dacă nu va exista această unitate şi înţelegere, atunci nu putem face nimic. Nu putem face nimic. Să fim mulţumiţi, bucuroşi, să stăm drepţi, chivernisitori, cu răspunderea înaintea lui Dumnezeu de ceea ce am realizat, câte le-am făcut în viaţă. Dumnezeu să-i ocrotească.

Către preoţii care au intrat să-i sărute mâna a zis:

– Dumnezeu să vă întărească să slujiţi altarului lui Hristos, indiferent ce episcop este, indiferent de mitropolit, de arhiereu. Să fiţi uniţi în darurile acestea mari ale apărătoarei Bisericii noastre Creştin-Ortodoxe!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=itKlfAkh8U4]

Citiți și:

A aparut nr. 21 al revistei ATITUDINI, numar inchinat Sfantului Iustin Popovici

O problemă reală care ameninţă Biserica de câţiva ani încoace este ecumenismul. Sf. Justin Popovici a fost printre primii care a atras atenţia asupra acestui pericol, numindu-l panerezia timpurilor noastre. Cum vedeţi învăţătura Sfântului Justin Popovici într-o perioadă în care ecumenismul este din ce în ce mai activ?

Pentru mine Sf. Justin Popovici este cea mai frumoasă aplicare a dogmei în veacul nostru. Este omul care l-a readus pe Dumnezeu între oameni, într-o civilizaţie întemeiată pe sine, pe un umanism luciferic. Un mare teolog şi dogmatist de valoare, care a incomodat şi incomodează prin modul în care spune tranşant Adevărul. Bineînţeles că în facultăţile de Teologie nu îl veţi găsi studiat. El apare ca un mare duşman al Bisericii şi al Europei, pentru că a combătut papismul şi toate rătăcirile umaniste ale statelor europene, dar în special erezia catolică ce i-a îndepărtat pe oameni de Dumnezeu. El este pe drept un adevărat apostol al naţiunilor europene. A delimitat credinţa Răsăritului de cea a Apusului; Răsăritul care își trăieşte viaţa în pocăinţă şi asceză, prin suferinţe şi necazuri, iar Apusul absorbit de curentul ecumenist şi umanist. Revoluţia franceză constituie apogeul umanismului şi nihilismului – Franța, Germania, Italia, Portugalia sunt părinţii umanismului şi nici până astăzi nu pot suporta Răsăritul ortodox.

Cititi integral pe site-ul ATITUDINI.

Sfantul Iustin Popovici – Despre credinta Ortodoxa

Bogatia noastra nemasurata si nesecata este credinta noastra Ortodoxa. Prin ea se intaresc toate cerurile, toate ale lui Dumnezeu sunt ale noastre si ceea ce e mai pretios decat orice – insusi Preadulcele nostru Domn Iisus Hristos, iar impreuna cu El toate fericirile si bucuriile vesnice.

…De cand Domnul lisus Hristos este pe pamant, nu mai exista prapastie intre pamant si cer, intre Dumnezeu si om; unite sunt cele ale lui Dumnezeu cu omul, cele ceresti cu cele pamantesti, cele vesnice cu cele vremelnice. Trupul divino-uman al lui Hristos – Biserica – este palatul ceresc-pamantesc in care se traieste viata vesnica divino-umana prin credinta ortodoxa, adevarata, apostolica, divino-umana, pa­tristica in Domnul Iisus Hristos. Nu exista morti in biserica lui Hristos. Toti cei din ea sunt vii, si inca vii fara de moar­te; inca pe pamant sunt nemuritori prin har, iar dupa stra­mutarea in acea lume sunt inca si mai deplini, mai puternici, cu neputinta de invins, nemuritori. continuare »

1 iunie – Sarbatoarea celor trei Sfinti Iustini. La multi ani bunului nostru Parinte, Arhimandritul Justin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda

Ziua de 1 iunie a fost randuita de bunul Dumnezeu sarbatoare a trei mari Sfinti Marturisitori ai Ortodoxiei: Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, Sfantul Mucenic Iustin si Sfantul Iustin Popovici. Acesti sfinti sunt ocrotitorii de nume ai marelui duhovnic Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, ocazie cu care ii uram si noi “Intru multi ani, Parinte!” spre calauzirea noastra pe calea mantuirii. Va prezentam in cateva cuvinte pe cei trei mari sfinti:

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful s-a nascut catre anul 114 in Sichem, un vechi oras al Samariei, din parinti greci pagani. A trait pe vremea imparatilor Antonin cel Pios (138-161) si Marcus Aurelius (161-180), si s-a numit “filosof” fiindca din copilarie s-a osarduit cu studiul filosofiei pagane, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevarului, invatatura lui Hristos.
In jurul varstei de 30 de ani Iustin a primit sfantul botez (intre anii 133 si 137) si apoi a deschis o scoala de filosofie crestina. Deci mergand la Roma in anul 155, a dat mai sus zisului imparat Antonin o apologie in scris impotriva ratacirii idolilor, si dezvinovatitoare pentru credinta in Hristos, cu care pe una, adica credinta crestinilor, o adeverea si o intarea, iar pe cealalta, adica inselaciunea idoleasca, o supunea cu dovediri din Scripturi.
Mai tarziu, in anul 161, putin dupa urcarea pe tron a imparatului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresata de aceasta data Senatului Roman.
Deci, fiind zavistuit de Crescent filozoful, a fost omorat cu viclesug, chinuit fiind mai inainte cu multe chinuri.
Acesta pentru viata lui curata si fara prihana, ajungand la fapta buna cea desavarsita, si ajungand plin de toata intelepciunea, si dumnezeiasca si omeneasca, a lasat pentru toti credinciosii scrieri pline de toata intelepciunea si folosul care dau mare cunostinta celor ce le citesc. continuare »

Sfantul Iustin Popovici, Omilie la Duminica a V–a din Postul Mare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
Iata a V-a Duminica din Marea Patruzecime, duminica [ce pecetluieste saptamana] marilor privegheri si marilor nevointe, saptamana marilor tanguiri si suspine, Duminica celei mai mari sfinte intre sfintele femei, a Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca…
Patruzeci si sapte de ani a vietuit in pustie, si Domnul i-a daruit ceea ce rareori daruieste cuiva dintre sfinti. Ani intregi nu a gustat paine si apa. La intrebarea Avvei Zosima, ea a raspuns: „Nu numai cu paine va trai omul” (Matei 4, 4). Domnul a hranit-o intr-un mod deosebit si a indrumat-o la viata pustniceasca, la nevointele pustnicesti.

Si care a fost urmarea?Sfanta a preschimbat iadul ei in rai! L-a biruit pe diavol si a urcat sus la Dumnezeu! Cum, cu ce? Cu postul si cu rugaciunea, cu postul si cu rugaciunea! Pentru ca postul impreuna cu rugaciunea, este o putere care biruieste totul. Un imn minunat din Marea Patruzecime spune: „Sa urmam Mantuitorului sufletelor noastre, Care prin post ne-a aratat biruinta impotriva diavolului”. Prin post ne-a aratat biruinta impotriva diavolului… Nu exista o alta arma, nu exista un alt mijloc.
Postul! Iata mijlocul pentru a-l birui pe diavolul, pe orice diavol. Exemplu de biruinta, Sfanta Maria Egipteanca. Ce putere dumnezeiasca este postul! Postul nu este nimic altceva decat sa-ti rastignesti trupul, sa-ti rastignesti trupul, sa te rastignesti singur pe tine insuti.
De vreme ce exista crucea, biruinta este sigura. Trupul fostei desfranate din Alexandria, Maria, prin pacat s-a predat robiei diavolului. Dar cand a imbratisat crucea lui Hristos, cand a luat aceasta arma in mainile ei, l-a biruit pe diavol. Postul este invierea sufletului din morti. Postul si rugaciunea deschid ochii omului, ca sa se zareasca si sa se inteleaga dupa adevar pe el insusi, sa se vada pe el insusi.

De vreme ce exista crucea, biruinta este sigura. Trupul fostei desfranate din Alexandria, Maria, prin pacat s-a predat robiei diavolului. Dar cand a imbratisat crucea lui Hristos, cand a luat aceasta arma in mainile ei, l-a biruit pe diavol. Postul este invierea sufletului din morti. Postul si rugaciunea deschid ochii omului, ca sa se zareasca si sa se inteleaga dupa adevar pe el insusi, sa se vada pe el insusi.
Vede atunci ca fiecare pacat in sufletul lui este mormantul lui, mormantul, moartea lui. Intelege ca pacatul in sufletul lui nu face nimic altceva decat sa transforme in lesuri toate cate apartin sufletului: gandurile lui, sentimentele lui si dispozitiile lui; un sir de morminte. Si atunci…, se dezlantuie din suflet un strigat jalnic: „Inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma”. Acesta este strigatul nostru in aceasta sfanta saptamana: Doamne, inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma. Astfel ne-am rugat in aceasta saptamana Domnului, astfel de strigate rugatoare ne-a predat, in Canonul sau cel Mare, marele sfant parinte al nostru Andrei Criteanul.
„Doamne, inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma”. Acest strigat ne priveste pe noi toti, pe toti cati avem pacate. Cine nu are pacate? Este imposibil sa privesti in tine insuti si sa nu afli undeva, in vreun ungher al sufletului tau, sa nu localizezi in vreun colt al lui un pacat poate uitat. Si… fiecare pacat, pentru care nu te-ai pocait, este mormantul tau, este moartea ta. Si tu, ca sa poti sa te mantuiesti si sa te inviezi pe tine insuti din mormantul tau, striga cu strigatele tanguitoare si rugatoare ale Marii Patruzecimi: „Doamne, inainte de sfarsit, pana ce nu pier, mantuieste-ma”. continuare »

Fara sfintenie nu exista cultura si educatie; fara sfinti nu exista pedagogi si invatatori

„Spre cer ridic ochii inimii mele, spre Tine,
Mantuitorul meu, mantuieste-ma cu stralucirea Ta!”
(Antifonul 1, glas 2 Octoih)

In afara sfintilor nu exista invatatori si pedagogi adevarati, nicio cultura adevarata fara sfintenie. Numai sfantul este adevaratul pedagog si invatator; numai sfintenia este adevarata lumina. Cultura adevarata, luminarea adevarata nu sunt nimic altceva decat iradierea sfinteniei. Numai sfintii sunt cu adevarat luminati. Sfintenia traieste si respira prin lumina, iradiaza si actioneaza in lumina. Sfintind, sfintenia in acelasi timp lumineaza si invata. Exista o anumita identitate intre sfintenie si luminare. In realitate, cultura inseamna luminare, luminare prin sfintenia in Duhul Sfant, Care este purtatorul si creatorul sfinteniei si al luminii si al cunostiintei. Si, intrucat sunt sfintiti si luminati de Duhul Sfant, sfintii sunt si adevarati invatatori si pedagogi.

Sfintenia este unirea dupa har cu Dumnezeu, adica unirea cu Logosul cel vesnic, cu sensul vietii si al existentei; tocmai in aceasta consta plinatatea si desavarsirea personalitatii si existentei omenesti. O astfel de sfintenie harismatica este sufletul culturii. Fiindca, daca cultura nu ne descopera sensul cel vesnic al vietii, mai este, oare, nevoie de ea? Mai bine sa fii tigru in mijlocul junglei sau leu in pustie decat un om lipsit de cultura sfinteniei. continuare »

Sfantul Iustin Popovici: Despre nesupunerea fata de stat, cand acesta este potrivnic lui Dumnezeu

Sfanta mare mucenita Eufimia dimpreuna cu cei 48 de mucenici (+304) si Prisc Antipatul, eparhul imparatului. Antipatul le-a zis: “Oare voi sunteti cei ce va impotriviti poruncii imparatesti si poruncii noastre, defaimand jertfele aduse in cinstea marelui zeu Marte?” Iar ei au zis: “Poruncii imparatului sau poruncii tale, Antipate,  se cade  a  ne  supune,  de  nu  va fi  potrivnica  lui Dumnezeu, iar de va fi potrivnica, se cade nu numai a nu ne supune acestei porunci, dar si a ne impotrivi. De ne-ati fi poruncit noua acele lucruri la care suntem datori a ne supune stapanirilor, apoi am fi dat cezarului cele ce sunt ale cezarului (Matei 22,21).

Insa, de vreme ce porunca ta este potrivnica si urata lui Dumnezeu, pentru ca ne poruncesti sa cinstim faptura mai mult decat pe Creator, si ne siliti sa ne inchinam si sa jertfim diavolului, si nu lui Dumnezeu Celui Preainalt, noi nu vom implini niciodata porunca voastra, pentru ca noi suntem inchinatori drept credinciosi ai adevaratului Dumnezeu din Ceruri”.

Sfantul mucenic episcopul Filip (+304) ii raspunde lui Iustin, eparhul imparatesc: “Sunt crestin si nu pot sa fac ceea ce imi ceri; poti sa ma dai la cazne, dar nu ma poti infrange!”

Cand peste sapte luni acelasi eparh il intreaba iarasi pe sfant: “Dar de ce te impotrivesti atat de necugetat vointei imparatesti?” Sfantul ii raspunde: “Nu ma port necugetat, ci implinesc voia lui Dumnezeu, Ziditorul si Judecatorul tuturor. Sfanta Scriptura spune: “Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. Tocmai asta si facem. Poruncilor indreptatite ale imparatului m-am supus totdeauna”.

Dictatura ateistilor luptatori contra lui Hristos si a ludelor tradatori de Hristos – iata cine-i vinovat de viata noastra muceniceasca. Dictatura ludelor! Exista oare ceva mai respingator pentru Biserica lui Hristos si pentru crestinism?…

Cea mai rudimentara si mai elementara logica dezvaluie si dovedeste: colaborarea intre ateistii fatisi, blestematii luptatori impotriva lui Hristos si Biserica dreptmaritoare a lui Hristos este cu desavarsire ilogica si antilogica. Cei ce staruie in a cauta o astfel de colaborare, sau deja colaboreaza, sau – e ingrozitor s-o spunem! -silesc pe altii la asa ceva, ii intrebam prin cuvintele Apostolului: “Ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Si ce invoire este oare intre Hristos si Veliar?” (II Cor. 6,14-15). continuare »

PAPALITATEA SATANICA sau CUVANT PENTRU FIARA CE VA IESI DIN PAMANT

In istoria neamului omenesc sunt trei caderi insemnate: a lui Adam, a lui Iuda si a papei [Romano-Catolic].

Sfantul Iustin Popovici

Romano-Catolicismul sta impotriva Dumnezeu-Cuvintului Hristos nu numai pentru ca este eretic (adica nu invata buna Lui vestire, ci strica sfintele dogme ale credintei) si deci pagin, dar si prin aceea ca “biserica” Romana, prin intai-statatorul ei, chiar s-a pus pe sine in locul lui Hristos! Astfel – in anul 1870, la Conciliul Vatican I – toate ratacirile sale din trecut s-au contopit in dogma „infailibilitatii papei”, care a ajuns atot-dogma papismului (intarita si prin al doilea Conciliu de la Vatican, din anii ’60 ai veacului trecut). Negresit, aceasta – adica a marturisi ca papa, un om, poate judeca si hotari fara greseala intru cele ale Duhului – e cea mai mare hula impotriva Dumnezeu-Omului Hristos si a Duhului Sfint-Dumnezeu. Pe de alta parte – precum arata acelasi Cuvios Iustin Popovici:

Dogma aceasta are o insemnatate cat se poate de mare pentru intreaga soarta a Europei [si a lumii intregi], mai ales pentru apocalipsa ei, in care deja a pasit. Prin dogma aceasta, toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost propovaduit drept cea mai mare zeitate, atot-zeitate. Panteonul european umanist si-a dobandit Zeus-ul. […] [Caci] – uzurpand, prin dogma infailibilitatii, in folosul sau (adica in folosul omului) toata puterea si toate drepturile care sunt numai ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos – papa s-a auto-propovaduit, in fapt, biserica in biserica papista si a ajuns in ea «totul in toate». Un «atot-tiitor» sui generis. [Altfel spus], in Biserica Romano-Catolica locul Dumnezeu-Omului il ocupa «Vicarius Christi» (Loctiitorul lui Hristos), iar Dumnezeu-Omul a fost surghiunit in cer.

Papii Romani marturisesc hotarit aceasta nebunie! Astfel, Leon al XIII (papa intre 1878-1903) zice: „Papa tine pe pamint locul Atotputernicului Dumnezeu…” Robert Bellarmino, vestitul cardinal iezuit din veacul al 16-lea si un „sfant” al Bisericii Romano-Catolice, zice asa: „Toate numele care I se dau in Scriptura lui Christ prin care se arata ca El este deasupra Bisericii, toate aceste nume se potrivesc si papei.” Publicatia pariziana Catholique Nationale, in numarul sau din 13 iulie, 1895, cuprinde urmatoarea zicere a arhiepiscopului de Venetia, mai tarziu papa Pius al X-lea: „Papa nu este numai reprezentantul lui Jesus Christ, dar este Insusi Jesus Christ, ascuns sub invelisul carnii…”

Deci papa este „vicarul”, „inlocuitorul” lui Dumnezeu pe pamant. Iar in limba elina, „in loc de” se zice „anti”, care inseamna totodata si „impotriva”. Deci latinescul „Vicarius Christi” se talmaceste in elina prin „Antihrist”, inlocuitorul si potrivnicul lui Hristos-Dumnezeu! Asa au inteles si unii din Sfintii Parinti ai Bisericii, precum si Protestantii. Este insa o mare nedumerire daca Antihristul cel mare va fi ultimul papa Romano-Catolic, fiindca Hristos-Omul nu a fost preot, iar Antihristul va urma intru totul petrecerea Lui paminteasca, asadar nu va fi din tagma preoteasca, ci „va veni ca un imparat Roman”, precum zic Sfintii Parinti care au talcuit Cartea Apocalipsei. Caci el va fi acel „Mesia” vazut de Iudei ca imparat pamantesc, povatuitor politic si militar, sub al carui sceptru ei ar urma sa refaca o asa-zisa „imparatie a lui David” si sa stapaneasca lumea. Pe de alta parte, orice papa eretic a fost si este imparat pamantesc! Caci Vaticanul, desi stramt, e totusi un stat liber, suveran si independent. Dar nu asta are insemnatate, ci faptul ca papa este cel mai puternic conducator (el face si desface din umbra politica pamanteasca) si cel mai bogat om din lume (macar ca nu se lauda cu asta). Iar acest om stapaneste peste mai mult de un miliard de supusi pagani, intunecati la minte si salbatici, care i se inchina precum unui zeu cu puteri depline. Si nimic nu-l impiedica pe „suveranul pontif” sa lepede vesmantul preotesc si carja (despre care vom vorbi mai jos), sa-si impatureasca frumos asa-zisa „mitra” in forma de plic si sa le schimbe cu armura de otel si cu intreita coroana, apucand sabia si biciul plumbuit. N-ar fi de mirare, caci si alti papi au facut aceasta in trecut!

Se pare insa ca ultimul papa nu va fi totusi Antihristul cel mare, ci mai degraba acea „fiara  iesita din pamint” pentru care citim la capitolul 13 al Apocalipsei. Caci Scriptura arata limpede ca, la a doua venire a Mantuitorului Hristos, drepta credinta va pieri aproape cu desavarsire, apostazia (lepadarea de Hristos) stapanind si asupra celor botezati si lumea intreaga crezand in eresul Antihristului. Caci zice Mantuitorul Hristos: Dar Fiul Omului, cind va veni, va gasi oare credinta pe pamant?” (Luca 18:8)[1] Iar acest eres este acum pregatit de asa-numitul „ecumenism”, „religia unica” a viitorului, al carei prooroc este nimeni altul decat papa Romano-Catolic! Iar in Apocalipsa (la capitolul 13:11) aflam despre acel Prooroc Mincinos, inainte-mergator al Antihristului (un fel de Ioan Botezatorul pe dos), al povatuitorului politic si militar ce va imparati cu puteri depline asupra Statelor Unite ale Lumii. La acel loc, Sfantul Evanghelist Ioan zice asa: Am vazut apoi alta fiara, ridicindu-se din pamint, si avea doua coarne asemenea mielului, dar graia ca un balaur.” Iar intelegerea este aceasta (dupa Sfintul Andrei al Neochesariei, cel care a alcatuit, dupa Sfintii Pariti dinaintea lui, singura talcuire adevarata a Apocalipsei): „Unii inteleg ca «fiara» aceasta este Antihristul. […] Iar noi socotim (dupa Irineu) ca fiara aceasta de acum va fi intr-adevar un prooroc mincinos, care «va iesi din pamant», adica din viata cea pamanteasca si care se tiraste pe pamant. Se zice ca va avea «doua coarne asemenea cu ale mielului» pentru ca, sub piele de oaie, va tainui salbaticie de lup ascunsa si mohorare. Caci la inceput va arata un chip de crestinatate. Sfintul Irineu al Lyonului spune ca acesta este sluga ajutatoare lui Antihrist si proorocul lui mincinos, care va primi puterea de a face semne si minuni, inaintea lui Antihrist, gatandu-i acestuia calea cea ducatoare la pieire. Si zice ca acesta va grai «ca un balaur», de vreme ce le va face si le va grai pe cele ale diavolului celui incepator de rautate.”

Iar Apocalipsa urmeaza asa: Si toata stapinirea celei dintii fiare [adica a Antihristului] o are in mina [cea de a doua fiara, Proorocul cel Mincinos] (capitolul 13:12). Asa incit nici nu mai are rost sa ne intrebam daca ultimul papa va fi Antihrisul insusi sau inainte-mergatorul lui, de vreme ce intre acestia nu e mare deosebire (decit aceea ca cel dintii va primi „toata puterea Satanei”). Destul ne este noua sa vedem cu ochii ca papii sint inainte-inchipuiri vadite ale Antihristului. Pentru ca ei insisi nu se feresc sa se arate astfel in privelistea intregii lumii, chiar prin semnele pe care le poarta invederat, precum intelegem din cele scrise mai jos:

CRUCEA INTOARSA

Steagul papal infatiseaza un scut impartit in patru cimpuri printr-o cruce intoarsa:

La fel, pe spatarul scaunului „fericitului parinte” de la Vatican vedem limpede semnul cel mai folosit de satanistii din toata lumea: crucea intoarsa cu susul in jos (si goala, decupata in lemnul spatarului, adica facuta din… nimic)! (Intr-o alta fotografie, l-am vazut pe Ioan Paul al II-lea purtind o cruce pe dos si la git). Multa vreme nu am putut crede ca Romano-Catolicii chiar se arata precum sint, pina cind am inteles indreptatirea lor: ei vor sa ne inchipuim ca aceasta e crucea lui Petru, care a fost rastignit cu capul in jos. Aceasta e o batjocura, fireste (precum tot ce se petrece la Vatican); dar, chiar daca papistasii ar crede cu adevarat ce marturisesc, tot o hula ar fi, pentru ca noi nu ne inchinam lui Petru si crucii lui (precum de altfel fac Catolicii, pentru care sfintii nu sint altceva decit zei, idoli).

CRUCEA STRIMBA

Fara indoiala, infriosatorul „crucifix” al papei arata vadit negraita ura a papismului impotriva lui Hristos. Luati aminte cita batjocura cuprinde aceasta scursura de metal! Caci ce vedem? Forma unui trup omenesc mort demult, spinzurat in batjocura pe o asa-zisa „cruce” strimbata in toate cele trei planuri. Acesta e „Rastignitul” pe care Talmudul Il huleste in cuvinte pe care nici nu e bine sa le stim. Crucea rasucita e un alt semn al satanismului Romano-Catolic si are o continuare »