Tag Archives: Tg. Ocna

VIDEO+FOTO: Prăznuirea Sf. Mucenic Valeriu Gafencu la Tg. Ocna, organizată (cenzurată) de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=KtZXXG-cwMI]

| TgOcna.ro

Comemorarea, organizată de Arhiepiscopia Romanului şi a Bacăului, va consta într-un parastas oficiat în curtea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Târgu Ocna, unde se afla troiţa ridicată în memoria foştilor deţinuti politici ce odihnesc în gropile comune ale penitenciarului.
Arhiepiscopia, Fundaţia George Manu, cât şi Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu adresează un apel tuturor participanţilor, să se abţină de la afişarea oricăror însemne sau simboluri (n.n. legionare) care ar putea fi interpretate ca având caracter politic sau ideologic. Să cinstim aşa cum se cuvine memoria acestui nou mucenic al Ortodoxiei. Asta înseamnă clar lepădare de idealurile pe care le-a slujit Sf. Valeriu Gafencu.

Editorial ATITUDINI: In Romania comunismul nu a cazut. Cand se vor gasi moastele sfantului inchisorilor, Valeriu Gafencu?

In luna iunie a acestui an, Valentina Gafencu, sora martirului anticomunist, Valeriu Gafencu, supranumit Sfantul inchisorilor, a cerut binecuvantare de la Parintele Justin Parvu pentru a inainta o cerere catre CICCR (Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania) spre demararea unor cercetari arheologice in cimitirul de la Tg Ocna, menite sa stabileasca locul unde a fost ingropat fratele ei, precum si cautarea, deshumarea si recuperarea ramasitelor pamantesti ale acestuia, in cazul in care vor fi descoperite. Parintele Justin nu doar ca binecuvinteaza, ci si sprijina financiar aceasta campanie de cercetare arheologica.

Au trecut cateva luni pana cand in sfarsit primim raspunsul pozitiv la cererea doamnei Gafencu, din partea domului arheolog Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, un crestin cinstit si curat la suflet, si din partea domnului Ioan Chertitie, fost gardian de penitenciar, o figura impresionanta prin ravna de a cauta si cinsti pe mucenicul Valeriu Gafencu, cel care i-a schimbat viata in mod miraculos, transformandu-l dintr-un tortionar infocat in slujitor smerit al Domnului. Domnul Ioan Chertitie care este si coordonatorul proiectului „Pe urmele martirilor din inchisorile comuniste”, in numele Asociatiei Filantropice „Sfantul Iosif Marturisitorul” din Baia Mare, cere binecuvantarea Parintelui Justin, fata de care are o mare evlavie, sa participam si noi la aceasta inalta operatiune, cu rugaciune si un mic ajutor financiar. De la dl. Chertitie, de altfel inima acestui proiect de investigatii, aveam sa aflam de ce a durat asa de mult aprobarea cererii Valentinei Gafencu. Spre surprinderea noastra aflam ca timp de o luna Episcopia Romanului a tergiversat lucrarile, datorita intarziatei binecuvantari pe care s-a decis in cele din urma sa o acorde.

Activitatile de cercetare arheologica aveau sa se desfasoare incepand de luni, 5 septembrie, in perimetrul cimitirului situat langa biserica ortodoxa cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena, aflata in Parohia Poieni, pe strada Crizantemelor, cercetarile[1] fiind efectuate sub tutela Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, condus de istoricul Marius Oprea. Acest centru facuse deja investigatiile necesare pentru desemnarea locului unde a fost nu inhumat, ci aruncat ca pe fiare in groapa comuna a penitenciarului, Mucenicul Valeriu Gafencu. Se stie ca Valeriu Gafencu s-a stins din viata aceasta pamanteasca la data de 18 februarie 1952 in penitenciarul-spital de la Targu-Ocna. In perioada comunista, penitenciarul de la Targu Ocna a servit pentru detentia persoanelor bolnave de TBC, fiind caracterizat in literatura de specialitate drept o adevarata Bastilie sanitara a Romaniei comuniste. In intervalul 1950–1954, la Targu-Ocna, au murit 54 de detinuti politici, acestia fiind ingropati in cimitirul de langa biserica ortodoxa „Sfintii Constantin si Elena”. Corpurile detinutilor au fost aruncate in groapa fara sicriu, fara slujba de pomenire, iar mormintele nu au fost marcate cu cruce, indicii importante pentru identificarea lor. Intre anii 1977 si 1997, tot in spatiul acestui cimitir au fost ingropati bolnavii psihici din penitenciarul care devenise Sanatoriul pentru bolnavi psihici, fapt ce ingreuna operatiunea de cercetare. Dupa 1989, spatiul din cimitir care nu era ocupat de morminte, a fost folosit de catre credinciosii din parohie, in prezent, terenul destinat cimitirului fiind aproape in intregime ocupat cu morminte noi. Singurul spatiu din cimitir ramas liber mai cuprinde doar o suprafata restransa de teren situata in coltul de nord-vest al cimitirului, acesta fiind singurul loc unde Ministerul Culturii si Patrimoniului National aprobase cercetarile arheologice. Continuarea pe site-ul ATITUDINI

Parintele Amfilohie – Planurile iudeo-masonice au reusit sa impuna frica, tacerea si compromisul in societatea romaneasca

Frica genereaza frica, iar cinstea sufleteasca, marturisirea si rugaciunea genereaza curaj”

[vodpod id=ExternalVideo.925162&w=425&h=350&fv=clip_id%3D9806235%26server%3Dvimeo.com%26autoplay%3D0%26fullscreen%3D1%26md5%3D0%26show_portrait%3D0%26show_title%3D0%26show_byline%3D0%26context%3D%7Cnewest%26context_id%3D%26force_embed%3D0%26multimoog%3D%26color%3D00ADEF%26force_info%3Dundefined]

Cuvant la praznuirea Sf. Valeriu Gafencu, Tg. Ocna, 20 feb. 2010

Vizitati si: Părintele Amfilohie – Despre monahism şi mărturisirea Adevărului

Inchisorile comuniste – un munte al suferintei

Lumea e condusa de jidovi, prin masonerie si, in special, oriunde se vorbeste despre legionari, intervine masoneria.

aiud-golgota

Interviu cu Nicolae Popa, fost detinut politic

– Domnule Nicolae Popa, dumneavoastra cati ani ati facut de temnita?
– 16.
– Unde anume?
– In mai multe locuri. Am inceput cu Suceava, Pitesti, …
– Cat ati stat in Pitesti?
– Trei ani, exact perioada reeducarii; am trecut prin demascari. De la Pitesti am trecut la Gherla, de la Gherla la Targu-Ocna, de la Targu-Ocna la Aiud. M-a lasat cu domiciliul si am trecut pe la noua culme, pe urma la Periprava in ’64. Am fost arestat pe 15 mai 1949 si m-am eliberat pe 6 mai 1964.
– Cum vi s-a parut Pitestiul? Cum v-ati simtit dupa ce ati iesit din Pitesti?
– A fost o scoala a noastra. Poate dumneavoastra nu cunoasteti. Dar, de exemplu, in Carticica sefului de cuib, Capitanul spunea asa: ca un legionar are de urcat un drum, care are trei etape: muntele suferintei, padurea cu fiare salbatice si mlastina deznadejdii. Eu am considerat pentru mine ca perioada din timpul anchetei a fost muntele suferintei, la Pitesti a fost padurea cu fiare salbatice, si am gasit cat s-a putut. Dupa aceea, spre sfarsit, am intrat in mlastina deznadejdii, ca nu mai stiam, Dumnezeu sa ma ierte, ma zapacisem nu mai judecam  normalul. Dar Dumnezeu mi-a ajutat si am depasit si asta, si am revenit la normal. Sa stiti un lucru: nu regret nimic din toate cate am trecut, nici Pitestiul, nici Galatiul.
– La ce ati simtit ca v-a folosit experienta de acolo, si mai ales caderile, ca nu sunt intamplatoare?
– Da, dar sa stiti, ne-a ajutat sa ne ridicam spiritual. Ne-a ridicat spiritual, ne-a ajutat sa fim adevarati oameni, asa cum ar trebui sa fim, cum ne-a creat Dumnezeu sa mergem pe linia dreapta. Stiti ce va spun? Nu regret absolut nimic, nici nu urasc pe nimeni, nici pe cei care m-au chinuit. Ii consider si pe ei victime cum sunt si eu. Si Turcanu a fost o victima a masoneriei, care s-a folosit de el.
– Cum credeti ca ar trebui prezentat adevarul in ziua de azi? Spus oamenilor direct, ca se evita se fie folosit cuvantul „legionar”, miscarea , se acopera sub simboluri si alte metafore?
– Sa stiti un lucru? In primul rand trebuie sa avem curajul sa spunem adevarul. Mie nu mi-e rusine sa spun ca am fost acuzat ca sunt legionar. Pentru mine a fi legionar e o mandrie,  o satisfactie. pentru ca atunci cand esti legionar te-ai pus in slujba neamului si a Bisericii crestine. In aceasta consta mandria noastra, cladita cu atata suferinta. Multumim lui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ca am reusit sa trecem peste hopurile astea si sa ne intoarcem poate pe drumul cel bun, fiecare cat putem, cu pacatele noastre, cu necazurile noastre.
– Dar vedeti ca aceleasi servicii lucreaza si acum infiltrate sub fel si fel de masti…
– Sa stiti un lucru: Lumea e condusa de jidovi, prin masonerie si, in special, oriunde se vorbeste despre legionari, intervine masoneria. Parintele Justin a vrut sa faca biserica asta(manastire la Aiud), de fapt. A venit masoneria sa faca un centru cultural martirologic. Avem noi nevoie de asa ceva? Are nevoie Mircea Vulcanescu, George Manu de asa ceva? Nu. Dar ce vor? Daca iei centrul acesta martirologic peste 30-40 de ani, se va vorbi de mortii astia ca au fost niste oameni habotnici, care s-au opus progresului adus din apus. Nu se va spune ca au murit pentru Dumnezeu si pentru credinta. Asta va face centrul martirologic. E condus de masonerie si va sta impotriva bisericii. Aici avem nevoie de biserica, nu de centru martirologic. Putea sa-l faca la Bucuresti, la Jilava, nu aici, dar intotdeauna s-au creat diversiuni acolo unde este miscarea legionara. Eu nu sunt de acord cu aceste centru. Sa prezinte ei istoria asa cum vor ei. Ei nu spun ce au facut, ca ei sunt vinovati de tot martirajul acesta. Ei nu spun ca ei au adus comunismul, ca ei au adus crima, ca ei conduc acum, ca ei ne saracesc acum, dar ei ne saracesc tocmai ca sa traim din imprumutul lor, iar ei sa traiasca din dobanzile noastre. Asta-i situatia.
– Dar noi traim de cativa ani asa.
– Si vom trai. Politicienii nostri se mandresc ca au primit imprumuturi. Nu se gandesc ca imprumuturile astea nu sunt decat bagatul capului intr-un jug.Trebuie sa muncim ca sa platim dobanzile lor si ei sa stea in fotolii.
– Dar vedeti ca oamenii de valoare s-au retras din paturile sociale, politice…
– Asta e vina lor; dar s-au retras, saracii, trebuie sa-i intelegem, s-au retras pentru ca multi nu au curajul sa ii infrunte, nu se pregatesc pentru lupte. Generatia nu mai stie ce inseamna dragostea de neam, dragostea de Dumnezeu, nimic; sunt niste oameni zapaciti, fara un crez in viata. Asta e o realitate trista, din pacate adevarata.