„Nu regret că am îmbrăcat cămaşa legionară. Regret că nu am îmbrăcat mai devreme cămaşa lui Hristos”

Valeriu Gafencu

Acum traim intr-o epoca in care crestinii descopera o alta cale de marturisire: a nebuniei crucii, a jertfei pentru Adevar. Vrajmasii lui Hristos au dezlantuit cea mai mare si mai cruda prigoana asupra crestinilor. Acum cine crede trebuie sa stea gata de moarte: calea asta e un privilegiu spiritual de o mare frumusete, din care insusi monahismul apare cu valori si semnificatii noi.

Am considerat deci necesar sa fac fagaduinta calugareasca, chiar daca ne aflam pe calea martiriului. Cand esti pus in situatia de a-ti da viata, fagaduintele aspre ale monahului raman departe, dar au valoare, caci dovedesc ravna pentru cele sfinte; cand credinta se marturiseste cu pretul umilintei si al torturilor, toate nevointele ascetice par usoare, dar primirea lor dovedeste totusi, sensul duhovnicesc al jertfei. Deci acum, cand sunt pus in situatia de a-mi da viata pentru credinta, fagaduinta mea monahala, desi nedepusa practic, e o mangaiere a sufletului meu.

Monahismul a aparut in istoria crestinismului atunci cand Biserica a devenit oficiala si credinciosii plini de ravna, nemultumiti de modul de viata al societatii crestine de atunci, s-au retras sa traiasca autentic Evanghelia.

Ei au constituit adevarate focare de inalta spiritualitate crestina si au inraurit mult lumea crestina medievala si pe cea moderna. E stiut ca manastirile au jucat un rol cultural major, ca au avut rol educativ stralucit, rol social de caritate si rol de propovaduire a crestinismului. Prin barbatii purtatori de Duh, ele au inraurit adesea politica si istoria, desi n-au reusit totdeauna sa le ridice nivelul constiintei crestine.

Astazi insa satana se teme sa nu piarda puterea asupra lumii, de aceea este in plina ofensiva impotriva crestinilor, atat monahi cat si laici. Monahismul este discreditat prin sloganuri false si rau intentionate. Diavolul ii ispiteste pe crestinii de azi, ca pe Domnul in munte, sa fie asemenea lui, iar cand ei refuza, trece la metoda exterminarii lor prin toate mijloacele. Unii vin cu aur sa ne cumpere, altii vin cu sabia sa ne taie, noi insa ne adancim in duhul evanghelic.

Avem nevoie de marturisitori si traitori crestini, monahi si laici. Nu ne retragem din batalia istoriei, ci ne formam si ne otelim in indarjita ei tensiune. Lui Hristos i-a fost incredintata toata puterea in cer si pe pamant. Torturile la care suntem supusi sunt usi prin care Hristos reimprospateaza si ridica mai sus biserica si lumea.

*

Cum era Valeriu

Valeriu nu era insa un om fericit decat printr-un mare efort launtric si mai ales prin darul lui Dumnezeu, care era deplin si puternic in el, intarindu-l sa biruiasca suferinta prin trairea in duh. Atat temnicerii si reeducatii, cat si prietenii erau impresionati de „ceva” din Valeriu, dar putini au stiut ca acel „ceva” era Hristos.

Pe chipul lui slab se descifrau lumini ce acopereau umbrele suferintei. Fruntea ii era inalta, alba, senina, brazdata cateodata de o suvita de par neastamparata. Nimic insa nu impresiona mai profund ca cerurile ce se succedau tot mai adanci si mai luminate in ochii lui albastri, patrunzatori. Era in ei ceva statornic si cald, care vibra si ii dadea o expresie vie, inteligenta, activa (Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos).

Valeriu, ardere de tot

Ardea…ardere de tot, la propriu, in fata tuturor ca o faclie de lumina spre care si de la care fiecare lua putere sufleteasca si trupeasca. Cuvintele erau purtatoare de duh. Gesturile erau binecuvantari si imbratisari. Faptele, arareori sau tarziu sesizate si descoperite, erau daruri integrale ale fiintei lui.

Valeriu nu daruia, se daruia. Capacitatea de jertfa concretizata in cuvintele Mantuitorului: „Daca iti da cineva o palma pe obrazul drept, intoarce-l si pe cel stang”, „Daca iti ia haina, da-i si camasa”, „Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila pe jos, mergi cu el doua”, „Iubiti pe vrajmasii vostri” si „Nu este mai mare dragoste decat sa-si puna cineva viata pentru prietenii sai”, la Valeriu era asa de fireasca, incat daca n-ar fi facut-o in ascuns (tainic) pe multi i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar.

La inceputul prieteniei noastre, voind sa ma spovedesc pentru a ma putea impartasi, cercetandu-mi cugetul, am gasit o stare de indoiala pe care o aveam asupra sinceritatii manifestarilor duhovnicesti ale lui Valeriu. Mi se parea ca unele din formele pe care le imbraca viata lui duhovniceasca au uneori ceva artificial si chiar ostentativ. I-am descoperit vinovatia gandurilor mele. M-a ascultat cu atentie; la sfarsit, plangand, m-a imbratisat si, rugandu-ne amandoi, a luat asupra lui toata tulburarea pe care mi-o provocase. „Sunt vinovat in fata lui Dumnezeu pentru tulburarea pe care ti-am provocat-o: iti multumesc ca mi-ai sesizat o lacuna de care nu eram constient cu adevarat, caci nu numai prin pacatul propriu-zis poti sminti pe cineva, nu numai cu cele de stanga, ci si cu cele de dreapta, cu virtutile, cand nu sunt facute cu tact duhovnicesc, spre ferirea cugetului fratelui care se poate sminti din pricina libertatii tale, tu fiind incredintat ca faci binele”

(Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata).

DESCARCATI SI DATI MAI DEPARTE:  ACATISTUL NOULUI MUCENIC VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOR

Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit! (Acatistul Sfinților Închisorilor)

Sărbătoare mare, mare sărbătoare a tuturor românilor ce cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temniţele comuniste. Astăzi, 14 mai 2009, se implinesc 61 de ani de la ziua când au fost arestaţi de către Fiara comunistă marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor şi tuturor celor care, prin chiar cel mai mic gest de nesupunere faţă de regimul dictatorial ateu, s-au învrednicit să pătimească şi să se asemene jertfei Mântuitorului Hristos, ca prin sângele lor vărsat în temniţele comuniste, să spele păcatele neamului românesc. Vrednici sunt! Pentru aceasta, ziua de 14 mai a fost aleasă ca zi de prăznuire a Sfinţilor Închisorilor şi propusă să fie trecută în sinaxare o dată cu canonizarea acestor noi mucenici.

Îndemnăm pe toţi să cinstească această sfântă zi a neamului românesc, neam ce şi-a păstrat credinţa şi a câştigat sfinţi înaintea tronului ceresc, prin jertfa acestor mărturisitori. Ei sunt cei care au dat piept cu fiara încă de la început; ei sunt cei care au biruit fiara, fiind acum rugători în ceruri pentru cei care acum le cer ajutorul în lupta contra fiarei, mult mai pornită împotriva neamului creştinesc. Să luăm această zi ca prilej de rugăciune fierbinte către Sfinţii Închisorilor, să nu ne lase prinşi şi învinşi în mrejele lumii antihristice în care trăim.

Precizăm că tot în această zi, 14 mai, a fost arestat şi Părintele Justin Pârvu, care a suferit 16 ani de temniţă, urmând ca tot în această zi, 14 mai, a anului 1964, de data aceasta, să fie eliberat şi prin eliberarea sa să dăruiscă eliberare şi nouă celor aflaţi în robia fricii şi a necunoştinţei.

Fie ca bunul Dumnezeu să ne învrednicească şi pe noi de jertfa curajului şi mărturisirii Părintelui Justin şi a tuturor martirilor din temniţele comuniste, ca izbăviţi fiind de stricăciunea păcatelor să ne fie primită jertfa, pentru că “Ce folos ai de sângele meu, de mă pogor întru stricăciune”? (Ps.29:9).

Acatistul Sfintilor Închisorilor : Descarcă DOC

Canonul şi Acatistul Mărturisitorilor Români din închisori – Corul Mănăstirii Diaconeşti

Partea I-a

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

Vizionati si: Parintele Justin Parvu ne vorbeste despre ziua de 14 mai 1948

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

INREGISTRARI AUDIO :

Fragmente din slujba DOWNLOAD

Vesnica pomenica si cuvantul parintelui Ioan Sismanian DOWNLOAD

Cuvantul parintelui din m-tii Raraului DOWNLOAD

Cuvant al Sfantului Valeriu DOWNLOAD

Cuvantul lui Danion Vasile DOWNLOAD

Cuvant de incheiere a parintelui Ioan DOWNLOAD

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=T-muU-Sz7K8] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HfpNimAOt2s] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ykB3nUY_lis]

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

– Părinte, Sfinţia Voastră cum vedeţi cinstirea acestor martiri anticomunişti, înainte de canonizarea  propriu-zisă,  prin facerea de icoane şi acatiste?
Eu văd în aceste manifestări un lucru foarte bun, pentru că viaţa acestor martiri este deja cunoscută în sfinţenia lor, prin faptele lor, prin toată conduita lor; ei au trăit şi încă mai trăiesc în mijlocul acestui popor. Ei au dovedit, în sfârşit, că din frageda lor tinereţe s-au jertfit pentru adevărul acesta ortodox. Acum, pentru noi, cel mai important este să ne apropiem de jertfa lor cât mai mult, ca să putem avea şi noi îndrăznire la Dumnezeu prin ei.
Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei sfinte moaşte, n-aveau sfinţi, n-aveau icoane făcătoare de minuni, însă au intervenit şi aşa am obţinut pe Cuvioasa Paraschiva, aşa am obţinut icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut, moaşte şi icoane care au acoperit pământul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor.
Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tinerii care au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi martirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri.
Toate popoarele acestea din Răsăritul Europei au trecut prin cenzura asta bolşevică, şi bulgarii, şi sârbii, şi cehoslovacii, şi polonezii, şi ungurii, naţiuni care au opus şi ele, într-adevăr, un efort puternic împotriva ateismului. Dar ceea ce s-a remarcat îndeosebi la noi, a fost faptul că România a avut un tineret foarte înţelept şi foarte pătruns de esenţa acestui adevăr ortodox, încât prin jertfele lor, cred eu, am depăşit cu mult toate aceste ţări din jurul nostru. De aceea şi obiectivul nr. 1 al pedepsei şi al persecuţiei Ortodoxiei în Balcani a fost şi este ţara noastră, este România ortodoxă cu tineretul acesta de jertfă care, în sfârşit, a luat taurul de coarne al comunismului şi al tuturor străinilor care şi-au vândut conştiinţa şi neamul. Însă, nu este suficient să admirăm ostenelile şi nevoinţele lor, ci mai trebuie să le încercăm şi noi, pe pielea noastră, căci aşa s-a plămădit Ortodoxia până astăzi.

sursa :  Lumea Credintei

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !
Emisiunea “Noaptea pătimirilor”, o producţie TV România Internaţional 1998, după o idee de Virgil Maxim.

Partea I

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=4964542399837506954&hl=en]

Partea a II-a

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-8107161793896992031&hl=en]

“Am să relatez câteva exemple foarte clare, cu privire la semnele de mucenicie pe care le-au avut, iar după aceea am să vă şi spun care sunt aspectele importante care contează foarte mult la canonizarea unui Sfânt.”

părintele AUGUSTIN,

schitul “Înălţarea Sfintei Cruci” Aiud

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-4296401748130011355&hl=en]

Pelerinaj la temniţa prigoniţilor

Reportajul-documentar îşi propune să enumere dovezile conform cărora unii dintre mărturisitorii de credinţă din temniţele comuniste, care au plătit cu viaţa încercarea de a-şi păstra libertatea de conştiinţă, ar trebui să intre în atenţia Sfântului Sinod al B.O.R. în vederea canonizării.
Semnele de tortură descoperite pe osemintele adăpostite în Mausoleul de la Aiud dar şi mărturiile supravieţuitorilor gulagului comunist sunt doar o parte din argumentele care susţin ridicarea în rândul sfinţilor a românilor celor care au plătit cu viaţa pentru idealul lor.

Interlocutori: Părintele Augustin, duhovnicul schitului Înălţarea Sfintei Cruci, Aiud, Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut politic, Danion Vasile, publicist, Părintele Ioan, mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamţ, Maica Inochenţia, mănăstirea Sf. Maria, Techirghiol, Emilia Corbu, istoric, Muzeul Judeţean Slobozia, Claudiu Târziu, asociaţia “Rost”, Ştefan Ruxanda, revista “Atitudini”.

Director de imagine: Ion Cristodulo
Realizator: Rafael Udrişte
Reportaj-documentar difuzat la TVR 1, SEMNE, 8.11.2008

Campanie pentru recunoaşterea Genocidului Anticreştin în România Comunistă

ÎN ATENŢIA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
ÎN ATENŢIA PRIM-MINISTRULUI ROMÂNIEI
ÎN ATENŢIA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI
ÎN ATENŢIA SFÎNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

După două decenii de la revoluţia din decembrie, România rămîne tributară moştenirii regimului comunist totalitar, manifestat şi prin cenzurarea memoriei personalităţilor creştine persecutate şi ucise în temniţele comuniste.

Evenimentele recente, cînd la Iaşi a fost închisă expoziţia „Destine de martiri” dedicată unor foşti deţinuţi creştini, unde au fost expuse materiale din fondurile CNSAS, lucru admis de Constituţia României, ne descoperă existenţa cenzurii de tip totalitar în statul român de azi.

Persecutarea pe motive religioase este condamnată de Constituţia actuală a României şi de legislaţia Uniunii Europene, din care România face parte.

Creştinii, care reprezintă majoritatea populaţiei României, cetăţeni cu drepturi depline ai Statului Român şi ai Uniunii Europene, sînt îngrijoraţi de metodele de intimidare folosite de către cei ce au recurs la închiderea expoziţiei „Destine de martiri” şi se arată lezaţi de defăimările aduse martirilor creştini din închisorile comuniste.

Pentru a preveni alte posibile abuzuri şi atacuri la adresa creştinilor şi a memoriei martirilor maltrataţi şi ucişi în temniţele comuniste, ştiut fiind că tradiţia creştină dintotdeauna i-a considerat pe martiri sfinţi, creştinii cer impunerea unui cadru legal care să le apere dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Creştine Universale, în special a martirilor din perioada comunistă.

continuare

Consultaţi şi Sondajul Chatisma: De ce nu sînt canonizaţi martirii români din perioada comunistă?

“Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate…”

Fraţi creştini ortodocşi, vă rugăm să sprijiniţi Campania Din temniţe spre Sinaxare, care are ca obiectiv cunoaşterea vieţilor sfinţilor din închisori şi demersurile pentru canonizarea lui Valeriu Gafencu, a Ieroschimonahului Daniil de la Rarău, întemeietorul grupului Rugul Aprins şi a părintelui Ilarion Felea, mare teolog, mort muceniceşte în închisoarea de la Aiud. Pentru orice sugestii legate de campanie vă rog scrieţi la [email protected]. Materiale pentru site-ul oficial al campaniei ( www.sfintii-inchisorilor.ro ) , care va fi deschis în câteva zile, puteţi trimite pe [email protected] .

Vă rugăm trimiteţi mesajul celor interesaţi.

Mai multe detalii pe blogul lui Danion Vasile

DE CE NU CANONIZĂM MARTIRII ANTICOMUNIŞTI

[googlevideo=https://video.google.com/videoplay?docid=-6849684147936822063&hl=en]

Documentar difuzat la TVR 1, SEMNE, 11.10.2008

Director de imagine: Ion Cristodulo

Realizator: Rafael Udrişte