In dupa amiaza zilei de 10 mai 2010, Parintele Justin a coborat din spitalul de la manastirea Paltin si a stat de vorba cu obstea de maici, bucurand sufletele celor prezenti. Va oferim cateva imagini, cu multumiri pentru fratele Mihail.
[slideshow]
sursa: Atitudini.com
Cititi si Parintele Justin Parvu a revenit la manastire (despre recomandarea medicala pentru Parintele Justin)
Ne bucuram sa auzim ca Parintele Justin s-a intors astazi la manastirea Petru Voda, dupa ce a stat in spital, la Cluj. Starea Parintelui este cu mult imbunatatita, dar necesita in continuare repaos si ingrijire medicala. Tocmai din acest motiv, Parintele va mai sta cateva zile la spitalul din incinta manastirii de maici, sub ingrijirea maicilor cu pregatire medicala. Am aflat de bucuria mare a Parintelui cand a revenit din nou pe meleagurile nemtene si dragostea ce radia din chipul sfintiei sale pentru toti cei din jur si cu siguranta pentru toti cei care il poarta in rugaciunile lor. Va multumim pe aceasta cale pentru ca ati fost alaturi de Parintele si va cerem sa nu-l uitati din rugaciunile voastre, ca sa-i dea Domnul putere si sa revina din nou in mijlocul oamenilor cu sfaturile de care avem cu totii nevoie. Hristos a inviat!
Ca medic, am constatat o explozie de patologie diversa in cadrul generatiei tinere in ciuda progreselor medicinii, progreselor din domeniul igienei, alimentatiei sau confortului. Radioactivitatea aerului, poluarea solului, stresul, alimentatia pot fi factori promotori ai diferitelor forme de cancer din ultimii ani.
Dar multitudinea de boli aparute la copii nu este ca urmare a poluarii vaccinale? Tot mai multi copii se plang de: alergii, astenie marcata, gripe frecvente, rinite, tulburari de somn si gastro-intestinale.
Copiii pot mostenii anumite virusuri mute ce nu se manifesta in conditii elementare de igiena si nutritie, deci nu este nevoie de prevenire a bolilor prin vaccinare; ci pot dobandi imunitate naturala manifestand boala. Dar daca se vor vaccina, prin perturbarea sistemului imunitar se pot „destepta” acesti virusi „muti”, generand diverse boli ca: scleroza in placi, cancere.
Se practica vaccinarea obligatorie in tarile lumii a 3-a fara sa se tina cont de starea imunologica a fiecarui individ (este extrem de periculos, se introduc virusi vii sau atenuati in organismul fragilizat d.p.d.v. imunitar).
VARIOLA: a fost eradicata nu ca urmare a vaccinarii ci ca urmare a cresterii nivelului de trai (cele mai multe cazuri erau in Africa si Asia, si oricum epidemia era in declin cand au inceput campania de vaccinare). La vremea respectiva (1947 – 1979) vaccinarea a provocat mai multe imbolnaviri decat variola insasi. Profesorii I. Aleksandrowicz si B.Halibokowski de la Academia de Stiinte Cracovia au publicat in „The Lancet” 1967: „vaccinarea antivariola provoaca leucemii”. Dr. B. Duperrat din Spitalul Saint– Louis publica in „La Presse Medicale” din 1955: „vaccinarea antivariola provoaca explozie de leucemii”.
Programul OMS de eliminare a variolei nu a reusit decat dupa oprirea vaccinarilor. Timp de 30 de ani copiii au murit din cauza vaccinarii antivariola desii nu mai erau amenintati de boala naturala.
BCG (vaccine anti-tbc efectuat la nastere)
Dr. Scohy in revista „Des Clefs pour vivre” in august 1994 afirma: „S-a constatat agravarea postvaccin a predispozițiilor patologice la rinofaringite, otite, bronsite, laringite si deschide calea terenului artritic si a reumatismelor”.
Dupa un studiu, facut in India 1979, s-a raportat de catre OMS:
– Vaccinarea BCG nu are efect protector in primii 7.5 ani dupa vaccinare;
– Vaccinarea BCG este deja contestata de 50 de ani; vaccinarea BCG reprezinta de fapt inocularea unei tuberculozei chiar atenuata ce va evolua pana la 6–9 luni. Urmatorul vaccin se face de obicei la 2 luni adica in plina tuberculoza. continuare »
Dupa scandalul cu lingurita de impartasanie care ar putea infecta pe credincios, provocat de un preot din Pitesti, urmeaza o alta aberatie si blasfemie pusa ca dilema duhovniceasca in inima cititorilor ziarului Lumina.
Articolul „Un alcoolic imi spunea ca alcoolismul este mai grav decat cancerul“ din ziarul Lumina din 20 aprilie 2010, reprezinta dupa parerea mea o grava eroare teologica intrucat pune semnul egal intre vinul din pahar al alcoolicului si „putinul vin” transformat prin puterea Sf. Duh in insasi sangele lui Iisus Hristos din sf. lingurita a preotului, care a impartasit un fost alcoolic…!
Iata textul:
Specialistii au aratat ca, la cei dependenti, pe creier apare o concrescenta, care nu dispare, chiar daca intra in remisie. La o persoana care n-a mai consumat alcool de 30 de ani, de exemplu, acea concrescenta poate fi reactivata printr-o cantitate foarte mica de alcool. Zilele trecute am primit un telefon de la un preot din Pascani, care reusise sa ajute un alcoolic sa nu consume timp de un an. A considerat ca trebuie sa-i dea impartasanie si a recidivat de la acel putin vin. Asadar, este foarte dificil.
Nu credeti D-lor jurnalisti si preoti ca problema pusa in aceasta maniera este o blasfemie? Cum poate Sf. Impartasanie sa mijloceasca recidiva alcoolismului si nicidecum vindecarea sau pe Iisus Hristos?
Sf. Ioan Gura de Aur spune ca prin vinul de la Sf. Impartasanie ni se mijloceste insusi Iisus Hristos spre viata vesnica. Nu credeti ca pacatul a revenit pentru ca penitentul s-a impartasit cu nevrednicie si fara pocainta sincera si hotararea puternica ca nu va mai bea si nicidecum putinul vin, care nu mai este vin, ci insusi Sangele lui Hristos?
Daca mai luam in discutie si articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 Bisericile Ortodoxe Vechi Orientale: istorie si prezent unde se pune semnul egal intre monofizitii eretici si Ortodoxie, atunci eu refuz sa mai platesc acest ziar si-l voi returna la biroul de presa al Patriarhiei Romane cu mentiunea: nu mai promovati erezia prin aceasta publicatie platita de credinciosi!
sursa revista Atitudini, Pr. Prof. Dr. Mihai Valica
[vimeo https://vimeo.com/11339850]
reportaj realizat de TVR2 – Dincolo de harta
Care este cea mai importanta hotarare dogmatica a Sinodului de la Calcedon?
Sfintii Parinti, luminati de harul Preasfantului Duh, au hotarat:
Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas si marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru Dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura Persoana si intr-un singur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la inceput proorocii, precum El Insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor[1].
Unii considera ca la Sinodul al IV-lea de la Calcedon a fost o „neintelegere de termeni”. De aceea, hotararile nu au fost primite de catre Dioscor si de cei impreuna cu el. Este adevarat?
Asa spun cei care vor sa micsoreze importanta Sfantului Sinod de la Calcedon. In realitate, tocmai pentru a se depasi dificultatile terminologice, Dumnezeu a aratat in chip minunat care este invatatura cea adevarata: „…si s-au adunat sase sute treizeci de Episcopi, si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, si peste putine zile facand rugaciune si, deschizand, au vazut si s-au spaimantat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele Sfintei, iara al dreptcredinciosilor tinandu-l in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o minune ca aceasta. Si intorcandu-se mai vartos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu Cel ce face in toate zilele minunate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folosul celor multi”[2].
Se zice ca actualii copti nu mai sunt monofiziti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hristos. In aceste conditii este posibila unirea cu acestia?
Actualii copti nu sunt monofiziti eutihieni, ci monofiziti severieni. De aceea il cinstesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar le considera amestecate intr-o noua fire. Ei considera ca unitatea celor doua firi poate fi numita „o fire”[4]. In plus, nu accepta hotararile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon[5].
Patriarhul monofizit Shenouda al III-lea al coptilor a declarat in 1979 la intalnirea de la Chambesy:
In ceea ce priveste Sinoadele Ecumenice, noi nu acceptam decat pe primele trei […]. Noi refuzam Sinodul de la Calcedon. […]. Pot sa spun foarte deschis, nicio Biserica din Orient nu poate sa primeasca Sinodul de la Calcedon[6].
Este gresit sa vorbim despre „unirea cu coptii”. Se poate vorbi insa de venirea coptilor la Ortodoxie. Iar aceasta se poate realiza numai intr-un singur mod: sa anatematizeze monofizismul si pe sustinatorii lui (Eutihie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice IV-VII, sa cinsteasca dupa cuviinta pe Sfintii Parinti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschin si a Sfantului Ierarh Grigorie Palama; sa accepte si Sinodiconul Ortodoxiei. Apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox.
Pentru primirea in Ortodoxie, monofizitilor li se pun mai multe conditii. N-ar fi bine sa fim mai ingaduitori cu ei ca sa-i ajutam sa vina la Ortodoxie?
Aceasta este singura cale de tamaduire a celui bolnav de erezie: sa anatematizeze ereziile, sa accepte hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice si intreaga invatatura ortodoxa; apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox (daca nu il are deja).
Iata ce gasim scris in Proloage pe data de 3 decembrie despre Sfantul Ierarh Ioan Sihastrul Episcopul Coloniei (+558): „In al patrulea an al imparatiei lui Marcian (450–457), dreptcredinciosul imparat, adica in anii 454, s-a nascut acest Sfant, Parintele nostru Ioan, in Nicopolea Armeniei. Si, invatand Sfintele Scripturi, dupa ce au murit parintii sai, si-a impartit averea la saraci si, zidind o biserica cu hramul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, traia in liniste acolo, impreuna cu alti zece monahi. Si pentru ca s-a facut vestit pentru fapta sa buna, a fost hirotonit Episcop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a asezat lucrurile eparhiei sale, si a savarsit cele ce avea in gandul sau, a trecut marea, catre Ierusalim, si ajungand la Sfintele locuri si, inchinandu-se, s-a dus in Lavra Sfantului Sava. continuare »
In articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 apare un articol ce prezinta intr-o maniera distorsionata de adevarul ortodox, situatia ereticilor monofiziti.
Voi incerca sa fac un scurt comentariu asupra acestui articol.
Suntem in perioada Penticostarului, timp in care cinstim in mod deosebit Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta perioada de bucurie este caracteristica atat Bisericilor Ortodoxe care accepta dogma hristologica de la Calcedon (cum sunt cele din Rusia, Serbia, Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia), cat si Bisericilor Ortodoxe necalcedoniene, numite si Vechi Orientale, cinci la numar, care s-au indepartat de Biserica-Mama dupa Sinodul IV Ecumenic, in secolul al V-lea. Va invitam in lumea acestor Biserici.
Ortodoxia este caracterizata de sobornicitate. Cred intru una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica. Nu poate exista ortodoxie necalcedoniana, sinodul de la Calcedon fiind sinod ecumenic, a toata ortodoxia, iar Duhul Sfant marturisind ortodoxia prin gurile Sfintilor Parinti, in urma carora au fost anatemizati cei ce nu il mai aveau pe Duhul Sfant.
Nu pot fi numiti cei ce nu Il mai au pe Duhul Sfant ortodocsi, iar sintagma ortodocsi necalcedonieni este una absurda. Nu pot fi numite ortodoxe niste biserici care s-au indepartat de la biserica mama, una fiind biserica ortodoxa, iar cei ce sunt altfel nefiind ortodocsi.
Pana in urma cu aproape jumatate de secol, pentru milioanele de crestini ortodocsi orientali, raspanditi pe teritoriile Armeniei, Egiptului, Etiopiei, Siriei, Indiei, dar si in diaspora lor, noi, ortodocsii de rit bizantin, eram considerati nestorieni. Iar ei, pentru noi, erau eutihieni sau monofiziti.
Se relativizeaza in acest paragraf problema ortodoxiei unei biserici, considerandu-se ca este o chestiune de considerare. De asemenea, se face hula impotriva noastra, a ortodocsilor, circumscriindu-se ritul nostru dumnezeiesc la un areal geografic ce margineste o realitate duhovniceasca cu una spatiala, denumindu-se rit bizantin, si se spune ca pentru niste eretici, noi eram eretici, punandu-se aceasta hula prin relativizare la acelasi nivel cu o marturisire de credinta ortodoxa venita prin Duhul Sfant, si anume ca ereticii monofiziti sunt monofiziti, hotarare soborniceasca de la Duhul Sfant.
De unde aceste denumiri? De la cei doi eretici, Nestorie si Eutihie. Primul, condamnat la Sinodul III Ecumenic, si al doilea, la Sinodul IV Ecumenic. Asadar, bizantinii i-au acuzat pe orientali de monofizitism, adica de erezia lui Eutihie care considera ca in Iisus Hristos este doar o fire – cea divina, care a absorbit-o pe cea umana. In schimb, orientalii au raspuns prin acuzatia de dioprosopism, erezia lui Nestorie care invata ca in Mantuitorul exista doua persoane (si nu firi): cea divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, si cea umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. Deci toata contradictia, si apoi schisma existenta pana astazi, a pornit de la neintelegerea corecta a celor doi termeni “persoana” si “fire”.
Se numeste o marturisire de credinta ortodoxa acuza bizantina, realizandu-se hula impotriva Duhului Sfant, in acest moment autorul articolului iesind din ortodoxie, si devenind eretic. Se minte bazandu-se pe lipsa de informare a cititorului ca o marturisire venita de la Duhul Sfant si soborniceasca se datoreaza unei confuzii omenesti. Autorul iarasi cade in erezie.
Cultul vorbeste de doua firi. Insa cercetarile recente si dialogul intreprins in a doua jumatatea secolului trecut intre reprezentantii celor doua grupuri au dus la concluzia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.
Se inlocuieste marturia Duhului Sfant de la Calcedon cu cercetarile recente si dialogul, si pe baza unor lucruri omenesti, nu de la Duhul Sfant, se indrazneste ca niste eretici sa fie denumiti ortodocsi, prin afirmatia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.
Autorul cade in hula fata de Duhul Sfant si iese din ortodoxie, conditionand ceea ce el numeste ortodoxia de cercetarile recente, nu de marturia lui Dumnezeu prin Duhul Sfant prin Sfintii Parinti.
Parintele profesor Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti a studiat in amanunt cartile de cult ale Bisericii Ortodoxe Copte, scriind chiar si teza de doctorat pe aceasta tema. “Personal am aceasta convingere ca sunt intr-adevar ortodocsi, n-au nici o legatura cu monofizitismul. Nu am gasit in nici o carte de cult, in imnuri liturgice si nici in rugaciuni idei monofizite. Ci peste tot numai marturii despre cinstirea celor doua firi ale Mantuitorului”, spune pr. Necula.
Aici se spune ca ereticii monofiziti marturisiti astfel de Duhul Sfant sunt sunt intr-adevar ortodocsi. Aceasta afirmatie este eretica, caci este impotriva Duhului Sfant care a vorbit la Calcedon prin Sfintii Parinti si articolul care o contine este eretic.
“Predicatorii, arhiereii si Patriarhul nostru recunosc ca dialogul intre biserici a scos la iveala unitatea de doctrina, spune Talaat Takla Mourkus Ataas, presedintele Asociatiei Ortodoxe Copte “Sfantul Mina” din Bucuresti. In toata istoria noastra am avut o conceptie ireala despre Bisericile Bizantine. Asa cum bizantinii ne numeau monofiziti, asa si noi ii numeam nestorieni. La aceasta s-a ajuns din cauza lipsei unei explicatii ortodoxe clare. A fost o neintelegere de termeni. Nu exista lipsa de dumnezeire sau umanitate a lui Hristos in Biserica Copta.”
Aceasta afirmatie este plina de venin eretic. Daca un Sinod Ecumenic nu a scos la iveala ortodoxia, ci un dialog lipsit de Duh Sfant , caci ortodoxia este soborniceasca, si nu pe dialog, ci pe sobornicitate Duhul Sfant marturiseste ortodoxia, atunci erezia si veninul acestei afirmatii este limpede. Revelatia Duhului Sfant de la Calcedon si ortodoxia de la Duhul Sfant este acuzata de conceptie ireala. Aceasta este erezie.
Se spune ca explicatia de la Duhul Sfant de la Calcedon este absenta, si se spune ca n-a existat o explicatie ortodoxa clara. Aceasta este erezie. Se spune ca o marturisire ortodoxa a fost o neintelegere de termeni, o marturisire venita de la Duhul Sfant, de oameni pentru care termenii, si limba, erau de la har intelese si discernute, adica de la Duhul Sfant, caci Sfintii Parinti erau inspirati de Duhul Sfant si erezia o vedeau din Duhul Sfant.
Biserica Copta nu este biserica, caci numai bisericile ortodoxe care stau in sobornicitate sunt ortodoxe. Aceasta este ca tot articolul erezie. continuare »
Ierarhia Bisericii Eladei, in sedinta ei ordinara din octombrie trecut, doar cu cateva ore inainte de inaugurarea lucrarilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic intre ortodocsi si romano-catolici (papistasi), a luat hotararea definitiva de a trimite reprezentanti la dialog, dandu-le insa anumite directive.
In Comunicatul respectiv pe care l-a emis, Ierarhia era incredintata de “nevoia de informare mai deplina pe viitor a Sfantului Sinod al Ierarhiei asupra acestor chestiuni importante. S-a declarat si faptul ca de acum inainte Ierarhia va fi informata de toate fazele dialogului’’.
Permanenta Sfantului Sinod, in sedinta ei din luna ianuarie 2010, “a hotarat sa fie trimise Inaltpreasfintitilor mitropoliti textele referitoare la dialogul intre Biserica Ortodoxa si romano-catolici si observatiile reprezentantilor Bisericii noastre de la recenta intrunire a Comisiei Mixte Teologice care a avut loc in Pafos, Cipru’’.
Conform Comunicatului pe care l-a emis Comisia Mixta de Dialog dupa dezbaterea neproductiva care s-a desfasurat in Cipru in octombrie trecut, continuarea dialogului “va avea loc la Viena, Austria, intre 20 si 27 septembrie 2010, si va fi gazduita de catre cardinalul Christoph Schönborn’’.
In asteptarea amanatei convocari a Ierarhiei si ca expresie a nelinistii asupra viitorului dialogului adresam filial catre pastorii nostri intrebarile de mai jos:
1. Biserica Eladei va participa la lucrarile Comisiei Mixte de dialog teologic la Viena in septembrie sau va exista posibilitatea refuzului participarii, cum a facut Patriarhia Bulgariei printr-o hotarare sinodala fata de intalnirea din Cipru?
2. Ierarhii nostri sunt de acord ca “papismul este matricea ereziilor si ratacirilor” si ca “singura modalitate pentru restabilirea comuniunii noastre cu ereticii este denuntarea de catre ei a ratacirii si pocainta, asa incat sa existe o unire si o pace adevarata’’, cum au proclamat prin ’’Marturisirea de Credinta impotriva ecumenismului’’ peste 20.000 de clerici, monahi si laici ai Bisericii Ortodoxe? Sau considera papismul “Biserica sora” in care Botezul si celelalte taine sunt valide? Mentionam ca ’’Marturisirea de Credinta’’ a fost semnata pana in acest moment si de trei mitropoliti, membri ai Ierarhiei Bisericii Eladei.
3. Daca in cele din urma se va hotari participarea reprezentantilor Bisericii Eladei la dialogul de la Viena, participarea va fi fara obiectii referitoare la tema dezbaterii, care este “primatul” papal, din moment ce nu s-a pus in discutie diferentele noastre dogmatice fata de catolici si, in special, “filioque”-le, si alte teme a caror dezbatere a fost semnalata ca necesara de catre profesorul Tselenghidis ?
4. Biserica Eladei va accepta ca partener egal de dialog din partea catolicilor pe “episcopul” unit (greco-catolic) de Karkavia, Dimitrios Salaha? Nu constituie acest act o legiferare indirecta a uniatiei (greco-catolicismului) in Elada?
5. In sfarsit, ce episcopi vor reprezenta Biserica Eladei la dialogul de la Viena? Selectia se va face din nou dupa criteriile formatiei “stiintifice” sau vor fi preferati episcopii cu activitate anti-catolica si dispozitie marturisitoare?
Intarzierea sinodala in luarea deciziilor asupra temelor deosebit de importante ale Credintei, dar si livrarea de catre Arhiepiscop a acestor teme initiativei Fanarului este un motiv intemeiat pentru crearea unei nelinisti in poporul credincios.
Din nefericire, asigurarea Ierarhiei catre poporul credincios ca “urmareste si va continua sa urmareasca cu atentie tema dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocsii” (Comunicat al Ierarhiei, octombrie 2009) nu pare suficienta pentru a linisti pe priveghelnicul popor credincios, care, dincolo de dialogul desfasurat in cadrul Comisiei Mixte, urmareste zi de zi deschiderile ecumeniste ale multor episcopi, care se comporta ca si cum unirea cu catolicii a avut loc deja.
(trad. I.F., sursa: ΘΡΗΣΚΕΥΤΙΚΑ)
In unele facultati de teologie ortodoxa din Romania, studentii sunt invatati in mod gresit ca Parintele Dumitru Staniloae a fost ecumenist. Se foloseste autoritatea dogmatica a Parintelui Staniloae pentru a se justifica ecumenismul.
Este adevarat ca Parintele Staniloae a fost trimis de sinod la cateva intalniri ecumeniste, dar intentia Parintelui a fost de a expune corect Invatatura Ortodoxa, pentru a-i ajuta pe heterodocsi sa vina la Ortodoxie. Participand la acele intalniri, a constatat principiile false ale ecumenismului.
Erezia ecumenista se bazeaza pe urmatoarele principii false:
– exista mai multe Biserici adevarate (cu har) care trebuie sa se uneasca; (varianta papistasilor: Bisericile trebuie sa se uneasca cu Biserica Romano-Catolica);
– comuniunea euharistica intre Biserici (intercomuniunea) este mai importanta decat diferentele dogmatice;
– concilierea ecumenista se poate face pe cale diplomatica.
Parintele Staniloae a scris impotriva acestor principii gresite.
Impotriva primului principiu ecumenist.
Harul mantuirii nu se poate primi decat in Biserica Ortodoxa, pentru ca este lucrarea lui Hristos ramas, ieri si astazi, Acelasi cu ea[1].
Impotriva celui de al doilea principiu ecumenist.
In realitate, nu din Euharistie rezulta dreapta credinta, ci din dreapta credinta rezulta Euharistia adevarata, sau intalnirea cu adevaratul Hristos. Deci si comuniunea in adevarata Euharistie se bazeaza pe unitatea in dreapta credinta. […] De aceea Liturghia nu incepe cu Euharistia, ca sa continue (si la ce-ar mai continua?) cu marturisirea comuna a dreptei credinte, ci inainte de a se produce in Liturghie prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului si impartasirea de ele, comunitatea se lumineaza in dreapta credinta (prin marturisirea Crezului Ortodox, n. n.) si se intareste in unitatea ei, sub indrumarea preotului, iar acesta isi marturiseste aceeasi credinta prin rugaciunile sale[2].
Ca si la Botez, ca si la Euharistie, penitentul (cel care se spovedeste, n. n.) este intrebat si el de credinta sa, caci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocainta necesara in prealabil, cineva din afara de Biserica. In lumina acestui fapt se intelege de ce Biserica Ortodoxa nu poate accepta intercomuniunea[3].
O intentie a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii si deci de a crea intre ortodocsi o dispozitie de indiferentism dogmatic, se manifesta prin propuneri de realizare a unei comuniuni in Taine, cu aceeasi ocolire a elucidarii prealabile a deosebirilor doctrinare[4].
Impotriva celui de al treilea principiu ecumenist.
Din cauza marii dorinte pentru unire, se creeaza adeseori un entuziasm conciliant care crede ca prin caldura sa sentimentalista poate «sa lichefieze realitatea» si apoi sa o remodeleze fara greutate. De asemenea, se creeaza si o mentalitate diplomatica concilianta care crede ca poate impaca, prin concesii reciproce, pozitii dogmatice sau stari de fapt mai generale care tin bisericile despartite. […] Insa aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanta vitala articolelor de credinta in cauza[5].
In concluzie, Parintele Staniloae nu a fost ecumenist!
[1] cf. Arhim. Ioanichie Balan, Convorbiri duhovnicești, vol. I, editata de Episcopia Romanului și Hușilor, 1993, p. 183.
[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate și comuniune in Liturghia ortodoxa, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 397-399.
[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol III, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 92.
[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, anul XIX, 1967, nr, 4.
[5] Dumitru Staniloae, Pentru un Ecumenism Ortodox, Ed, Athos, Pireu, 1976, p. 19-20, citat de Arhim. Gheorghe Kapsanis, in Ortodoxia: nadejdea popoarelor Europei, Ed. Evanghelismos, București, 2006, p. 12.
articol de Ioan Vladuca, aparut in revista ATITUDINI, nr. 10
Republicam spre folosul si aducere aminte si a altora, mesajul Parintelui Justin despre organizarea in comunitati crestine, fara exces de panica, disperare, ci crestineste, chibzuit si din timp. Cine vrea sa ia aminte, ferice de el. Ci nu, Dumnezeu sa-i descopere alta cale!
Si extras din apelul contra actelor cu cip:
Sa rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbandi lucrul acesta daca nu ne vom rezidi fiecare in parte sufletele noastre. Sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap, ca sa ne dea Domnul harul si puterea de a primi mucenicia. Va trebui sa cream mici fortarete, mici cetatui de supravietuire, la sate, acolo unde mai sunt inca oameni care pricep si isi amintesc Randuiala, unde sa avem pamantul nostru, scoala noastra – in care sa ne crestem copiii in duhul aceasta ortodox, sa avem spitalele si moasele noastre.
Va rugam sa ne trimiteti marturii despre cum ati pus in aplicare acest indemn al Parintelui.
Hristos a inviat!
In numele Parintelui Justin, avem bucuria sa transmitem in primul rind multumirea pe care sfintia sa o adreseaza tuturor credinciosilor care ii sint alaturi. Ca raspuns la dragostea lor fata de sfintia sa, isi doreste ca toti fiii Bisericii sa isi indrepte rugaciunile catre unitatea dreptei credinte si a Sfintei noastre mame, Biserica Ortodoxa, Mireasa lui Hristos Dumnezeul nostru. Sfintia sa subliniaza importanta rugaciunii acum mai mult ca oricind, si, ca o noua incredintare pe care o are in urma ultimelor luni in care in rugaciunile sfintiei sale au primit raspuns de la Mintuitorul Hristos, marturiseste ca singura putere, tarie, arma, frumusete, bogatie, cinste, mingiiere, odihna, cunoastere, nadejde, dragoste, intelegere, singurul sens si singura biruinta se pot regasi prin RUGACIUNE.
Asadar indeamna, incepind intii cu sine, apoi continuind cu toti cei peste 200 de ucenici si ucenice din manastirile intemeiate la Petru Voda, si impreuna cu toti crestinii ortodocsi, la o rugaciune sincera, neincetata, din toata inima, cu nadejde, zdrobire si pocainta, o rugaciune cu duhul aprins de dorul de Dumnezeu, care va restabili sufletul crestin in legatura lui cu Dumnezeu, si care va da Bisericii puterea de a trece orice incercare, mai ales in pragul schimbarilor prin care trece omenirea, atit in plan spiritual, cit si material. Parintele regreta ca nu a vorbit mai mult credinciosilor despre aceste lucruri in anii din urma, fiind in slujba iubirii de Dumnezeu si de om cu toate puterile sale, lucru care de altfel i-a si adus slabiciunea trupeasca, insa nadajduind ca daca Domnul va ingadui, o va face de acum inainte, cu putere duhovniceasca asteptind sa lupte cu puterile intunericului in care se scufunda aceasta lume tot mai mult, prin rugaciune impreuna cu fiii Sfintei noastre Biserici, caci intr-o lume tulburata de indoiala si de multe rataciri, a avea arma Crucii, arma Iubirii, si pavaza luminii a-tot-biruitoare este, prin maretia Darului, un prilej neincetat de smerenie in fata Celui Prea-inalt, Care ni le-a daruit intru mintuire si indumnezeirea omului.
In perioada spitalizarii, parintele Justin a primit vizita a trei arhierei: IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvintarea. Acesta e un motiv in plus sa taca cei care, rau-intentionati, vor sa conteste supunerea si apartenenta sfintiei sale la rinduiala Bisericii Ortodoxe, prin sobornicitatea si arhieria intemeiata de Dumnezeu. Le multumim si noi pe aceasta cale ierarhilor nostri, care l-au bucurat pe parintele staret cu cuvintele si cu efortul lor de a-l vizita, si le cerem la rindul nostru rugaciunile.
De asemenea isi cere iertare pentru osteneala plina de grija si de dragoste ce au dovedit-o aceia care au strabatut tara pina la spitalul clujean unde este internat, ca sa il viziteze, fiindca nu i-a putut primi din cauza starii de sanatate, in acele zile neputind nici sa spuna vreun cuvint, nici sa se miste. Intr-atit il secatuisera boala si tratamentele, incit, desi isi dorea sa primeasca, nu avea putere trupeasca, rugind sa-i fie iertata neputinta. Parintele primeste gindul si efortul tuturor cu toata dragostea sfintiei sale, pe care atit de bine o cunoastem si o vedem mereu mai trainica. Acum, ca se simte mult mai bine, medicii, impreuna cu Parintele si cu cei citiva ucenici pe care Parintele insusi i-a ales ca sa-l ingrijeasca si sa-l vegheze neincetat (si care isi implinesc datoria crestineasca si ascultarea cu multa jertfelnicie), discuta despre momentul optim cind sfintia sa se va putea reintoarce la manastire, precum isi doreste, si dupa cum se va dovedi a fi cel mai prudent pentru starea sa, preconizindu-se ca externarea va fi foarte curind. Cind va fi posibil, Arhimandritul Justin va adresa in mod direct credinciosilor cuvintele sale pe care le asteptam cu dragoste.
Ne dorim ca polemicile daunatoare pe ton necrestinesc al unor comentarii din ultimele zile sa inceteze, luminate de bucuria acestor vesti. In duh de fratietate, ne vom ruga cu mai multa tarie Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului ca toate contradictiile, temerile, suspiciunile si orice gind, stare si cuvinte rele, sa se stinga, si sa piara orice vrajmasie, in numele Invierii lui Hristos, la care sintem chemati in fiecare clipa sa cinam cu Domnul Pacii.
Sa multumim Domnului pentru aceasta binecuvintata cu adevarat revenire a staretului nostru iubit, un dar nemeritat pentru noi toti, in aceste zile incercate, iar pentru sfintia sa o bucurie de a lucra si mai adinc lucrarea Duhului Sfint in care sa ne intilnim cu totii, acum si in vesnicie. Amin.
Manastirea Petru Voda, preluat de pe Atitudini.com
Datorita zvonisticii rautacioase si specific “romanesti” care circula in ultima vreme cu privire la starea de sanatate a Parintelui Justin si mesajele pe care le-ar da credinciosilor, ma simt obligata sa vin cu o lamurire importanta. Stiu desigur ca multi ne vor interpreta cuvantul dupa bunul lor “plac” si dupa propria inselare a fiecaruia. Fac insa aceasta precizare pentru crestinii care cu adevarat il iubesc pe Parintele Justin si care cu adevarat vor sa urmeze adevarul Sfintei noastre Biserici, intr-o lume tulburata de indoiala si de multe rataciri.
Personal am fost cu o zi in urma la spitalul din Cluj, unde este internat Parintele Justin. Am ajuns pe inserate si sfintia sa tocmai luase masa. Parintele era inconjurat de trei ucenici care ii acorda ingrijire medicala si vegheaza zi si noapte, neincetat, in rugaciune, la capataiul sfintiei sale. Toti cei care, s-au ostenit sa ajunga pana la Cluj sa il vada pe parintele si au o mahnire in suflet pentru ca au fost opriti sa intre ori de medici, ori de calugarii care sunt cu sfintia sa alaturi, ii rugam sa inteleaga, pentru ca toti au intentii bune si starea parintelui chiar nu permitea vizite, in sensul ca parintele abia putea articula Da si Nu si nici singur nu se putea intoarce de pe o parte pe alta. Acum starea parintelui s-a mai imbunatatit si isi doreste mult sa ajunga inapoi, la manastire. Eu, personal, am vorbit cu parintele in jur de o ora si era bucuros sa comunice, si mai ales sa imi comunice mie si tuturor celor ce il asculta ca regreta foarte mult ca nu a vorbit credinciosilor mai mult despre rugaciune. Parintele zicea ca rugaciunea va fi singura noastra arma si putere in fata valului urias de incercari, si el insusi, daca va mai avea zile, se va zavori intru linistire si rugaciune. Ne-a indemnat sa ne retragem usor usor din societate si sa ne limitam la un petic de pamant pe care sa il cultivam, feriti de ochii societatii.
Am intrebat apoi si de ultimele provocari cu privire la iesirea din Biserica oficiala, iar Parintele a fost foarte ferm sa ramanem in Biserica in care ne-am nascut, pentru ca inca mai avem ierarhi care sa tina carma, dar ne-a atentionat totusi ca va veni vremea cand nu vom mai putea sa ii pomenim nici pe acestia, si ca ne vom retrage in pesteri si catacombe, dar fara sa trecem la nicio alta biserica stilista sau de alta natura. Parintele a zis ca Il vom avea pe Insusi Hristos carma si Arhiereu si ca asa cum Biserica a inceput in pesteri si catacombe, tot asa va si sfarsi. Deci zvonurile cum ca parintele ar lasa un cuvant privind trecerea noastra la stilisti sunt cu totul lipsite de realitate si mincinoase. Parintele insusi a primit vizita a trei arhierei (IPS Teofan, IPS Bartolomeu, PS Vasile) in spital, carora le-a cerut rugaciunea si binecuvantarea.
Este insa coplesitor sa ii vezi atitudinea de smerenie in fata mortii si in fata lui Dumnezeu, el insusi socotindu-se ultimul om si nevrednic de imparatia lui Dumnezeu. Este vizibil ingrijorat de starea crestinatatii si a ucenicilor lui care raman nepregatiti in fata greutatilor ce deja au inceput sa vina. Parintele inca mai are tarie si isi doreste sa vina acasa si sa lase tuturor un mesaj si randuiala unei rugaciuni. Deci inca o data parintele incurajeaza la detasarea de luxul vietii, intoarcerea la simplitate si cat mai multa rugaciune, fiecare dupa puterea lui.
In decurs de cateva zile parintele va iesi din spital dupa spusele medicilor, si atunci nadajduim sa ii luam si un interviu inregistrat, pentru ca, recunosc, imi era cumplit de jena ca eu sa il inregistrez pe parintele vorbind pe patul spitalului, in starea in care era. Nimeni, cu o conduita cat de cat morala, nu cred ca ar fi indraznit, vazandu-l, dar martori imi sunt ceilalti calugari care erau de fata la discutie.
Hristos a inviat ! Si sa nu incetam sa ne rugam pentru bunul nostru parinte sa se insanotoseasca grabnic si sa ne transmita mesajul sfintiei sale.
Monahia Fotini, manastirea Petru Voda, preluat de pe atitudini.com
SA NE RUGAM PENTRU RUGATORUL NOSTRU, PARINTELE JUSTIN PARVU
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=a5sJX8PPF3U]
Se stie despre presedintele Lech Kaczynski ca era un activist impotriva homosexualilor si anti-avort. Se mai stie ca nu a fost de acord cu tratatul de la Lisabona si nici ca scutul antiracheta american sa fie amplasat pe teritoriul Poloniei. Cat despre relatiile cu Rusia (inca bolsevica), nici acestea nu au fost prea stralucite: a condamnat crimele odioase de la Katyn si s-a opus negocierilor dintre UE si Rusia privind un extins acord economic. De altfel, impreuna cu fratele sau geaman, amandoi eurosceptici au provocat numeroase blocaje la nivelul Uniunii Europene.
UPDATE VIDEO: [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Li99Hz4Q9iI]
Principiul ecografiei
Ecografia consta in emiterea unui fascicul de ultrasunete spre o anumita structura biologica si in analizarea undelor reflectate. Caracteristicile undelor reflectate depind de proprietatile mediului analizat. Rezultatul investigatiei este o imagine pe un monitor.
Efectele ultrasunetelor
Ultrasunetele sunt unde mecanice cu frecventa cuprinsa intre 20 kHz – 10 MHz. Energia transportata de ultrasunete este mult mai mare decat cea a sunetelor. In plus, ele nu ocolesc obstacolele (precum sunetele), ci se propaga in linie dreapta, ca un fascicul de lumina, datorita lungimii de unda foarte mici.
Un fenomen important – foarte periculos pentru celulele vii – care apare la propagarea ultrasunetelor in lichide, este cavitatia. Acest fenomen consta in producerea unor bule microscopice care se ridica la suprafata si se sparg. Dilatarile si comprimarile extrem de rapide care se succed in lichid, duc la aparitia unor mari tensiuni in anumite zone, producand vapori si eliberand gazele dizolvate. Bulele mici se contopesc in bule mai mari care se sparg, generand presiuni locale foarte mari, manifestate sub forma de socuri hidraulice. Cavitatia are o mare putere de distrugere. Ea cauzeaza deteriorarea paletelor turbinelor si a elicelor vapoarelor.
Prin cavitatie, „gazele si vaporii din interiorul bulei sunt puternic comprimati, generand o caldura intensa care mareste temperatura lichidului imediat inconjurator, creand un «punct fierbinte». Acesta prezinta temperaturi de peste 5000 K in faza gazoasa si de peste 2000 K in stratul de lichid invecinat, presiuni depasind 500 atm. si viteze de incalzire si racire de peste 109 K/s. Prin comparatie, in interiorul lichidului iradiat de o sonda ultrasonica se poate crea temperatura de la suprafata soarelui, presiunea din gropile oceanice si rata de racire a unui metal topit imersat in heliu lichid”[1].
Din cauza frecventei mari si a energiei mari pe care o transporta, ultrasunetele produc si alte efecte:
– distrugerea starilor labile de echilibru;
– formarea de sisteme disperse (emulsii si suspensii) si distrugerea de astfel de sisteme (coagulari);
– voalarea placilor fotografice;
– modificarea potentialelor electrochimice si a pasivitatii metalelor;
– cresterea vitezei unor reactii chimice;
– polimerizari si depolimerizari;
– degradarea compusilor organici;
– generarea de radicali liberi (cu efect toxic);
– explozia substantelor instabile.
Este cunoscut faptul ca ultrasunetele „dau nastere unor forte capabile sa produca dispersia si dislocarea substantei, ruperea legaturilor chimice sau cvasichimice la nivel biopolimeric, supramolecular sau chiar celular.
In procesul de propagare, o parte din energia transportata de ultrasunete se poate transforma in lucrul mecanic al fortelor de frecare, contribuind astfel la incalzirea mediului si/sau la intensificarea miscarii dezordonate a particulelor in mediul de propagare.
Folosirea ultrasunetelor in scopuri medicale impune o buna cunoastere a procesului de propagare si a efectelor acestora asupra mediului biologic, in vederea evitarii aplicarii actiunii distructive a acestora asupra tesuturilor din organism”[2].
Minciunile sistemului oficial
Institutul American de Ultrasunete in Medicina declara in 1998 ca nu au fost raportate vreodata efecte biologice confirmate ale ultrasunetelor la frecvente obisnuite de lucru si ca, desi exista posibilitatea ca acestea sa apara in viitor, se considera ca beneficiul pentru pacient este mai mare decat riscul.
Parintii care doresc sa se informeze pe internet (ziarullumina.ro, sfatulmedicului.ro, sanatateatv.ro, csid.ro, despreboli.ro, desprecopii.com, copilul.ro), gasesc minciunile sistemului oficial:
„Examenul ecografic in obstetrica a devenit indispensabil pentru buna urmarire a unei sarcini. Avantul extraordinar al ecografiei, ca metoda de diagnostic si supraveghere in obstetrica si ginecologie, se datoreaza beneficiului real al metodei, raportat la costul relativ redus si la lipsa oricaror efecte adverse”[3].
„Ecografia este o metoda de imagerie medicala putin costisitoare, care nu necesita nici pregatirea speciala a pacientului, nici spitalizarea sa. Ea nu comporta riscul razelor X. Nu exista vreun efect secundar cunoscut”[4].
„Ecografia reprezinta un examen indispensabil, in special in cazul femeilor insarcinate, oferind avantajul de a fi o investigatie neinvaziva, precisa, nedureroasa si accesibila. Este esentiala in urmarirea prenatala, ajutand la depistarea sarcinilor cu risc crescut”[5].
„Ecografia de sarcina (2D, 3D, 4D, Doppler spectral și color) reprezinta o examinare obligatorie in urmarirea evolutiei sarcinii”[6].
„Ecografia nu are efecte negative nici asupra ta, nici asupra lui bebe, expunerea la ultrasunete fiind de numai o fractiune de secunda”[7].
„Trupul femeii este expus la ultrasunete pentru o fractiune de secunda. Nu se cunosc efecte negative ale acestei proceduri”[8].
„Ecografia in sarcina este cea mai folosita metoda de explorare, pentru ca nu dauneaza mamei sau fatului”[9].
„S-au efectuat nenumarate studii care au incercat sa demonstreze care este efectul ultrasunetelor asupra embrionului sau fatului in dezvoltare. Studiile din ultimii 35 de ani au aratat faptul ca ecografia nu are efecte nocive asupra dezvoltarii fatului si ca nu exista un efect cumulativ nociv dupa mai multe expuneri la ultrasunete”[10]. continuare »
Atitudini.com informeaza:
Hristos a inviat!
In urma unei discutii telefonice, am aflat ca starea sanatatii Parintelui Iustin Pirvu este mult mai buna decit zilele trecute. Se poate spune ca a intrat in convalescenta, iar medicii sint multumiti de evolutia sanatatii. Problemele pulmonare s-au mai redus si Parintele respira mult mai usor. Seara, la ora 20:30, sfintia sa se simtea destul de bine, chiar daca era putin ragusit, si a spus ca internarea sa in spital va mai dura intre 7 si 10 zile. Este un prilej foarte bun ca prin rugaciunile Bisericii si ale noastre sa putem ajuta la grabnica insanatosire a bunului nostru duhovnic.
manastirea Petru Voda
O nouă rugăciune pentru sănătatea Părintelui Stareț Justin
Păzește-l Doamne pe duhovnicescul Părintele nostru Justin, fără durere, bun la suflet, sănătos, întru îndelungată bătrânețe. Prelungește-i viața întru folosul multor suflete și întru cea din totdeauna învățătură a dumnezeieștilor lui cuvinte.
Întărește-l pe el, ca după voința și din bunătatea Ta să ocârmuiască turma încredințată lui. Învrednicește-l cu bucurie duhovnicească să se veselească și luminat să prăznuiască a Ta, cea mai presus de fire și neînchipuită înomenire. Întru aceasta, Doamne Iisuse Hristoase păzește-l pe el întreg, nevătămat și întru toate veghează-l de sus până la adânci și slăvite bătrâneți.
În cele din urmă învrednicește-l și de Împărăția Cerurilor, cu toată turma deasupra să stărețească și cu toți sfinții cei din veac împreună să ne bucurăm de acele nepieritoare și veșnice bunătăți pe care le-ai pregătit celor ce Te iubesc pe Tine întru nesfârșite veacuri. Amin.
Textul de mai jos este alcătuit de părinţii din mănăstire pentru credincioşii care întreabă ce poate face fiecare dintre noi pentru sănătatea Părintelui Justin.
Iubiţi ucenici ai Părintelui Justin Pârvu,
Cu toţii suntem îngrijoraţi de starea sănătăţii Părintelui nostru iubit. Ştim că sunt multe persoane în întreaga ţară sau în afara graniţelor care ar vrea să facă ceva să-l ajute. S-ar cuveni deci să facem şi noi o mică jertfă pentru dânsul aşa cum şi el o viaţă întreagă s-a jertfit pentru neamul nostru românesc şi pentru fiecare dintre noi în parte.
Credem cu toată convingerea în cuvintele Mântuitorului redate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei în cap. 18: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de la Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 19–20).
Pentru aceea să ne învoim şi noi să facem o mică rugăciune cu toţii pentru sănătatea sufletească şi trupească a Părintelui nostru Justin. Să ne întâlnim cu toţii în rugăciune, indiferent de locul unde ne aflăm şi să cerem mila lui Dumnezeu. Întâlnirea aceasta, în duh, ne-am gândit să o facem în fiecare zi la ora 2100(ora Bucureştiului), citind primul Paraclis al Maicii Domnului, iar la sfârşit să adăugăm şi rugăciunea de înţelegere de mai jos:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fără de margini eşti în iubirea Ta faţă de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfârşit.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, Bunule, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, pe care după porunca Ta le facem pentru Părintele Justin, ci le plineşte pe ele, dăruindu-i sănătate, mântuire şi indelungare de zile.
Iar cine vrea să mai adauge şi alte rugăciuni să nu pregete. Fiecare să se roage după puterea şi dragostea sa, şi după timpul ce-l are la dispoziţie: unul 5 minute, altul 15, altul o oră, iar altul chiar şi un minut.
Obştea Mănăstirii Petru Vodă, Miercurea Luminată, 7 aprilie 2010
CANONUL 7 Apostolic
Daca vreun episcop ori prezbiter, ori diacon, Sfanta zi a Pastilor mai-nainte de primavareasca isimerie cu iudeii o va savarsi, sa se cateriseasca. [Apostolic, can. 70, 71; Sinod 6 can. 11; Antiohia, can. 1; Laodiceea, can. 37, 38; Cartagina, can. 60, 81, 117]
TALCUIRE Pentru aflarea Pastilor, indreptare prea aleasa si care nu se putea a se face mai bine, zice Matei Vlastar, au asezat si au dat Sfantul si de toata lumea soborul 1, dupa canonul 1, al soborului din Antiohia, care in canoanele soborului 1 nu se afla. Dar precum zice Valsamon, se afla in practicalele aceluia. Dar se afla si acum si la Matei Vlastar, si in Sfintele Evanghelii tiparite, si in alte carti multe. Deci pe amanuntita cunostinta a pascaliei aceasta, noi lasand a o invata deosebit si chiar pascaliocuvantatorii nostri, atata numai zicem la aceasta subinsemnare, cum ca patru oarecare de nevoie se cauta pentru pasca noastra:
1. Ca pasca trebuie a se face totdeauna dupa izmeria(echinoctiul) primaverii.
2. Ca nu se cade a se face intru aceeasi zi cu legiuita pasca a iudeilor. (care amandoua acestea ce hotarasc de acest al 7 -lea apostolesc canon.)
3. Ca sa nu se faca chiar si nehotarat dupa izmerie, ci dupa cea intru luna plina a lui martie, care se va intampla dupa izmerie.
4. Ca sa se faca in intaia duminica ce se va intampla dupa luna plina (iar aceste doua din predanie le avem, si nu din canon). Drept aceea ca sa se pazeasca cate patru randuielile acestea de o potriva in toata lumea, si sa praznuiasca crestinii intru aceasta vreme, si intru aceasta zi Sfintele Pasti, si sa nu aiba trebuinta in fiecare an de astronomi, si de soboare, au intocmit de Dumnezeu inteleptitii Parinti dreptarul cel pentru Pasti. Dar insemneaza ca, pentru neranduiala miscarii lunii (in greceste, anomalia) nu se pazeste a patra randuire totdeauna, ci cate o data se calca. Fiind ca dupa acestasi Vlastar, dupa 300 de ani, cu doua zile dupa intaia plina luna, urmeaza a se face legiuita Pasca in zi de duminica. Iar aceste doua zile, care prisosesc din neranduiala aceasta adaugandu-se, trec uneori peste duminica a I-a care se intampla dupa luna plina a lui martie, in care duminica aceea noi praznuim Stalparile, si in cea viitoare facem Pastile. Iar din aceasta putina calcare, nici o abatere din blagocestie, nici ceva necuviincios, ori primejdie sufleteasca nu urmeaza. Pentru aceasta si dumnezeiescul Hrisostom, (in cuvantul catre cei ce postesc la Pastile cele dintai) zice: scumpatatea timpului, si pandire a zilelor, Biserica lui Hristos nu stie. Fiindca de cate ori mancam painea aceasta de viata facatoare, si paharul acesta, vestiti moartea Domnului, si Pasti savarseste. Ci fiindca la soborul 1 sau adunat Parintii si au randuit cand sa se faca Pastile, cinstind Biserica pretutindenea invoirea si unirea, au primit randuiala pe care ei au facut. Deci trebuia dupa Hrisostom, si latinii mai mult sa cinsteasca invoirea si unirea Bisericii decat pe pandirea vremilor (adica pe a ismeriei, care s-au pogorat acum la 11 martie, fiind in vremea soborului 1 la 21 martie). Si sa praznuiasca Pastile cu noi, si sa nu necinsteasca pe acei 318 de Dumnezeu purtatori Parinti, care o au legiuit aceasta dupa dumnezeiasca luminare, socotindu-i pe acestia ca pe niste fara de minte, si ocarand Biserica, pe maica noastra a tuturor. Ca, (zice dupa urmare Hrisostom) de ar fi si gresit Biserica, negresit nu s-ar fi pricinuit atata mare vina, din amarunta paza aceasta a vremii, cat de mare rau s-a pricinuit din osandirea aceasta, si din dezbinarea cea din soborniceasca Biserica. Fiindca zice „nu poarta grija Dumnezeu si Biserica pentru acest fel de pandire a vremilor si a zilelor, de cat pentru singura unirea si Pasti. Si vezi iubitule, cum dumnezeiescul Hrisostom numeste schismatici pe latini, pentru ca din nou au izvodit pascalia lor si calendarul, nu pentru ca nu este aceasta dupa ismeria dreapta. Pentru ca si noi vedem ca ismeria au ramas cu adevarat 11 zile inapoi, ci pentru ca acestia s-au deosebit de noi, care este o vinovatie neiertata, dupa acest Sfant. Ca zice intru acelasi cuvant: a posti cineva si a face Pastile in aceasta vreme, ori in aceeasi dupa 21 a lui martie sa zicem precum facem noi, ori dupa 11 a lui martie, precum fac latinii, aceasta nu este vinovatie. Iar a dezbina cineva Biserica, si a se impotrivi cu prigonire si a face imperechieri si desperechieri, si a deosebii pre sinesi purure
a de obstescul soborul Bisericii, aceasta este pacat neiertat, si de prihana vrednic, si are multa munca si pedeapsa. Ca trebuie sa stie ei ca si soboarele cele de toata lumea, care s-au facut dupa cel intai, si ceilalti Parinti, vedea cu adevarat si ei, ca nici inteleptii ce erau, ca mult sau pogorat ismeria. Dar insa n-a voit a o stramuta din 21 martie, unde o au gasit soborul 1. Cinstind mai mult pre invoirea si unirea Bisericii, decat pre amaruntimea ismeriei, care nu pricinuieste, nici la aflarea Pastilor noastre vreo tulburare, nici vatamare la blagocestie. Iar mai ales ca, amaruntimea aceasta pricinuieste latinilor doua necuviinte mari, adica, a praznui ei Pastile, ori cu iudeii, care este impotriva apostolescului canonului acestuia, ori mai inainte de iudei. Si cum ca mai mult place lui Dumnezeu randuiala Pastilor, si in scurt a zice, a calendarului nostru, decat randuiala Pastilor si calendarul latinilor, este vazut din minunile ce au aratat si arata pana acum pentru aceasta. Ca si in partile Iliupolei cei din Egipet (Egipt), unde sunt piramidele cele doua mari, in fiecare an lucreaza Dumnezeu o minune ca aceasta: Adica in seara joii celei mari a noastre (nu a latinilor) pamantul varsa moaste si oase vechi de oameni. De care sa umple un camp lat, care stau pana in joia Inaltarii, si atunci sa ascund si nicidecum se vad, pana iarasi la joia cea mare. Aceasta nu este vre-un basm ci adevarat lucru, si marturisit de istoricii vechi si noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, si de pururi pomenitul Nectarie patriarhul Ierusalimului, care in Hronograful arabesc il povesteste in foaia 266 si cu ochii sai l-au vazut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (iar oasele aceste omenesti mai inainte vestesc invierea mortilor ce va sa fie, precum le-au vazut si proorocul Iezechia). Dar scrie si pomenitul Coresie, ca Pashasin scria catre papa Leon (precum s-a aratat in epistola 63 a lui Leon), cum ca praznuind oarecand Pastile rasaritenesti adica in 22 a lui martie, iar apusenii in 25 a lui martie, un izvor de apa fiind uscat mai inainte, s-a umplut de apa in 22 a lui martie la Pasti noaptea, adica si nu la Pastile latinilor. Vezi pe Dositei cartea pentru patriarhii Ierusalimului care povesteste de o minune ce s-au facut la Veligrad, adeveritoare calendarului nostru, si surpatoare calendarului latin, pe care o au vazut un Paisie patriarh al Ierusalimului adica, un aluat ce s-a plamadit de o latina in ziua proorocului Ilie, s-au prefacut in piatra usoara numita chisira.
Marele Constantin cel intocmai cu Apostolii, pe langa alte bunatati ce a facut a adaos si aceasta, sa roage pe intaiul sobor a toata lumea sa randuiasca ca sa se praznuiasca Sfintele Pasti in toata lumea intru una si aceeasi zi. Ca nu au suferit fericitul sa vada pentru praznicul acesta despartita Biserica lui Hristos, si ca se fac multe soboare in osebite parti si ca apusenilor li se sta impotriva pentru aceasta despre cei din Asia. Apusenii urmand obiceiul batranilor celor mai inainte de ei, iar cei din Asia urmand lui Ioan Evanghelistul, si celorlalti Apostoli, precum scrie Policarp al Smirnei catre Victor al Romei dupa Eusebie cartea 5 cap 13. Vezi si cuvintele lui Hrisostom cele pentru Pasti, in care minunat aligoriseste pe cele ale Pastilor vechi in Hristos.
(extras din Pidalion – 1844)
Preluare de pe atitudini.com:
Din incredintarea si cu binecuvintarea Prea Cuviosului Parinte Iustin, staretul Manastirii Petru Voda, pentru a nu umbri bucuria acestor sfinte zile ale Invierii lui Hristos cu zvonuri nefolositoare, oricit de mare ar parea folosul unor astfel de stiri, va incredintam ca starea sanatatii sfintiei sale este buna, in mare. In prezent se afla sub cea mai atenta supraveghere a medicilor din Cluj. Parintele Iustin a ales acest oras pentru internarea de urgenta datorita conditiilor medicale superioare, atit din punctul de vedere al pregatirii profesionale, cit si din cel al aparaturii medicale, dar si pentru faptul ca medicii care supravegheaza starea sanatatii parintelui sint fii duhovnicesti ai manastirii noastre de multi ani de zile.
Motivul repetatelor internari ale Parintelui Iustin este o infectie pulmonara cu un anumit tip de bacterie. Momentan se asteapta rezultatele hemoculturii, pentru a stabili o medicatie precisa si eficienta impotriva acestei bacterii. Starea generala a sanatatii sfintiei sale este buna, stabila, un neajuns fiind o oarecare slabire pe care o aduce lupta organismului cu boala. Dupa identificarea precisa a cauzei bolii si stabilirea unei medicatii corespunzatoare, eficiente, il vom avea din nou in mijlocul nostru pe parintele staret.
De altfel, si starea sufleteasca a sfintiei sale este buna, Parintele Iustin fiind foarte optimist, asa cum il stie o tara intreaga, lucru care se poate verifica si din inregistrarea telefonica de ieri seara, 5 Aprilie 2010, ora 22, aflata mai jos. Sfintia sa le multumeste tuturor celor ce s-au rugat pentru sanatatea sa si nadajduieste ca in citeva zile sa se intoarca acasa. Ca atare, cerem fiiilor sai duhovnicesti si tuturor celor ce iubesc manastirea noastra sa nu inceteze a se bucura de sfintenia acestor zile si a slavi Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, rugindu-se pentru sanatatea si mintuirea nu doar a Parintelui Iustin, ci a tuturor celor ce-L iubesc pe Hristos.
Manastirea Petru Voda
6 Aprilie 2010
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ak3wwnVthok]
† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!