Imagini noi cu Parintele Justin. Sa ne bucuram!

In dupa amiaza zilei de 10 mai 2010, Parintele Justin a coborat din spitalul de la manastirea Paltin si a stat de vorba cu obstea de maici, bucurand sufletele celor prezenti. Va oferim cateva imagini, cu multumiri pentru fratele Mihail.

[slideshow]

sursa: Atitudini.com

Parintele Justin este din nou acasa

Cititi si Parintele Justin Parvu a revenit la manastire (despre recomandarea medicala pentru Parintele Justin)

Ne bucuram sa auzim ca Parintele Justin s-a intors astazi la manastirea Petru Voda, dupa ce a stat in spital, la Cluj. Starea Parintelui este cu mult imbunatatita, dar necesita in continuare repaos si ingrijire medicala. Tocmai din acest motiv, Parintele va mai sta cateva zile la spitalul din incinta manastirii de maici, sub ingrijirea maicilor cu pregatire medicala. Am aflat de bucuria mare a Parintelui cand a revenit din nou pe meleagurile nemtene si dragostea ce radia din chipul sfintiei sale pentru toti cei din jur si cu siguranta pentru toti cei care il poarta in rugaciunile lor. Va multumim pe aceasta cale pentru ca ati fost alaturi de Parintele si va cerem sa nu-l uitati din rugaciunile voastre, ca sa-i dea Domnul putere si sa revina din nou in mijlocul oamenilor cu sfaturile de care avem cu totii nevoie. Hristos a inviat!

Pericolul vaccinurilor nu a trecut. Despre patologia societatii vaccinate

Ca medic, am con­statat o explozie de patolo­gie diversa in cadrul gen­er­atiei tinere in ciuda pro­gre­selor med­i­cinii, progre­selor din dome­niul igienei, ali­men­tatiei sau con­for­tu­lui. Radioac­tiv­i­tatea aeru­lui, polu­area solu­lui, stre­sul, ali­men­ta­tia pot fi fac­tori pro­mo­tori ai diferitelor forme de can­cer din ultimii ani.

Dar mul­ti­tudinea de boli aparute la copii nu este ca urmare a polu­arii vac­ci­nale? Tot mai multi copii se plang de: alergii, aste­nie mar­cata, gripe frecvente, rinite, tul­bu­rari de somn si gastro-intestinale.

Copiii pot mostenii anu­mite virusuri mute ce nu se man­i­festa in con­di­tii ele­mentare de igiena si nutri­tie, deci nu este nevoie de pre­venire a bolilor prin vac­cinare; ci pot dobandi imu­ni­tate  nat­u­rala man­i­fe­s­tand boala. Dar daca se vor vac­cina, prin per­tur­barea sis­temu­lui imu­ni­tar se pot „destepta” acesti virusi „muti”, generand diverse boli ca: scle­roza in placi, cancere.

Se prac­tica vac­cinarea oblig­a­to­rie in tar­ile lumii a 3-a fara sa se tina cont de starea imuno­log­ica  a fiecarui indi­vid (este extrem de per­icu­los, se intro­duc virusi vii sau aten­uati in organ­is­mul frag­ilizat d.p.d.v. imunitar).

VARIOLA: a fost erad­i­cata nu ca urmare a vac­ci­narii ci ca urmare a cresterii nivelu­lui de trai (cele mai multe cazuri erau in Africa si Asia, si oricum epi­demia era in declin cand au inceput  cam­pa­nia de vac­cinare). La vre­mea respec­tiva (1947 – 1979) vac­cinarea a provo­cat mai multe imbol­naviri decat var­i­ola insasi. Pro­fe­sorii  I. Alek­sandrow­icz si B.Halibokowski de la Acad­e­mia  de Sti­inte Cra­covia au pub­li­cat in „The Lancet” 1967: „vac­cinarea anti­var­i­ola provoaca leucemii”. Dr. B. Duper­rat din Spi­talul Saint– Louis pub­lica in „La Presse Med­icale” din 1955: „vac­cinarea anti­var­i­ola provoaca explozie de leucemii”.

Pro­gra­mul OMS de elim­inare a var­i­olei nu a reusit decat dupa oprirea vac­ci­nar­ilor. Timp de 30 de ani copiii au murit din cauza vac­ci­narii anti­var­i­ola desii nu mai erau amenin­tati de boala naturala.

BCG (vac­cine anti-tbc efec­tuat la nastere)

Dr. Scohy in revista „Des Clefs pour vivre” in august 1994 afirma: „S-a con­statat agravarea post­vac­cin a predispozițiilor pato­log­ice la rino­farin­gite, otite, bron­site, larin­gite si deschide calea terenu­lui artritic si a reumatismelor”.

Dupa un studiu, facut in India 1979, s-a rapor­tat de catre OMS:

– Vac­cinarea BCG nu are efect pro­tec­tor in primii 7.5 ani dupa vaccinare;

– Vac­cinarea BCG este deja con­tes­tata de 50 de ani; vac­cinarea BCG reprez­inta de fapt inoc­u­larea unei tuber­cu­lozei chiar aten­u­ata ce va evolua pana la 6–9 luni. Urma­torul vac­cin se face de obi­cei la 2 luni adica in plina tuberculoza. continuare »

Parintele profesor Mihai Valica protesteaza fata de ereziile promovate de ziarul “Lumina”

Dupa scan­dalul cu lin­gu­rita de impar­tasanie care ar putea infecta pe cred­in­cios, provo­cat de un preot din Pitesti, urmeaza o alta aber­atie si blas­femie pusa ca dilema duhovniceasca in inima citi­to­rilor ziaru­lui Lumina.

Arti­colul „Un alcoolic imi spunea ca alcoolis­mul este mai grav decat can­cerul“ din ziarul Lumina din 20 aprilie 2010, reprez­inta dupa par­erea mea o grava eroare teo­log­ica intru­cat pune sem­nul egal intre vinul din pahar al alcoolicu­lui si „putinul vin” trans­for­mat prin put­erea Sf. Duh in insasi san­gele lui Iisus Hris­tos din sf. lin­gu­rita a preo­tu­lui, care a impar­t­a­sit un fost alcoolic…!

Iata tex­tul:

Spe­cial­is­tii au aratat ca, la cei depen­denti, pe creier apare o con­cres­centa, care nu dis­pare, chiar daca intra in remisie. La o per­soana care n-a mai con­sumat alcool de 30 de ani, de exem­plu, acea con­cres­centa poate fi reac­ti­vata printr-o can­ti­tate foarte mica de alcool. Zilele tre­cute am primit un tele­fon de la un preot din Pas­cani, care reusise sa ajute un alcoolic sa nu con­sume timp de un an. A con­sid­erat ca tre­buie sa-i dea impar­tasanie si a recidi­vat de la acel putin vin. Asadar, este foarte dificil.

Nu cre­deti D-lor jur­nal­isti si preoti ca prob­lema pusa in aceasta maniera este o blas­femie? Cum poate Sf. Impar­tasanie sa mijlo­ceasca recidiva alcoolis­mu­lui si nicide­cum vin­de­carea sau pe Iisus Hristos?

Sf. Ioan Gura de Aur spune ca prin vinul de la Sf. Impar­tasanie ni se mijlo­ceste insusi Iisus Hris­tos spre viata ves­nica. Nu cre­deti ca pacatul a revenit pen­tru ca pen­i­ten­tul s-a impar­t­a­sit cu nevred­ni­cie si fara pocainta sin­cera si hotararea put­er­nica ca nu va mai bea si nicide­cum putinul vin, care nu mai este vin, ci insusi San­gele lui Hristos?

Daca mai luam in dis­cutie si arti­colul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 Bis­eri­cile Orto­doxe Vechi Ori­en­tale: isto­rie si prezent unde se pune sem­nul egal intre monofiz­itii eretici si Orto­doxie, atunci eu refuz sa mai platesc acest ziar si-l voi returna la biroul de presa al Patri­arhiei Romane cu men­tiunea: nu mai pro­mo­vati erezia prin aceasta pub­li­catie platita de credinciosi!

sursa revista Atitudini, Pr. Prof. Dr. Mihai Valica

Pr. Prof. Dr.

Intrebari si raspunsuri despre monofiziti si copti

Care este cea mai impor­tanta hotarare dog­mat­ica a Sin­odu­lui de la Calcedon?

Sfin­tii Par­inti, lumi­nati de harul Preas­fan­tu­lui Duh, au hotarat:

Urmand asadar Sfin­tilor Par­inti, noi invatam intr-un glas si mar­tur­isim pe Unul si ace­lasi Fiu, Dom­nul nos­tru Iisus Hris­tos, Insusi desavar­sit intru Dum­nezeire cat si intru omeni­tate, Insusi Dum­nezeu ade­varat si om ade­varat din suflet ratio­nal si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dum­nezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omeni­tate, intru toate aseme­nea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dum­nezeire si, la plinirea vremii, Ace­lasi nascut pen­tru noi si pen­tru a noas­tra man­tuire din Fecioara Maria, Nasca­toarea de Dum­nezeu, dupa omeni­tate, Unul si Ace­lasi Hris­tos, Fiul, Dom­nul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara ameste­care, fara schim­bare, fara impar­tire, fara despar­tire, deose­birea fir­ilor nefi­ind nicide­cum stri­cata din pric­ina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusir­ile fiecarei firi intr-o sin­gura Per­soana si intr-un sin­gur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Ace­lasi Fiu, Unul Nascut, Dum­nezeu Cuvan­tul, Dom­nul Iisus Hris­tos, pre­cum au vestit de la inceput proorocii, pre­cum El Insusi ne-a invatat despre Sine si pre­cum ne-a predanisit noua Crezul Par­in­tilor[1].

Unii con­sid­era ca la Sin­odul al IV-lea de la Cal­cedon a fost o „nein­telegere de ter­meni”. De aceea, hotarar­ile nu au fost prim­ite de catre Dioscor si de cei impre­una cu el. Este adevarat?

Asa spun cei care vor sa mic­soreze impor­tanta Sfan­tu­lui Sinod de la Cal­cedon. In real­i­tate, toc­mai pen­tru a se depasi difi­cul­tatile ter­mi­no­log­ice, Dum­nezeu a aratat in chip min­unat care este invatatura cea ade­varata: „…si s-au adunat sase sute treizeci de Epis­copi, si alca­tuind si o parte si alta, adica drept­cred­in­ciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfin­tei Mucen­ite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe piep­tul ei, si peste putine zile facand rugaci­une si, deschizand, au vazut si s-au spaiman­tat; pen­tru ca au vazut tomul ereti­cilor lep­a­dat sub picioarele Sfin­tei, iara al drept­cred­in­ciosilor tinandu-l in cin­stitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o min­une ca aceasta. Si intorcandu-se mai var­tos spre cred­inta, au slavit pe Dum­nezeu Cel ce face in toate zilele min­unate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folo­sul celor multi”[2].

Se zice ca actu­alii copti nu mai sunt monofiz­iti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hris­tos. In aceste con­di­tii este posi­bila unirea cu acestia?

Actu­alii copti nu sunt monofiz­iti euti­hieni, ci monofiz­iti sev­e­r­ieni. De aceea il cin­stesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Dom­nu­lui nos­tru Iisus Hris­tos, dar le con­sid­era ameste­cate intr-o noua fire. Ei con­sid­era ca uni­tatea celor doua firi poate fi numita „o fire”[4]. In plus, nu accepta hotarar­ile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecu­menic de la Cal­cedon[5].

Patri­arhul monofizit Shenouda al III-lea al cop­tilor a declarat in 1979 la intal­nirea de la Chambesy:

In ceea ce priveste Sinoad­ele Ecu­menice, noi nu accep­tam decat pe primele trei […]. Noi refuzam Sin­odul de la Cal­cedon. […]. Pot sa spun foarte deschis, nicio Bis­er­ica din Ori­ent nu poate sa primeasca Sin­odul de la Cal­cedon[6].

Este gre­sit sa vor­bim despre „unirea cu cop­tii”. Se poate vorbi insa de venirea cop­tilor la Orto­doxie. Iar aceasta se poate real­iza numai intr-un sin­gur mod: sa anatem­atizeze monofizis­mul si pe susti­na­torii lui (Euti­hie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotarar­ile Sfin­telor Sinoade Ecu­menice IV-VII, sa cin­steasca dupa cuvi­inta pe Sfin­tii Par­inti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecu­menic de la Cal­cedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfan­tu­lui Maxim Mar­tur­isi­torul, a Sfan­tu­lui Ioan Dam­aschin si a Sfan­tu­lui Ier­arh Grig­orie Palama; sa accepte si Sin­od­i­conul Orto­dox­iei. Apoi sa primeasca Sfan­tul Botez Orto­dox.

Pen­tru prim­irea in Orto­doxie, monofiz­itilor li se pun mai multe con­di­tii. N-ar fi bine sa fim mai ingaduitori cu ei ca sa-i aju­tam sa vina la Ortodoxie?

Aceasta este sin­gura cale de tamaduire a celui bol­nav de erezie: sa anatem­atizeze erezi­ile, sa accepte hotarar­ile Sfin­telor Sinoade Ecu­menice si intreaga invatatura orto­doxa; apoi sa primeasca Sfan­tul Botez Orto­dox (daca nu il are deja).

Iata ce gasim scris in Pro­loage pe data de 3 decem­brie despre Sfan­tul Ier­arh Ioan Sihas­trul Epis­copul Coloniei (+558): „In al patrulea an al impara­tiei lui Mar­cian (450–457), drept­cred­in­cio­sul imparat, adica in anii 454, s-a nascut acest Sfant, Par­in­tele nos­tru Ioan, in Nicopolea Arme­niei. Si, invatand Sfin­tele Scrip­turi, dupa ce au murit par­in­tii sai, si-a impar­tit averea la saraci si, zidind o bis­er­ica cu hra­mul Preas­fin­tei Nasca­toare de Dum­nezeu, traia in lin­iste acolo, impre­una cu alti zece mon­ahi. Si pen­tru ca s-a facut vestit pen­tru fapta sa buna, a fost hiro­tonit Epis­cop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a asezat lucrurile eparhiei sale, si a savar­sit cele ce avea in gan­dul sau, a tre­cut marea, catre Ierusalim, si ajun­gand la Sfin­tele locuri si, inchinandu-se, s-a dus in Lavra Sfan­tu­lui Sava. continuare »

Despre erezia monofizita din Ziarul Lumina. Un motiv in plus de a boicota aceasta publicatie

In articolul din ziarul Lumina din 26 aprilie 2010 apare un articol ce prezinta intr-o maniera distorsionata de adevarul ortodox, situatia ereticilor monofiziti.

Voi incerca sa fac un scurt comentariu asupra acestui articol.

Suntem in perioada Penticostarului, timp in care cinstim in mod deosebit Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta perioada de bucurie este caracteristica atat Bisericilor Ortodoxe care accepta dogma hristologica de la Calcedon (cum sunt cele din Rusia, Serbia, Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia), cat si Bisericilor Ortodoxe necalcedoniene, numite si Vechi Orientale, cinci la numar, care s-au indepartat de Biserica-Mama dupa Sinodul IV Ecumenic, in secolul al V-lea. Va invitam in lumea acestor Biserici.

Ortodoxia este caracterizata de sobornicitate. Cred intru una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica. Nu poate exista ortodoxie necalcedoniana, sinodul de la Calcedon fiind sinod ecumenic, a toata ortodoxia, iar Duhul Sfant marturisind ortodoxia prin gurile Sfintilor Parinti, in urma carora au fost anatemizati cei ce nu il mai aveau pe Duhul Sfant.

Nu pot fi numiti cei ce nu Il mai au pe Duhul Sfant ortodocsi, iar sintagma ortodocsi necalcedonieni este una absurda. Nu pot fi numite ortodoxe niste biserici care s-au indepartat de la biserica mama, una fiind biserica ortodoxa, iar cei ce sunt altfel nefiind ortodocsi.

Pana in urma cu aproape jumatate de secol, pentru milioanele de crestini ortodocsi orientali, raspanditi pe teritoriile Armeniei, Egiptului, Etiopiei, Siriei, Indiei, dar si in diaspora lor, noi, ortodocsii de rit bizantin, eram considerati nestorieni. Iar ei, pentru noi, erau eutihieni sau monofiziti.

Se relativizeaza in acest paragraf problema ortodoxiei unei biserici, considerandu-se ca este o chestiune de considerare. De asemenea, se face hula impotriva noastra, a ortodocsilor, circumscriindu-se ritul nostru dumnezeiesc la un areal geografic ce margineste o realitate duhovniceasca cu una spatiala, denumindu-se rit bizantin, si se spune ca pentru niste eretici, noi eram eretici, punandu-se aceasta hula prin relativizare la acelasi nivel cu o marturisire de credinta ortodoxa venita prin Duhul Sfant, si anume ca ereticii monofiziti sunt monofiziti, hotarare soborniceasca de la Duhul Sfant.

De unde aceste denumiri? De la cei doi eretici, Nestorie si Eutihie. Primul, condamnat la Sinodul III Ecumenic, si al doilea, la Sinodul IV Ecumenic. Asadar, bizantinii i-au acuzat pe orientali de monofizitism, adica de erezia lui Eutihie care considera ca in Iisus Hristos este doar o fire – cea divina, care a absorbit-o pe cea umana. In schimb, orientalii au raspuns prin acuzatia de dioprosopism, erezia lui Nestorie care invata ca in Mantuitorul exista doua persoane (si nu firi): cea divina a Fiului lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de toti vecii, si cea umana sau istorica a lui Iisus Hristos, cu care s-a nascut din Fecioara Maria. Deci toata contradictia, si apoi schisma existenta pana astazi, a pornit de la neintelegerea corecta a celor doi termeni “persoana” si “fire”.

Se numeste o marturisire de credinta ortodoxa acuza bizantina, realizandu-se hula impotriva Duhului Sfant, in acest moment autorul articolului iesind din ortodoxie, si devenind eretic. Se minte bazandu-se pe lipsa de informare a cititorului ca o marturisire venita de la Duhul Sfant si soborniceasca se datoreaza unei confuzii omenesti. Autorul iarasi cade in erezie.

Cultul vorbeste de doua firi. Insa cercetarile recente si dialogul intreprins in a doua jumatatea secolului trecut intre reprezentantii celor doua grupuri au dus la concluzia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Se inlocuieste marturia Duhului Sfant de la Calcedon cu cercetarile recente si dialogul, si pe baza unor lucruri omenesti, nu de la Duhul Sfant, se indrazneste ca niste eretici sa fie denumiti ortodocsi, prin afirmatia ca nu este nici o diferenta doctrinara intre Bisericile Ortodoxe Rasaritene si Bisericile Ortodoxe Orientale.

Autorul cade in hula fata de Duhul Sfant si iese din ortodoxie, conditionand ceea ce el numeste ortodoxia de cercetarile recente, nu de marturia lui Dumnezeu prin Duhul Sfant prin Sfintii Parinti.

Parintele profesor Nicolae D. Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti a studiat in amanunt cartile de cult ale Bisericii Ortodoxe Copte, scriind chiar si teza de doctorat pe aceasta tema. “Personal am aceasta convingere ca sunt intr-adevar ortodocsi, n-au nici o legatura cu monofizitismul. Nu am gasit in nici o carte de cult, in imnuri liturgice si nici in rugaciuni idei monofizite. Ci peste tot numai marturii despre cinstirea celor doua firi ale Mantuitorului”, spune pr. Necula.

Aici se spune ca ereticii monofiziti marturisiti astfel de Duhul Sfant sunt sunt intr-adevar ortodocsi. Aceasta afirmatie este eretica, caci este impotriva Duhului Sfant care a vorbit la Calcedon prin Sfintii Parinti si articolul care o contine este eretic.

“Predicatorii, arhiereii si Patriarhul nostru recunosc ca dialogul intre biserici a scos la iveala unitatea de doctrina, spune Talaat Takla Mourkus Ataas, presedintele Asociatiei Ortodoxe Copte “Sfantul Mina” din Bucuresti. In toata istoria noastra am avut o conceptie ireala despre Bisericile Bizantine. Asa cum bizantinii ne numeau monofiziti, asa si noi ii numeam nestorieni. La aceasta s-a ajuns din cauza lipsei unei explicatii ortodoxe clare. A fost o neintelegere de termeni. Nu exista lipsa de dumnezeire sau umanitate a lui Hristos in Biserica Copta.”

Aceasta afirmatie este plina de venin eretic. Daca un Sinod Ecumenic nu a scos la iveala ortodoxia, ci un dialog lipsit de Duh Sfant , caci ortodoxia este soborniceasca, si nu pe dialog, ci pe sobornicitate Duhul Sfant marturiseste ortodoxia, atunci erezia si veninul acestei afirmatii este limpede. Revelatia Duhului Sfant de la Calcedon si ortodoxia de la Duhul Sfant este acuzata de conceptie ireala. Aceasta este erezie.

Se spune ca explicatia de la Duhul Sfant de la Calcedon este absenta, si se spune ca n-a existat o explicatie ortodoxa clara. Aceasta este erezie. Se spune ca o marturisire ortodoxa a fost o neintelegere de termeni, o marturisire venita de la Duhul Sfant, de oameni pentru care termenii, si limba, erau de la har intelese si discernute, adica de la Duhul Sfant, caci Sfintii Parinti erau inspirati de Duhul Sfant si erezia o vedeau din Duhul Sfant.

Biserica Copta nu este biserica, caci numai bisericile ortodoxe care stau in sobornicitate sunt ortodoxe. Aceasta este ca tot articolul erezie. continuare »

In asteptarea noii intalniri de dialog cu papistasii, din toamna acestui an, grecii isi pun problema refuzului

Ierarhia Bisericii Eladei,  in sedinta ei ordinara  din octombrie trecut,  doar cu cateva ore  inainte de inaugurarea lucrarilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic intre ortodocsi si romano-catolici (papistasi), a luat hotararea definitiva de a trimite reprezentanti la dialog, dandu-le insa anumite directive.

In Comunicatul respectiv pe care l-a emis, Ierarhia era incredintata de “nevoia de informare mai deplina pe viitor a Sfantului Sinod al Ierarhiei asupra acestor chestiuni importante. S-a declarat si faptul ca de acum inainte Ierarhia va fi informata de toate fazele dialogului’’.

Permanenta Sfantului Sinod, in sedinta ei din luna ianuarie 2010, a hotarat  sa fie  trimise Inaltpreasfintitilor mitropoliti textele referitoare la dialogul intre Biserica Ortodoxa si romano-catolici si observatiile  reprezentantilor Bisericii noastre de la recenta intrunire a Comisiei Mixte Teologice care a avut loc in Pafos, Cipru’’.

Conform Comunicatului pe care l-a emis Comisia Mixta de Dialog dupa dezbaterea neproductiva care s-a desfasurat in Cipru in octombrie trecut, continuarea dialogului “va avea loc la Viena, Austria, intre  20 si 27 septembrie 2010, si va fi gazduita de catre cardinalul Christoph Schönborn’’.

In asteptarea amanatei convocari a Ierarhiei si ca expresie  a nelinistii asupra viitorului dialogului adresam filial catre pastorii nostri intrebarile de mai jos:

1. Biserica Eladei va participa la lucrarile Comisiei Mixte de dialog teologic la Viena in septembrie sau va exista posibilitatea refuzului participarii, cum a facut Patriarhia Bulgariei printr-o hotarare sinodala fata de intalnirea din Cipru?

2. Ierarhii nostri sunt de acord ca “papismul  este matricea ereziilor si ratacirilor” si ca  “singura modalitate pentru restabilirea comuniunii noastre cu ereticii este denuntarea de catre ei a ratacirii si pocainta, asa incat sa existe o unire si o pace adevarata’’, cum au proclamat prin ’’Marturisirea de Credinta impotriva ecumenismului’’ peste 20.000 de clerici, monahi si laici ai Bisericii Ortodoxe?  Sau considera papismul “Biserica sora” in care Botezul si celelalte taine sunt valide? Mentionam ca ’’Marturisirea de Credinta’’ a fost semnata pana in acest moment si de trei mitropoliti, membri ai Ierarhiei Bisericii Eladei.

3. Daca in cele din urma se va hotari participarea reprezentantilor Bisericii Eladei la dialogul de la Viena, participarea va fi fara obiectii referitoare la tema dezbaterii, care este “primatul” papal, din moment ce nu s-a pus in discutie diferentele noastre dogmatice fata de catolici si, in special, “filioque”-le, si alte teme a caror  dezbatere a fost semnalata ca necesara de catre profesorul Tselenghidis ?

4. Biserica Eladei va accepta ca partener egal de dialog din partea catolicilor pe “episcopul” unit  (greco-catolic) de Karkavia, Dimitrios Salaha? Nu constituie acest act o legiferare indirecta  a uniatiei (greco-catolicismului) in Elada?

5. In sfarsit, ce episcopi vor reprezenta Biserica Eladei la dialogul de la Viena? Selectia se va face din nou dupa criteriile formatiei “stiintifice” sau vor fi preferati episcopii cu activitate anti-catolica si dispozitie marturisitoare?

Intarzierea sinodala in luarea deciziilor asupra temelor deosebit de importante ale Credintei, dar si livrarea de catre Arhiepiscop a acestor teme initiativei Fanarului este un motiv intemeiat pentru crearea unei nelinisti in poporul credincios.

Din nefericire, asigurarea Ierarhiei catre poporul credincios ca “urmareste si va  continua sa urmareasca cu atentie tema dialogurilor Bisericii Ortodoxe cu eterodocsii” (Comunicat al Ierarhiei, octombrie 2009) nu pare suficienta pentru a linisti pe priveghelnicul popor credincios, care, dincolo de  dialogul desfasurat in cadrul Comisiei Mixte, urmareste zi de zi deschiderile ecumeniste ale multor episcopi, care se comporta ca si cum unirea cu catolicii a avut loc deja.

(trad. I.F., sursa:  ΘΡΗΣΚΕΥΤΙΚΑ)

NU minciunilor din facultatile de teologie: Argumente ca Parintele Dumitru Staniloae nu a fost ecumenist

In unele facultati de teologie ortodoxa din Romania, studentii sunt invatati in mod gresit ca Parintele Dumitru Staniloae a fost ecumenist. Se foloseste autoritatea dogmatica a Parintelui Staniloae pentru a se justifica ecumenismul.

Este adevarat ca Parintele Staniloae a fost trimis de sinod la cateva intalniri ecumeniste, dar intentia Parintelui a fost de a expune corect Invatatura Ortodoxa, pentru a-i ajuta pe heterodocsi sa vina la Ortodoxie. Participand la acele intalniri, a constatat principiile false ale ecumenismului.

Erezia ecumenista se bazeaza pe urmatoarele principii false:

– exista mai multe Biserici adevarate (cu har) care trebuie sa se uneasca; (varianta papistasilor: Bisericile trebuie sa se uneasca cu Biserica Romano-Catolica);

– comuniunea euharistica intre Biserici (intercomuniunea) este mai importanta decat diferentele dogmatice;

– concilierea ecumenista se poate face pe cale diplomatica.

Parintele Staniloae a scris impotriva acestor principii gresite.

Impotriva primului principiu ecumenist.

Harul mantuirii nu se poate primi decat in Biserica Ortodoxa, pentru ca este lucrarea lui Hristos ramas, ieri si astazi, Acelasi cu ea[1].

Impotriva celui de al doilea principiu ecumenist.

In realitate, nu din Euharistie rezulta dreapta credinta, ci din dreapta credinta rezulta Euharistia adevarata, sau intalnirea cu adevaratul Hristos. Deci si comuniunea in adevarata Euharistie se bazeaza pe unitatea in dreapta credinta. […] De aceea Liturghia nu incepe cu Euharistia, ca sa continue (si la ce-ar mai continua?) cu marturisirea comuna a dreptei credinte, ci inainte de a se produce in Liturghie prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului si impartasirea de ele, comunitatea se lumineaza in dreapta credinta (prin marturisirea Crezului Ortodox, n. n.) si se intareste in unitatea ei, sub indrumarea preotului, iar acesta isi marturiseste aceeasi credinta prin rugaciunile sale[2].

Ca si la Botez, ca si la Euharistie, penitentul (cel care se spovedeste, n. n.) este intrebat si el de credinta sa, caci nu poate fi primit nici la Euharistie, nici la Pocainta necesara in prealabil, cineva din afara de Biserica. In lumina acestui fapt se intelege de ce Biserica Ortodoxa nu poate accepta intercomuniunea[3].

O intentie a Vaticanului de a deplasa accentul pe practica comuniunii si deci de a crea intre ortodocsi o dispozitie de indiferentism dogmatic, se manifesta prin propuneri de realizare a unei comuniuni in Taine, cu aceeasi ocolire a elucidarii prealabile a deosebirilor doctrinare[4].

Impotriva celui de al treilea principiu ecumenist.

Din cauza marii dorinte pentru unire, se creeaza adeseori un entuziasm conciliant care crede ca prin caldura sa sentimentalista poate «sa lichefieze realitatea» si apoi sa o remodeleze fara greutate. De asemenea, se creeaza si o mentalitate diplomatica concilianta care crede ca poate impaca, prin concesii reciproce, pozitii dogmatice sau stari de fapt mai generale care tin bisericile despartite. […] Insa aceste compromisuri constituie o mare primejdie pentru Bisericile Ortodoxe, care dau o importanta vitala articolelor de credinta in cauza[5].

In concluzie, Parintele Staniloae nu a fost ecumenist!


[1] cf. Arhim. Ioanichie Balan, Convorbiri duhovnicești, vol. I, editata de Episcopia Romanului și Hușilor, 1993, p. 183.

[2] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate și comuniune in Liturghia ortodoxa, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 397-399.

[3] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol III, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 92.

[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, anul XIX, 1967, nr, 4.

[5] Dumitru Staniloae, Pentru un Ecumenism Ortodox, Ed, Athos, Pireu, 1976, p. 19-20, citat de Arhim. Gheorghe Kapsanis, in Ortodoxia: nadejdea popoarelor Europei, Ed. Evanghelismos, București, 2006, p. 12.

articol de Ioan Vladuca, aparut in revista ATITUDINI, nr. 10

Mesajul Părintelui Justin despre retragerea și organizarea în comunități creștine

Republicam spre folosul si aducere aminte si a altora, mesajul Parintelui Justin despre organizarea in comunitati crestine, fara exces de panica, disperare, ci crestineste, chibzuit si din timp. Cine vrea sa ia aminte, ferice de el. Ci nu, Dumnezeu sa-i descopere alta cale!

Si extras din apelul contra actelor cu cip:

Sa rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbandi lucrul acesta daca nu ne vom rezidi fiecare in parte sufletele noastre. Sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap, ca sa ne dea Domnul harul si puterea de a primi mucenicia. Va trebui sa cream mici fortarete, mici cetatui de supravietuire, la sate, acolo unde mai sunt inca oameni care pricep si isi amintesc Randuiala, unde sa avem pamantul nostru, scoala noastra – in care sa ne crestem copiii in duhul aceasta ortodox, sa avem spitalele si moasele noastre.

Va rugam sa ne trimiteti marturii despre cum ati pus in aplicare acest indemn al Parintelui.

Rugaciunea care tamaduieste un parinte si un popor

Hris­tos a inviat!

In numele Par­in­telui Justin, avem bucu­ria sa trans­mitem in primul rind mul­tumirea pe care sfin­tia sa o adreseaza tuturor cred­in­ciosilor care ii sint ala­turi. Ca raspuns la dragostea lor fata de sfin­tia sa, isi doreste ca toti fiii Bis­ericii sa isi indrepte rugaci­u­nile catre uni­tatea dreptei cred­inte si a Sfin­tei noas­tre mame, Bis­er­ica Orto­doxa, Mireasa lui Hris­tos Dum­nezeul nos­tru. Sfin­tia sa sub­lini­aza impor­tanta rugaci­u­nii acum mai mult ca oricind, si, ca o noua incred­intare pe care o are in urma ultimelor luni in care in rugaci­u­nile sfin­tiei sale au primit raspuns de la Min­tu­itorul Hris­tos, mar­turis­este ca sin­gura put­ere, tarie, arma, fru­musete, bogatie, cin­ste, mingi­iere, odi­hna, cunoast­ere, nade­jde, dragoste, intelegere, sin­gu­rul sens si sin­gura biru­inta se pot regasi prin RUGACIUNE.

Asadar indeamna, incepind intii cu sine, apoi con­tin­uind cu toti cei peste 200 de ucenici si ucenice din man­a­s­tir­ile inte­meiate la Petru Voda, si impre­una cu toti cres­tinii ortodocsi, la o rugaci­une sin­cera, neinc­etata, din toata inima, cu nade­jde, zdro­bire si pocainta, o rugaci­une cu duhul aprins de dorul de Dum­nezeu, care va resta­bili sufle­tul crestin in legatura lui cu Dum­nezeu, si care va da Bis­ericii put­erea de a trece orice incer­care, mai ales in pragul schim­bar­ilor prin care trece omenirea, atit in plan spir­i­tual, cit si mate­r­ial. Par­in­tele regreta ca nu a vor­bit mai mult cred­in­ciosilor despre aceste lucruri in anii din urma, fiind in slu­jba iubirii de Dum­nezeu si de om cu toate put­er­ile sale, lucru care de alt­fel i-a si adus slab­i­ci­unea tru­peasca, insa nada­j­duind ca daca Dom­nul va ingadui, o va face de acum inainte, cu put­ere duhovniceasca asteptind sa lupte cu put­er­ile intuner­icu­lui in care se scu­funda aceasta lume tot mai mult, prin rugaci­une impre­una cu fiii Sfin­tei noas­tre Bis­erici, caci intr-o lume tul­bu­rata de indoiala si de multe rat­aciri, a avea arma Crucii, arma Iubirii, si pavaza luminii a-tot-biruitoare este, prin mare­tia Daru­lui, un prilej neinc­etat de smere­nie in fata Celui Prea-inalt, Care ni le-a daruit intru min­tuire si indum­nezeirea omului.

In perioada spi­talizarii, par­in­tele Justin a primit vizita a trei arhierei: IPS Teo­fan, IPS Bar­tolomeu, PS Vasile, carora le-a cerut rugaci­unea si binecu­vintarea. Acesta e un motiv in plus sa taca cei care, rau-intentionati, vor sa con­teste supunerea si aparte­nenta sfin­tiei sale la rinduiala Bis­ericii Orto­doxe, prin sobor­nic­i­tatea si arhieria inte­meiata de Dum­nezeu. Le mul­tumim si noi pe aceasta cale ier­arhilor nos­tri, care l-au bucu­rat pe par­in­tele staret cu cuvin­tele si cu efor­tul lor de a-l vizita, si le cerem la rindul nos­tru rugaciunile.

De aseme­nea isi cere iertare pen­tru oste­neala plina de grija si de dragoste ce au dovedit-o aceia care au stra­batut tara pina la spi­talul clu­jean unde este inter­nat, ca sa il viziteze, fiindca nu i-a putut primi din cauza starii de sanatate, in acele zile neputind nici sa spuna vreun cuvint, nici sa se miste. Intr-atit il seca­tuis­era boala si trata­mentele, incit, desi isi dorea sa primeasca, nu avea put­ere tru­peasca, rug­ind sa-i fie ier­tata neputinta. Par­in­tele primeste gin­dul si efor­tul tuturor cu toata dragostea sfin­tiei sale, pe care atit de bine o cunoastem si o vedem mereu mai trainica. Acum, ca se simte mult mai bine, medicii, impre­una cu Par­in­tele si cu cei citiva ucenici pe care Par­in­tele insusi i-a ales ca sa-l ingri­jeasca si sa-l veg­heze neinc­etat (si care isi implinesc dato­ria crestineasca si ascultarea cu multa jert­fel­ni­cie), dis­cuta despre momen­tul optim cind sfin­tia sa se va putea rein­toarce la man­a­s­tire, pre­cum isi doreste, si dupa cum se va dovedi a fi cel mai pru­dent pen­tru starea sa, preconizindu-se ca externarea va fi foarte curind. Cind va fi posi­bil, Arhi­man­dritul Justin va adresa in mod direct cred­in­ciosilor cuvin­tele sale pe care le astep­tam cu dragoste.

Ne dorim ca polemi­cile dau­na­toare pe ton necresti­nesc al unor comen­tarii din ultimele zile sa inceteze, lumi­nate de bucu­ria aces­tor vesti. In duh de frati­etate, ne vom ruga cu mai multa tarie Bunului Dum­nezeu si Maicii Dom­nu­lui ca toate con­tra­dic­ti­ile, temer­ile, sus­pi­ci­u­nile si orice gind, stare si cuvinte rele, sa se stinga, si sa piara orice vra­j­masie, in numele Invierii lui Hris­tos, la care sin­tem chemati in fiecare clipa sa cinam cu Dom­nul Pacii.

Sa mul­tumim Dom­nu­lui pen­tru aceasta binecu­vin­tata cu ade­varat revenire a stare­tu­lui nos­tru iubit, un dar nemer­i­tat pen­tru noi toti, in aceste zile incer­cate, iar pen­tru sfin­tia sa o bucurie de a lucra si mai adinc lucrarea Duhu­lui Sfint in care sa ne intil­nim cu totii, acum si in ves­ni­cie. Amin.

Man­a­s­tirea Petru Voda, preluat de pe Atitudini.com

Parintele Justin neaga zvonurile legate de trecerea la stilisti si ne cere tuturor intoarcerea la rugaciune

Datorita zvon­is­ticii rauta­cioase si spe­cific “romanesti” care cir­cula in ultima vreme cu privire la starea de sanatate a Par­in­telui Justin si mesajele pe care le-ar da cred­in­ciosilor, ma simt oblig­ata sa vin cu o lamurire impor­tanta. Stiu desigur ca multi ne vor inter­preta cuvan­tul dupa bunul lor “plac” si dupa pro­pria inse­lare a fiecaruia. Fac insa aceasta pre­cizare pen­tru cres­tinii care cu ade­varat il iubesc pe Par­in­tele Justin si care cu ade­varat vor sa urmeze ade­varul Sfin­tei noas­tre Bis­erici, intr-o lume tul­bu­rata de indoiala si de multe rataciri.

Per­sonal am fost cu o zi in urma la spi­talul din Cluj, unde este inter­nat Par­in­tele Justin. Am ajuns pe inser­ate si sfin­tia sa toc­mai luase masa. Par­in­tele era incon­ju­rat de trei ucenici care ii acorda ingri­jire med­icala si veg­heaza zi si noapte, neinc­etat, in rugaci­une, la cap­ataiul sfin­tiei sale. Toti cei care, s-au ostenit sa ajunga pana la Cluj sa il vada pe par­in­tele si au o mah­nire in suflet  pen­tru ca au fost opriti sa intre ori de medici, ori de calu­garii care sunt cu sfin­tia sa ala­turi, ii rugam sa inte­leaga, pen­tru ca toti au inten­tii bune si starea par­in­telui chiar nu per­mitea vizite, in sen­sul ca par­in­tele abia putea artic­ula Da si Nu si nici sin­gur nu se putea intoarce de pe o parte pe alta. Acum starea par­in­telui s-a mai imbunatatit si isi doreste mult sa ajunga inapoi, la man­a­s­tire. Eu, per­sonal, am vor­bit cu par­in­tele in jur de o ora si era bucuros sa comu­nice, si mai ales sa imi comu­nice mie si tuturor celor ce il asculta ca regreta foarte mult ca nu a vor­bit cred­in­ciosilor mai mult despre rugaci­une. Par­in­tele zicea ca rugaci­unea va fi sin­gura noas­tra arma si put­ere in fata val­u­lui urias de incer­cari, si el insusi, daca va mai avea zile, se va zavori intru lin­i­s­tire si rugaci­une. Ne-a indem­nat sa ne retragem usor usor din soci­etate si sa ne limi­tam la un petic de pamant pe care sa il cul­ti­vam, fer­iti de ochii societatii.

Am intre­bat apoi si de ultimele provo­cari cu privire la iesirea din Bis­er­ica ofi­ciala, iar Par­in­tele a fost foarte ferm sa ramanem in Bis­er­ica in care ne-am nascut, pen­tru ca inca mai avem ier­arhi care sa tina carma, dar ne-a aten­tionat totusi ca va veni vre­mea cand nu vom mai putea sa ii pomenim nici pe aces­tia, si ca ne vom retrage in pes­teri si cat­a­combe, dar fara sa tre­cem la nicio alta bis­er­ica stilista sau de alta natura. Par­in­tele a zis ca Il vom avea pe Insusi Hris­tos carma si Arhiereu si ca asa cum Bis­er­ica a inceput in pes­teri si cat­a­combe, tot asa va si sfarsi. Deci zvonurile cum ca par­in­tele ar lasa un cuvant privind tre­cerea noas­tra la stilisti sunt cu totul lip­site de real­i­tate si min­ci­noase. Par­in­tele insusi a primit vizita a trei arhierei (IPS Teo­fan, IPS Bar­tolomeu, PS Vasile) in spi­tal, carora le-a cerut rugaci­unea si binecuvantarea.

Este insa cople­si­tor sa ii vezi ati­tudinea de smere­nie in fata mor­tii si in fata lui Dum­nezeu, el insusi socotindu-se ultimul om si nevred­nic de impara­tia lui Dum­nezeu. Este viz­ibil ingri­jo­rat de starea cresti­natatii si a uceni­cilor lui care raman nepre­gatiti in fata greu­tatilor ce deja au inceput sa vina. Par­in­tele inca mai are tarie si isi doreste sa vina acasa si sa lase tuturor un mesaj si ran­duiala unei rugaci­uni. Deci inca o data par­in­tele incu­ra­jeaza la detasarea de luxul vietii, intoarcerea la sim­pli­tate si cat mai multa rugaci­une, fiecare dupa put­erea lui.

In decurs de cat­eva zile par­in­tele va iesi din spi­tal dupa spusele medicilor, si atunci nada­j­duim sa ii luam si un inter­viu inreg­is­trat, pen­tru ca, recunosc, imi era cumplit de jena ca eu sa il inreg­istrez pe par­in­tele vorbind pe patul spi­talu­lui, in starea in care era. Nimeni, cu o con­duita cat de cat morala, nu cred ca ar fi indraznit, vazandu-l, dar mar­tori imi sunt ceilalti calu­gari care erau de fata la discutie.

Hris­tos a inviat ! Si sa nu inc­etam sa ne rugam pen­tru bunul nos­tru par­inte sa se insan­oto­seasca grab­nic si sa ne trans­mita mesajul sfin­tiei sale.

Mon­ahia Fotini, man­a­s­tirea Petru Voda, preluat de pe atitudini.com

SA NE RUGAM PENTRU RUGATORUL NOSTRU, PARINTELE JUSTIN PARVU

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=a5sJX8PPF3U]

Dupa evenimentul cu presedintele Poloniei, cum credeti ca va fi privit de catre KGB+CIA un presedinte anti-cip?

Se stie despre presedintele Lech Kaczynski ca era un activist impotriva homosexualilor si anti-avort. Se mai stie ca nu a fost de acord cu tratatul de la Lisabona si nici ca scutul antiracheta american sa fie amplasat pe teritoriul Poloniei. Cat despre relatiile cu Rusia (inca bolsevica), nici acestea nu au fost prea stralucite: a condamnat crimele odioase de la Katyn si s-a opus negocierilor dintre UE si Rusia privind un extins acord economic. De altfel, impreuna cu fratele sau geaman, amandoi eurosceptici au provocat numeroase blocaje la nivelul Uniunii Europene.

UPDATE VIDEO: [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Li99Hz4Q9iI]

AVERTISMENT: Ecografiile sunt foarte nocive

Principiul ecografiei

Ecografia consta in emiterea unui fascicul de ultrasunete spre o anumita structura biologica si in analizarea undelor reflectate. Caracteristicile undelor reflectate depind de proprietatile mediului analizat. Rezultatul investigatiei este o imagine pe un monitor.

Efectele ultrasunetelor

Ultrasunetele sunt unde mecanice cu frecventa cuprinsa intre 20 kHz – 10 MHz. Energia transportata de ultrasunete este mult mai mare decat cea a sunetelor. In plus, ele nu ocolesc obstacolele (precum sunetele), ci se propaga in linie dreapta, ca un fascicul de lumina, datorita lungimii de unda foarte mici.

Un fenomen important – foarte periculos pentru celulele vii – care apare la propagarea ultrasunetelor in lichide, este cavitatia. Acest fenomen consta in producerea unor bule microscopice care se ridica la suprafata si se sparg. Dilatarile si comprimarile extrem de rapide care se succed in lichid, duc la aparitia unor mari tensiuni in anumite zone, producand vapori si eliberand gazele dizolvate. Bulele mici se contopesc in bule mai mari care se sparg, generand presiuni locale foarte mari, manifestate sub forma de socuri hidraulice. Cavitatia are o mare putere de distrugere. Ea cauzeaza deteriorarea paletelor turbinelor si a elicelor vapoarelor.

Prin cavitatie, „gazele si vaporii din interiorul bulei sunt puternic comprimati, generand o caldura intensa care mareste temperatura lichidului imediat inconjurator, creand un «punct fierbinte». Acesta prezinta temperaturi de peste 5000 K in faza gazoasa si de peste 2000 K in stratul de lichid invecinat, presiuni depasind 500 atm. si viteze de incalzire si racire de peste 109 K/s. Prin comparatie, in interiorul lichidului iradiat de o sonda ultrasonica se poate crea temperatura de la suprafata soarelui, presiunea din gropile oceanice si rata de racire a unui metal topit imersat in heliu lichid”[1].

Din cauza frecventei mari si a energiei mari pe care o transporta, ultrasunetele produc si alte efecte:

– distrugerea starilor labile de echilibru;

– formarea de sisteme disperse (emulsii si suspensii) si distrugerea de astfel de sisteme (coagulari);

– voalarea placilor fotografice;

– modificarea potentialelor electrochimice si a pasivitatii metalelor;

– cresterea vitezei unor reactii chimice;

– polimerizari si depolimerizari;

– degradarea compusilor organici;

– generarea de radicali liberi (cu efect toxic);

– explozia substantelor instabile.

Este cunoscut faptul ca ultrasunetele „dau nastere unor forte capabile sa produca dispersia si dislocarea substantei, ruperea legaturilor chimice sau cvasichimice la nivel biopolimeric, supramolecular sau chiar celular.

In procesul de propagare, o parte din energia transportata de ultrasunete se poate transforma in lucrul mecanic al fortelor de frecare, contribuind astfel la incalzirea mediului si/sau la intensificarea miscarii dezordonate a particulelor in mediul de propagare.

Folosirea ultrasunetelor in scopuri medicale impune o buna cunoastere a procesului de propagare si a efectelor acestora asupra mediului biologic, in vederea evitarii aplicarii actiunii distructive a acestora asupra tesuturilor din organism”[2].

Minciunile sistemului oficial

Institutul American de Ultrasunete in Medicina declara in 1998 ca nu au fost raportate vreodata efecte biologice confirmate ale ultrasunetelor la frecvente obisnuite de lucru si ca, desi exista posibilitatea ca acestea sa apara in viitor, se considera ca beneficiul pentru pacient este mai mare decat riscul.

Parintii care doresc sa se informeze pe internet (ziarullumina.ro, sfatulmedicului.ro, sanatateatv.ro, csid.ro, despreboli.ro, desprecopii.com, copilul.ro), gasesc minciunile sistemului oficial:

„Examenul ecografic in obstetrica a devenit indispensabil pentru buna urmarire a unei sarcini. Avantul extraordinar al ecografiei, ca metoda de diagnostic si supraveghere in obstetrica si ginecologie, se datoreaza beneficiului real al metodei, raportat la costul relativ redus si la lipsa oricaror efecte adverse”[3].

„Ecografia este o metoda de imagerie medicala putin costisitoare, care nu necesita nici pregatirea speciala a pacientului, nici spitalizarea sa. Ea nu comporta riscul razelor X. Nu exista vreun efect secundar cunoscut[4].

„Ecografia reprezinta un examen indispensabil, in special in cazul femeilor insarcinate, oferind avantajul de a fi o investigatie neinvaziva, precisa, nedureroasa si accesibila. Este esentiala in urmarirea prenatala, ajutand la depistarea sarcinilor cu risc crescut”[5].

„Ecografia de sarcina (2D, 3D, 4D, Doppler spectral și color) reprezinta o examinare obligatorie in urmarirea evolutiei sarcinii”[6].

„Ecografia nu are efecte negative nici asupra ta, nici asupra lui bebe, expunerea la ultrasunete fiind de numai o fractiune de secunda”[7].

„Trupul femeii este expus la ultrasunete pentru o fractiune de secunda. Nu se cunosc efecte negative ale acestei proceduri”[8].

„Ecografia in sarcina este cea mai folosita metoda de explorare, pentru ca nu dauneaza mamei sau fatului[9].

„S-au efectuat nenumarate studii care au incercat sa demonstreze care este efectul ultrasunetelor asupra embrionului sau fatului in dezvoltare. Studiile din ultimii 35 de ani au aratat faptul ca ecografia nu are efecte nocive asupra dezvoltarii fatului si ca nu exista un efect cumulativ nociv dupa mai multe expuneri la ultrasunete”[10]. continuare »

Starea sanatatii Parintelui Justin de astazi, 09 aprilie 2010

Atitudini.com informeaza:

Hristos a inviat!

In urma unei discutii telefonice, am aflat ca starea sanatatii Parintelui Iustin Pirvu este mult mai buna decit zilele trecute. Se poate spune ca a intrat in convalescenta, iar medicii sint multumiti de evolutia sanatatii. Problemele pulmonare s-au mai redus si Parintele respira mult mai usor. Seara, la ora 20:30, sfintia sa se simtea destul de bine, chiar daca era putin ragusit, si a spus ca internarea sa in spital va mai dura intre 7 si 10 zile. Este un prilej foarte bun ca prin rugaciunile Bisericii si ale noastre sa putem ajuta la grabnica insanatosire a bunului nostru duhovnic.

manastirea Petru Voda

Obstea manastirii Petru Voda: Apel la rugaciune pentru Parintele Justin Parvu

mnastirea Petru VodaO nouă rugăciune pentru sănătatea Părintelui Stareț Justin

Păzește-l Doamne pe duhovnicescul Părintele nostru Justin, fără durere, bun la suflet, sănătos, întru îndelungată bătrânețe. Prelungește-i viața întru folosul multor suflete și întru cea din totdeauna învățătură a dumnezeieștilor lui cuvinte.

Întărește-l pe el, ca după voința și din bunătatea Ta să ocârmuiască turma încredințată lui. Învrednicește-l cu bucurie duhovnicească să se veselească și luminat să prăznuiască a Ta, cea mai presus de fire și neînchipuită înomenire. Întru aceasta, Doamne Iisuse Hristoase păzește-l pe el întreg, nevătămat și întru toate veghează-l de sus până la adânci și slăvite bătrâneți.

În cele din urmă învrednicește-l și de Împărăția Cerurilor, cu toată turma deasupra să stărețească și cu toți sfinții cei din veac împreună să ne bucurăm de acele nepieritoare și veșnice bunătăți pe care le-ai pregătit celor ce Te iubesc pe Tine întru nesfârșite veacuri. Amin.

Textul de mai jos este alcătuit de părinţii din mănăstire pentru credincioşii care întreabă ce poate face fiecare dintre noi pentru sănătatea Părintelui Justin.

Iubiţi ucenici ai Părintelui Justin Pârvu,

Cu toţii suntem îngrijoraţi de starea sănătăţii Părintelui nostru iubit. Ştim că sunt multe persoane în întreaga ţară sau în afara graniţelor care ar vrea să facă ceva să-l ajute. S-ar cuveni deci să facem şi noi o mică jertfă pentru dânsul aşa cum şi el o viaţă întreagă s-a jertfit pentru neamul nostru românesc şi pentru fiecare dintre noi în parte.

Credem cu toată convingerea în cuvintele Mântuitorului redate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei în cap. 18: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de la Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 19–20).

Pentru aceea să ne învoim şi noi să facem o mică rugăciune cu toţii pentru sănătatea sufletească şi trupească a Părintelui nostru Justin. Să ne întâlnim cu toţii în rugăciune, indiferent de locul unde ne aflăm şi să cerem mila lui Dumnezeu. Întâlnirea aceasta, în duh, ne-am gândit să o facem în fiecare zi la ora 2100(ora Bucureştiului), citind primul Paraclis al Maicii Domnului, iar la sfârşit să adăugăm şi rugăciunea de înţelegere de mai jos:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fără de margini eşti în iubirea Ta faţă de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfârşit.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, Bunule, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, pe care după porunca Ta le facem pentru Părintele Justin, ci le plineşte pe ele, dăruindu-i sănătate, mântuire şi indelungare de zile.

Iar cine vrea să mai adauge şi alte rugăciuni să nu pregete. Fiecare să se roage după puterea şi dragostea sa, şi după timpul ce-l are la dispoziţie: unul 5 minute, altul 15, altul o oră, iar altul chiar şi un minut.

Obştea Mănăstirii Petru Vodă, Miercurea Luminată, 7 aprilie 2010

Despre rugăciune
Toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt pătrunzătoare în suflet, dar cu deosebită simţire eu înţeleg cuvintele spuse de Mântuitorul: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20).
Există o frumoasă rugăciune, o rugăciune adânc pătrunzătoare, apărută după cât se pare în secolul XVI, dar care nu este introdusă în nici un Ceaslov, în popor se mai numeşte Rugăciune de înţelegere.
Există mai multe predanii despre alcătuirea acestei rugăciuni, dar eu cred că această rugăciune se afla în sufletele multor dreptcredincioşi creştini.
Cuvintele esenţiale sunt luate din Sfânta Evanghelie.
De regulă, la vreme de necazuri, mai mulţi drept credincioşi se înţeleg să citească în acelaşi timp această rugăciune către Domnul pentru vindecarea unui bolnav, ca să Se milostivească de cel căzut în păcat, pentru scăparea ostaşilor care luptă sau pentru slobozirea celor întemniţaţi.
Cei care s-au învoit să se roage astfel se pot afla în diferite oraşe sau case, dar rugăciunea o citesc toţi în acelaşi timp, dimineaţa, ziua sau seară.
Mulţi ştiu această rugăciune, dar eu o voi citi:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Tu ai spus cu preacinstitele Tale buze: Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. Neschimbate sunt cuvintele Tale, Doamne, fără de margini eşti în iubirea Ta faţă de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfârşit.
Noi, robii Tăi (numele celor care se roagă), conform înţelegerii ne rugăm pentru robii Tăi (numele celor din suferinţa, sau pentru înlăturarea unei nenorociri) pe care ajută-i, Doamne.
Părintele Arsenie, Acuzatul «ZEK-18376», Un Sfanţ în lagărele comuniste, Ed. Egumenita, 2009, pp. 430–431

Sfantul Ioan Gura de Aur: Scumpatatea timpului, si pandire a zilelor, Biserica lui Hristos nu stie

CANONUL 7 Apostolic

Daca vreun episcop ori prezbiter, ori diacon, Sfanta zi a Pastilor mai-nainte de primavareasca isimerie cu iudeii o va savarsi, sa se cateriseasca. [Apostolic, can. 70, 71; Sinod 6 can. 11; Antiohia, can. 1; Laodiceea, can. 37, 38; Cartagina, can. 60, 81, 117]

TALCUIRE Pentru aflarea Pastilor, indreptare prea aleasa si care nu se putea a se face mai bine, zice Matei Vlastar, au asezat si au dat Sfantul si de toata lumea soborul 1, dupa canonul 1, al soborului din Antiohia, care in canoanele soborului 1 nu se afla. Dar precum zice Valsamon, se afla in practicalele aceluia. Dar se afla si acum si la Matei Vlastar, si in Sfintele Evanghelii tiparite, si in alte carti multe. Deci pe amanuntita cunostinta a pascaliei aceasta, noi lasand a o invata deosebit si chiar pascaliocuvantatorii nostri, atata numai zicem la aceasta subinsemnare, cum ca patru oarecare de nevoie se cauta pentru pasca noastra:
1. Ca pasca trebuie a se face totdeauna dupa izmeria(echinoctiul) primaverii.
2. Ca nu se cade a se face intru aceeasi zi cu legiuita pasca a iudeilor. (care amandoua acestea ce hotarasc de acest al 7 -lea apostolesc canon.)
3. Ca sa nu se faca chiar si nehotarat dupa izmerie, ci dupa cea intru luna plina a lui martie, care se va intampla dupa izmerie.
4. Ca sa se faca in intaia duminica ce se va intampla dupa luna plina (iar aceste doua din predanie le avem, si nu din canon). Drept aceea ca sa se pazeasca cate patru randuielile acestea de o potriva in toata lumea, si sa praznuiasca crestinii intru aceasta vreme, si intru aceasta zi Sfintele Pasti, si sa nu aiba trebuinta in fiecare an de astronomi, si de soboare, au intocmit de Dumnezeu inteleptitii Parinti dreptarul cel pentru Pasti. Dar insemneaza ca, pentru neranduiala miscarii lunii (in greceste, anomalia) nu se pazeste a patra randuire totdeauna, ci cate o data se calca. Fiind ca dupa acestasi Vlastar, dupa 300 de ani, cu doua zile dupa intaia plina luna, urmeaza a se face legiuita Pasca in zi de duminica. Iar aceste doua zile, care prisosesc din neranduiala aceasta adaugandu-se, trec uneori peste duminica a I-a care se intampla dupa luna plina a lui martie, in care duminica aceea noi praznuim Stalparile, si in cea viitoare facem Pastile. Iar din aceasta putina calcare, nici o abatere din blagocestie, nici ceva necuviincios, ori primejdie sufleteasca nu urmeaza. Pentru aceasta si dumnezeiescul Hrisostom, (in cuvantul catre cei ce postesc la Pastile cele dintai) zice: scumpatatea timpului, si pandire a zilelor, Biserica lui Hristos nu stie. Fiindca de cate ori mancam painea aceasta de viata facatoare, si paharul acesta, vestiti moartea Domnului, si Pasti savarseste. Ci fiindca la soborul 1 sau adunat Parintii si au randuit cand sa se faca Pastile, cinstind Biserica pretutindenea invoirea si unirea, au primit randuiala pe care ei au facut. Deci trebuia dupa Hrisostom, si latinii mai mult sa cinsteasca invoirea si unirea Bisericii decat pe pandirea vremilor (adica pe a ismeriei, care s-au pogorat acum la 11 martie, fiind in vremea soborului 1 la 21 martie). Si sa praznuiasca Pastile cu noi, si sa nu necinsteasca pe acei 318 de Dumnezeu purtatori Parinti, care o au legiuit aceasta dupa dumnezeiasca luminare, socotindu-i pe acestia ca pe niste fara de minte, si ocarand Biserica, pe maica noastra a tuturor. Ca, (zice dupa urmare Hrisostom) de ar fi si gresit Biserica, negresit nu s-ar fi pricinuit atata mare vina, din amarunta paza aceasta a vremii, cat de mare rau s-a pricinuit din osandirea aceasta, si din dezbinarea cea din soborniceasca Biserica. Fiindca zice „nu poarta grija Dumnezeu si Biserica pentru acest fel de pandire a vremilor si a zilelor, de cat pentru singura unirea si Pasti. Si vezi iubitule, cum dumnezeiescul Hrisostom numeste schismatici pe latini, pentru ca din nou au izvodit pascalia lor si calendarul, nu pentru ca nu este aceasta dupa ismeria dreapta. Pentru ca si noi vedem ca ismeria au ramas cu adevarat 11 zile inapoi, ci pentru ca acestia s-au deosebit de noi, care este o vinovatie neiertata, dupa acest Sfant. Ca zice intru acelasi cuvant: a posti cineva si a face Pastile in aceasta vreme, ori in aceeasi dupa 21 a lui martie sa zicem precum facem noi, ori dupa 11 a lui martie, precum fac latinii, aceasta nu este vinovatie. Iar a dezbina cineva Biserica, si a se impotrivi cu prigonire si a face imperechieri si desperechieri, si a deosebii pre sinesi pururea de obstescul soborul Bisericii, aceasta este pacat neiertat, si de prihana vrednic, si are multa munca si pedeapsa. Ca trebuie sa stie ei ca si soboarele cele de toata lumea, care s-au facut dupa cel intai, si ceilalti Parinti, vedea cu adevarat si ei, ca nici inteleptii ce erau, ca mult sau pogorat ismeria. Dar insa n-a voit a o stramuta din 21 martie, unde o au gasit soborul 1. Cinstind mai mult pre invoirea si unirea Bisericii, decat pre amaruntimea ismeriei, care nu pricinuieste, nici la aflarea Pastilor noastre vreo tulburare, nici vatamare la blagocestie. Iar mai ales ca, amaruntimea aceasta pricinuieste latinilor doua necuviinte mari, adica, a praznui ei Pastile, ori cu iudeii, care este impotriva apostolescului canonului acestuia, ori mai inainte de iudei. Si cum ca mai mult place lui Dumnezeu randuiala Pastilor, si in scurt a zice, a calendarului nostru, decat randuiala Pastilor si calendarul latinilor, este vazut din minunile ce au aratat si arata pana acum pentru aceasta. Ca si in partile Iliupolei cei din Egipet (Egipt), unde sunt piramidele cele doua mari, in fiecare an lucreaza Dumnezeu o minune ca aceasta: Adica in seara joii celei mari a noastre (nu a latinilor) pamantul varsa moaste si oase vechi de oameni. De care sa umple un camp lat, care stau pana in joia Inaltarii, si atunci sa ascund si nicidecum se vad, pana iarasi la joia cea mare. Aceasta nu este vre-un basm ci adevarat lucru, si marturisit de istoricii vechi si noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, si de pururi pomenitul Nectarie patriarhul Ierusalimului, care in Hronograful arabesc il povesteste in foaia 266 si cu ochii sai l-au vazut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (iar oasele aceste omenesti mai inainte vestesc invierea mortilor ce va sa fie, precum le-au vazut si proorocul Iezechia). Dar scrie si pomenitul Coresie, ca Pashasin scria catre papa Leon (precum s-a aratat in epistola 63 a lui Leon), cum ca praznuind oarecand Pastile rasaritenesti adica in 22 a lui martie, iar apusenii in 25 a lui martie, un izvor de apa fiind uscat mai inainte, s-a umplut de apa in 22 a lui martie la Pasti noaptea, adica si nu la Pastile latinilor. Vezi pe Dositei cartea pentru patriarhii Ierusalimului care povesteste de o minune ce s-au facut la Veligrad, adeveritoare calendarului nostru, si surpatoare calendarului latin, pe care o au vazut un Paisie patriarh al Ierusalimului adica, un aluat ce s-a plamadit de o latina in ziua proorocului Ilie, s-au prefacut in piatra usoara numita chisira.

Marele Constantin cel intocmai cu Apostolii, pe langa alte bunatati ce a facut a adaos si aceasta, sa roage pe intaiul sobor a toata lumea sa randuiasca ca sa se praznuiasca Sfintele Pasti in toata lumea intru una si aceeasi zi. Ca nu au suferit fericitul sa vada pentru praznicul acesta despartita Biserica lui Hristos, si ca se fac multe soboare in osebite parti si ca apusenilor li se sta impotriva pentru aceasta despre cei din Asia. Apusenii urmand obiceiul batranilor celor mai inainte de ei, iar cei din Asia urmand lui Ioan Evanghelistul, si celorlalti Apostoli, precum scrie Policarp al Smirnei catre Victor al Romei dupa Eusebie cartea 5 cap 13. Vezi si cuvintele lui Hrisostom cele pentru Pasti, in care minunat aligoriseste pe cele ale Pastilor vechi in Hristos.

(extras din Pidalion – 1844)

Comunicat cu privire la starea sanatatii Parintelui Arhimandrit Justin Parvu

Preluare de pe atitudini.com:

Din incredintarea si cu binecuvintarea Prea Cuviosului Parinte Iustin, staretul Manastirii Petru Voda, pentru a nu umbri bucuria acestor sfinte zile ale Invierii lui Hristos cu zvonuri nefolositoare, oricit de mare ar parea folosul unor astfel de stiri, va incredintam ca starea sanatatii sfintiei sale este buna, in mare. In prezent se afla sub cea mai atenta supraveghere a medicilor din Cluj. Parintele Iustin a ales acest oras pentru internarea de urgenta datorita conditiilor medicale superioare, atit din punctul de vedere al pregatirii profesionale, cit si din cel al aparaturii medicale, dar si pentru faptul ca medicii care supravegheaza starea sanatatii parintelui sint fii duhovnicesti ai manastirii noastre de multi ani de zile.
Motivul repetatelor internari ale Parintelui Iustin este o infectie pulmonara cu un anumit tip de bacterie. Momentan se asteapta rezultatele hemoculturii, pentru a stabili o medicatie precisa si eficienta impotriva acestei bacterii. Starea generala a sanatatii sfintiei sale este buna, stabila, un neajuns fiind o oarecare slabire pe care o aduce lupta organismului cu boala. Dupa identificarea precisa a cauzei bolii si stabilirea unei medicatii corespunzatoare, eficiente, il vom avea din nou in mijlocul nostru pe parintele staret.
De altfel, si starea sufleteasca a sfintiei sale este buna, Parintele Iustin fiind foarte optimist, asa cum il stie o tara intreaga, lucru care se poate verifica si din inregistrarea telefonica de ieri seara, 5 Aprilie 2010, ora 22, aflata mai jos. Sfintia sa le multumeste tuturor celor ce s-au rugat pentru sanatatea sa si nadajduieste ca in citeva zile sa se intoarca acasa. Ca atare, cerem fiiilor sai duhovnicesti si tuturor celor ce iubesc manastirea noastra sa nu inceteze a se bucura de sfintenia acestor zile si a slavi Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, rugindu-se pentru sanatatea si mintuirea nu doar a Parintelui Iustin, ci a tuturor celor ce-L iubesc pe Hristos.

Manastirea Petru Voda
6 Aprilie 2010

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=ak3wwnVthok]