S.O.S.: INSELAREA FOCOLARELOR SI PS SOFRONIE AL ORADIEI

Danion Vasile

Pe site-ul oficial al Patriarhiei Române am citit o ştire îngrijorătoare: „Ediţia din acest an a Congresului Ecumenic al Episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor va debuta mâine, 17 septembrie, la Beirut, în Liban. La manifestarea care va avea loc în perioada 17-22 septembrie va participa din partea Bisericii Ortodoxe Române Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcop al Oradiei.”[1]

Pentru creştinii care nu ştiu despre ce e vorba, Mişcarea Focolarelor, întemeiată de Chiara Lubich, este o mişcare care promovează o unitate supraeclezială şi adogmatică între creştini (aşa cum se poate citi pe https://www.focolare.org/page.php?codcat1=300&lingua=EN&titolo=ways%20to%20dialogue&tipo=among%20christian%20Churches ).[2]

Există creştini care văd în dialogul ecumenist o tentativă de mărturisire a învăţăturii Bisericii Ortodoxe în faţa heterodocşilor însetaţi de adevăr. Activitatea Mişcării Focolarelor arată însă că adunările ecumeniste promovează un creştinism apostat. Iată o mărturie oficială, preluată de pe https://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=231772 , site care, aşa cum se prezintă, este „Vocea papei şi a Bisericii (catolice – n.n.) în dialog cu lumea”: „În aceste întâlniri, episcopii au obiceiul să «reînnoiască între ei, în fiecare an, ceea ce numesc Pactul de Unitate, prin care fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie». «Această nouă concepţie, după imaginea idealului primelor comunităţi creştine – notează aceiaşi episcopii libanezi – este purtătoarea unei mari speranţe pentru unitatea creştinilor dar şi pentru prietenia între popoare» (sursă: focolare.org)”[3] – https://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=231772 .

Promisiunea de a iubi celelalte aşa-zise Biserici ca pe propria Biserică e o erezie… Şi asta pentru că nu există decât o singură Biserică adevărată, cea ortodoxă, iar celelalte sunt eretice. Părintele Dumitru Stăniloae a spus clar: „Biserica Romano‑Catolică şi Bi­serica Ortodoxă nu sunt Biserici surori. Nu există decât un singur Trup, adică o singură Biserică. Deci, noţiunea de Biserici surori este im­proprie”[4]. Este improprie pentru că este străină învăţăturii Sfinţilor Părinţi, rezumată de Sfântul Fo­tie cel Mare, patriarhul Constantinopolului: „există doar o singură Biserică a lui Hristos, apos­tolească şi sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar ce­le­lalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răz­vrătiţilor“[5].

Cum poate un episcop ortodox să iubească o Biserică mincinoasă? Orice ierarh ortodox, înainte de a fi hirotonit, trebuie să facă următoarea mărturisire de credinţă: „Mărturisesc că voi păstra şi voi urma cu sfinţenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate canoanele celor şapte Sinoade Ecumenice şi ale celor loca­le şi învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinţi şi tradiţiile Sfintei Biserici ortodo­xe…“. Dar înainte de a mărturisi acestea, episcopul spune: „Tu­turor ereticilor anatema! Tuturor ereticilor anatema!“[6]. Cum va putea deci un episcop ortodox să iubească Biserica catolică – care prin erezia Filioque răstoarnă învăţătura despre Sfânta Treime a celui de-al doilea Sinod ecumenic? Sau cum ar putea să iubească grupările protestante şi neoprotestante, în care este hulit cultul icoanelor, ca pe propria Biserică?

Da, Evanghelia ne cere să îi iubim pe toţi, fie că sunt ortodocşi, catolici, protestanţi, musulmani, evrei sau budişti. Dar tot Evanghelia ne cere să mărturisim Adevărul şi numai Adevărul, pentru că Adevărul este Hristos. Hristosul mărturisit la adunările ecumeniste[7] – cum este cea organizată de Mişcarea Focolarelor – nu este Hristosul Bisericii. Nu este Hristosul mărturisit de Sfinţii Părinţi. Este Hristosul mincinos pentru a cărui cinstire trebuie să iubeşti la fel de mult Biserica cea adevărată şi bisericile mincinoase…

***

Aşa cum cititorii mei ştiu, începând de la Sinodul care i-a iertat pe cei doi ierarhi care s-au abătut de la credinţa ortodoxă, slujind sau împărtăşindu-se de la eretici, nu am mai scris nimic pe blog… Nu am comentat decizia sinodului, deşi mulţi m-au îndemnat să fac asta. Motivul a fost că bănuiam că iertarea ierarhilor, care trecea cu vederea canoanele Bisericii, face parte dintr-un plan mai vast, de promovare a lor ca şi agenţi ai mişcării ecumeniste. Aşteptam însă o dovadă. Trimiterea PS Sofronie la această adunare care promovează apostazia e tocmai dovada aşteptată. În loc ca vlădica Sofronie să se pocăiască public pentru greşelile făcute – pentru că tot publice au fost şi greşelile, acesta merge în continuare pe drumul confuziei. Un astfel de pas îi şochează pe cei care, din neştiinţă, au crezut în aşa-zisa sa pocăinţă. Dar ceilalţi îl înţeleg ca pe un pas firesc, întrebându-se ce surprize ne mai rezervă viitorul…

E posibil ca, datorită reacţiilor ortodoxe la materialul postat de Radio Vatican, acesta să fie şters de pe site. Sau să apară o dezminţire, cum că ştirea privitoare la Pactul de unitate e falsă. Oricum, nu iese fum fără foc. Crezul principal al Focolarelor: „comuniune, comuniune, unitate” e potrivnic comuniunii în adevăr, la care cheamă Ortodoxia.

Sunt convins că ecumeniştii vor găsi justificări pentru această reabilitare pripită a PS Sofronie. Dar aceasta echivalează cu trimiterea unui doctor bolnav în mijlocul altor bolnavi. Dacă Sinodul B.O.R. ar fi considerat că Mişcarea Focolarelor are nevoie de o mărturie ortodoxă autentică, ar fi trimis un delegat asupra căruia să nu planeze suspiciuni. Nu pe unul a cărui pocăinţă pentru păcatul slujirii cu ereticii este îndoielnică…

[1] www.basilica.ro (16.09.2008)

[2] „Through that dialogue we already feel like a family: from different churches, we feel ourselves to be one Christian people, involving laity, ministers, and bishops, even though full and visible unity between our churches has yet to be achieved. This is not a dialogue that contrasts with or stands alongside the dialogue between the leaders of the Churches, but one in which all Christians can take part. This Christian people is a leaven in the ecumenical movement. It is our hope that the other forms of dialogue, like that of charity, of common service, of prayer, and of theology, may be strengthened by the «dialogue of life». And further, we hope that a constant problem, the reception by the people of the official theological dialogues, can be solved by a people that is ecumenically prepared”.

[3] Poate că în curând postarea respectivă va fi ştearsă de pe internet, invocându-se diferite motive. De aceea îi rog pe cititori să intre ei înşişi pe link-ul respectiv, pentru a se convinge cu ochii lor că materialul există…

[4] Ortodoxia şi internaţionalismul religios, Edi­tu­ra Scara, Bucureşti, 1999, p. 61.

[5] Mărturisirile Sfinţilor Părinţi împotriva ere­ziei numită ecumenism, p. 29.

[6] „Arhieraticon – adică rânduiala slujbelor săvârşite cu arhiereu”, E.I.B.M.B.O.R, 1993, p. 93.

[7] Despre acest Hristos mărturisit de ecumenişti puteţi citi extraordinara mărturie a lui David Williams, preot catolic convertit la ortodoxie -https://www.ortodoxie-catolicism.ro/8/am-ales-ortodoxia-david-williams/

articol de Danion Vasile