“VEACUL NOU”! * NEW AGE * O NOUĂ RELIGIE

O “RELIGIE” SINCRETISTĂ, PASAGERĂ SAU MAI BINE SPUS: “O NOUĂ AMĂGIRE A LUMII”

Locul şi originea mişcării New Age

Era Vărsătorului

Aşa numita mişcare New-Age a aparut în secolul al XX-lea în SUA. Pâna aici, o afirmaţie de puţină acribie stiintifica. Dar am ales în mod intentionat aceasta formulare generala pentru a sublinia caracterul oarecum difuz al miscarii. Daca în privinta spatiului putem specifica statul California, problema datei de nastere a miscarii e mai controversata. În functie de perspectiva astrologica, antropologica sau psihologica, diferiti cercetatori au plasat momentul incipient fie în anul 1904 sau 1910 sau 1917, dupa altii la 5 februarie 1962 (când s-a produs o anume grupare a planetelor). Potrivit psihologului C. G. Jung, era Varsatorului începe în 1997 sau 2154 (!). Exista si o enciclopedie (NEW AGE ENCYCLOPEDIA, First Edition) care expune o cronologie a miscarii. Aceasta ar începe în 1875 cu formarea Societatii Teosofice la New York de catre Helena Petrovna Blavatsky, Henry Steel Scott si William Quan Judge. Aceasta totala imprecizie si lipsa de coerenta este tipica miscarii si se datoreaza faptului ca are la baza interpretari astrologice ce sunt supuse arbitrariului si subiectivismului celor în cauza. De altfel este imposibil de stabilit cu siguranta când începe aceasta numaratoare si dupa ce calendar. Si atunci se pune întrebarea: cum se poate pune vreo baza pe o datare total conventionala?

 Una din “virtutile” de care se prevaleaza atât post modernismul cât si New Age este anti-dogmatismul. Ca ortodocsi suntem întru totul de acord, numai ca new agerii confunda dogmatismul cu dogmele, combatându-le iresponsabil în egala masura. Prin dogmatism se întelege cu adevarat o atitudine condamnabila, în vreme ce dogmele sunt garantia statorniciei si adevarului învataturii crestine. În ce ne priveste vom considera ca mai plauzibila datarea post-belica, fara ca aceasta sa fie un element în afara oricarei discutii. Urmatorul moment ar fi analizarea contextului religios si social în care a aparut miscarea. Aici lucrurile sunt deja binecunoscute si nu necesita lamuriri suplimentare. Este vorba de “noul imperiu roman”, SUA, un imperiu fara împarat, cu forma republicana federativa, dar un imperiu de facto. Din punct de vedere istoric sunt la îndemâna paralelele cu imperiul roman pagân. Ambitia de stapânire a lumii s-a conturat pe deplin dupa victoria repurtata în 1945 asupra celor doua imperii pagâne rivale: al treilea reich si imperiul soarelui rasare. Totodata a fost întrecut si imperiul aliat, cel britanic a carei stea începe sa decada treptat. Va ramâne un singur rival redutabil, si el în mod conjunctural fost aliat, imperiul pagân sovietic. Începe razboiul rece. Din punct de vedere confesional SUA se prezinta ca un mozaic în care putem totusi desprinde cu ajutorul datelor statistice furnizate de enciclopedia CD Rom Encarta 98 urmatoarea structura: “La jumatatea secolului trecut populatia SUA era predominant protestanta; ea includea relativ putini romano-catolici si evrei, si aproape nici un aderent al religiilor ne-crestine cum ar fi islamul sau budismul? Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se numara fondarea mai multor denominatiuni americane genuine printre care Biserica lui Isus Cristos a sfintilor din ultimele zile, cunoscuta popular ca Mormonii; Biserica lui Cristos, Scientista; Biserica adventista de ziua a 7-a si Martorii lui Jehova.

Dupa anuarul statistic din 1998, cel mai mare grup religios american este cel romano-catolic, aproximativ 25% din populatie. Printre grupurile majore protestante baptistii (19,4%), metodistii (8%), presbiterienii (2,8%), penticostalii (1,8%) si episcopalienii (1,7%). Biserica ortodoxa are un numar însemnat (n.n. nu este indicat în procentaj!). Cea mai raspândita religie ne-crestina din SUA este iudaismul (2%), dar si islamul, budismul si hinduismul au adepti numerosi.”

Conform fostului consilier de stat american Zbygniev Brzezinski (actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi un super guvern mondial), ,,Trebuie (a avea) o religie personala.” Ca urmare a acestor directive ideologice si a aplicarii lor în practica potrivit unui sondaj Gallup în februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile erau adeptii unor religii orientale; 9 milioane erau angrenati în ceea ce se cheama ,,spiritual healing” (vindecare spirituala – o forma tipica a practicilor terapeutice de tip New Age inspirata din religiile orientale si practicile samanilor nord americani). În anul urmator, 1979, 500 000 de catolici americani erau practicanti ai healing-ului carismatic de influenta penticostala. Aici este cazul sa mentionam apriga concurenta dintre new ageri si carismatici, conflictul si contradictia lor datorându-se mijloacelor lor diferite folosite în acelasi scop: bunastarea pamânteasca aici si acum.

,,Nimic nu e nou sub soare”. Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat amploare vizibila în anii 60 în mediile hippy de pe coasta de vest, statul California, având ca centru orasul San Francisco, capitala ,,contraculturii” supranumit si ,,laboratorul pentru noile idei”. Cartierul unde îsi avea sediul aceasta miscare se numea Height-Ashbury, dar a fost supranumit parodic Height-Hashbury, aluzie stravezie la consumul intensiv de droguri psihedelice practicat de personajele dubioase adunate aici din toate colturile tarii.

La data de 14 ianuarie 1967 s-au adunat 10.000 de tineri îmbracati într-o tinuta kitsch pseudo-hinduista, autointitulati ,,flower power children” în Golden Gate Park. Evenimentul a fost salutat în ziarul ,,underground” (subteran, subversiv) The City of San Francisco Oracle ca fiind inaugurarea unei noi epoci (ere). Euforia nu a durat însa ,,decât o vara”, cu toata raspândirea masiva – 250 000 de hippies numai în SUA. Expresia (luata din filmul suedez cu acelasi nume) trebuie luata ad literam, deoarece în octombrie 67 miscarea a fost declarata moarta si înmormântata simbolic! Motivul principal al acestei disparitii rapide au fost drogurile si amorul liber practicate fara opreliste de acesti tineri iresponsabili, printre care s-au strecurat elemente subversive, sau de-a dreptul criminali odiosi ca Charles Manson. Aceasta contracultura caracterizata de cunoscutul simbol al pacii (make love not war), – în realitatea putin cunoscuta tinerilor de atunci si de azi un stravechi simbol ocult satanist!- muzica flower power si combinatia de droguri psihedelice cu variantele de yoga occidentalizata a trecut în zilele noastre la stadiul de cultura oficiala si chiar ,,politic corecta”. Cercetatorii români ai activitatilor francmasoneriei Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu au analizat cu pertinenta si probe indubitabile rolul francmasoneriei în evenimentele de care ne ocupam: ,,?miscarea hippie? o noua forma de masono-comunism (subl. ns.), care prefigureaza prin câteva aspecte doctrinare New Age-ul.”

Întrucât caracteristica esentiala a miscarii este sistemul de retea (web, net) au existat simultan (sincronicity) în acei ani si alte centre de egala importanta ca: Esalen si Comunitatea Ananda (California), Findhorn Community (Scotia de nord), Lama Foundation (New Mexico), Lebensraum-Zentrum (Zürich) si altele.

Institutul Esalen din Big Sur, California, s-a înfiintat în anul 1962 si este socotit a fi unul din leaganele miscarii. Sub conducerea lui Michael Murphy si Richard Price institutul s-a orientat catre experimente de noi terapii si spiritualitate alternativa de orientare asiatica. Ambitia participantilor era aceea de a conferi acestor experimente de meditatii, medicina holistica si diverse forme de masaj o alura intelectuala academica. Aici s-au perindat figuri de seama ale ,,noii spiritualitati” ca Fritz Perls, întemeietorul gestaltterapiei, apoi Ida Rolf cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, parintele psihosintesei, precum si Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen, Christina si Stanislav Grof. Pe lânga acestia au mai fost prezente personalitati politice ca M. Gorbaciov, Mark Satin si cercetatori ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). În fiecare an 5.000-7.000 de cursanti participa la gama larga de oferte new-age: psihologie transpersonala, psihologie budista, samanism, hipnoza, yoga, tantra, intuitie practica, gestaltterapie, metoda feldenkrais, rolfing si Cursul miracolelor.

Findhorn Community a fost fondata în Scotia de nord în anul 1962 de sotii Peter si Eileen Caddy împreuna cu Dorothy Maclean. În mod asemanator Helenei Skutch, autoarea celebrului Curs al miracolelor Eileen Caddy a auzit începând cu anul 1953 în timpul meditatiilor o voce launtrica ce-i dadea directive de conduita spirituala si practica. Fara ,,a cerceta duhurile”, ea a luat aceasta voce drept Dumnezeu si a urmat-o întocmai. Astfel cei doi soti împreuna cu secretara Dorothy Maclean au fondat o ferma experimentala model în care s-au obtinut ce-i drept niste rezultate extraordinare în urma meditatiilor asupra plantelor.

În anul 1970 a aparut la Findhorn pentru trei ani o alta figura reprezentativa a New Age-ului, tânarul american David Spangler. Acesta a continuat cu dubioasele practici de transa spiritista, contribuind totodata prin lucrarile sale la prestigiul acestui fief al miscarii New Age.

Din aceste centre miscarea s-a raspândit cu repeziciunea informatiilor unor mass-media mobile si (în mare parte cel putin) necenzurate, mai întâi în SUA si Europa de vest (spatiul asa-zis “euro-atlantic”), patrunzând apoi la sfârsitul anilor 70 si în Europa de rasarit, deci si în România. Aici desigur ca New Age-ul a întâmpinat de multe ori dificultatile inerente sistemului totalitar: cenzura vigilenta a unui sistem mass-media aflat sub controlul statului partid.

a) Lideri si autori New Age

Prezentarea ,,corifeilor” miscarii are un caracter selectiv. Alegerea reprezentantilor si lucrarilor celor mai semnificative se loveste de obstacolul urmator: în cautarea unei legitimitati si autoritati cel putin cultural-stiintifice, în cataloagele si enciclopediile oficiale New Age trec nume de personalitati ce nu s-au declarat nicicând explicit a face parte din miscare. Asa ar fi nume ca Rudolf Steiner, Carl Gustav Jung, Teilhard de Chardin, Mircea Eliade si altii. Dar pe de alta parte miscarea îsi poate revendica niste ,,prooroci” si chiar ,,înaintemergatori” (precursori) care pe drept cuvânt i-au pregatit – cu stiinta sau fara stiinta, cu voie sau fara voie – cararile.

Cazul total opus, de asemenea întâlnit în practica, este acela al unor autori sau savanti ce propaga idei vadit de tip New Age, însa din anumite pricini se leapada deschis de apartenenta la miscare, ba mai mult, o critica vehement. Aici se pot încadra nume cunoscute autohtone ca Gregorian Bivolaru, Vasile Andru, Mario Vasilescu, Ion Tugui, Constantin Negureanu, Pavel Corut, Marian Zidaru. În aceasta situatie am cautat pe cât posibil sa folosim nume cât mai necontroversate, ce nu ar putea face obiectul unor contestari personale sau din afara. Sursele de baza ale acestor informatii vor fi de-acum din ce în ce mai mult extrase din mijloacele post-moderniste de informatie: internetul (www), enciclopediile CD Rom multi-media, e mail-ul (@). Iata spre exemplificare o lista extrasa de pe un website (loc de retea, denumirea tehnica a localizarii în sistemele de explorare internet explorer sau netscape) cu nume ,,fierbinti” de autori New Age în voga: Lynn Andrews, Jose Arguelles, Sun Bear, Don Campbell, Ram Dass, Wayne Dyer, Louise Hay, Jean Houston, Barbara Marx Hubbard, Sue Hubbell, Laura Huxley, J.Z. Knight, John Randolph Price, James Redfield, John Robbin, Elisabeth Kubler Ross, Jamie Sams, Virginia Satir, David Spangler, Whitley Strieber, George Trevelyan, Marianne Williamson.

b) Lucrari semnificative

În decursul ,,navigarii” (surfing) pe internet am întâlnit în website-ul New Age Journal Online! o publicatie interesanta prin faptul (omis de autoritati în materie ca Bruno Würtz, Lothar Gassmann sau Jean Vernette) ca se revendica a fi o continuare a revistei ,,remarcabile si revolutionare” cu numele de New Age Journal fondata acum 100 de ani de George Bernard Shaw si prietenii sai vizionari. Acestia se considerau a fi pionieri în domeniul aspectelor societatii moderne ca: educatia, tehnologia, sanatatea si spiritualitatea. Aceasta revista de avangarda (modernista) si-a încetat activitatea în 1922. La 50 de ani dupa aceasta un grup eclectic de editori si jurnalisti ,,alternativi” au hotarât continuarea lui New Age Journal, de data aceasta în maniera post-modernista a anilor 70 caracterizata de cultura globalista. Am mentionat caracterul post-modernist deoarece aici, spre deosebire de avangarda si originalitatea modernistilor se trateaza subiecte legate de întelepciunea traditionala integrata tehnologiei moderne cum ar fi: vechi practici curative tibetane si noile descoperiri în programarea neuro-lingvistica, feng-shui (arta chinezeasca a design-ului de interior în voga anii acestia), precum si preocuparea pentru materialele si conditiile ecologice din arhitectura numita ,,baubiologie”.

Desi Cursul miracolelor pretinde ca nu are autor, (pentru a suscita interesul unor cercuri cât mai largi), totusi urmarind cu atentie sursele indicate de însisi propagatorii acestui curs se pot descoperi persoanele implicate în alcatuirea si distribuirea sa. În siteweb-ul internet numit THINKING ALLOWED se putea citi în 1998 un interviu pe marginea Cursului acordat de psiholoaga evreica americana Judith Skutch Whitson doctorului Jeffrey Mishlove. J. S. Whitson este printre altele presedinta fundatiei Foundation for Inner Peace, organizatie ce se ocupa cu publicarea si raspândirea acestui curs. Dar adevaratii autori se numesc Helen Schucman (a murit în 1981) si William (Bill) Thetford, autori ce din ,,smerenie” se numesc ,,canalizatori”, folosind un termen contemporan ce înlocuieste demodatul ,,medium” spiritist. Acesti doi psihologi (Helen Schucman s-a declarat evreica si atee militanta, iar Bill se considera agnostic!), au avut în 1975 o relatie personala ce s-a deteriorat, iar în aceasta situatie tensionata Helen a primit urmatorul mesaj: ,,Acesta este un curs de miracole. Va rog sa luati notite.” Mesajul venea din partea unei entitati ce s-a recomandat a fi? Isus! Aici putem face o paralela cu mesajul tolle, lege primit de Fericitul Augustin, mesaj cu adevarat dumnezeiesc ce a dus la convertirea acestuia. Dar ateii si agnosticii de care ne ocupam n-au avut darul deosebirii duhurilor, si nici precautia de a consulta pe cei competenti ce ar fi putut sa-i fereasca de ratacire. Si aceasta în situatia când în America exista de zeci de ani milioane de ortodocsi organizati în diverse eparhii, publicatii ortodoxe si Institutul St. Vladimir din Crestwood New York cu teologi de prestigiu, sau chiar si mânastiri californiene cu viata ascetica exemplara. Cursul a avut o raspândire fulgeratoare în mediile ,,baby boom” din America, generatii postbelice total debusolate spiritual, în cautare neîncetata a adevarului trecând prin experienta rockului, drogurilor, perioada hippy, meditatie transcendentala si alte tehnici si filosofii orientale, astrologie, terapii naturiste sau psihologice, mediul ideal al New Age-ului. Astfel în ianuarie 1987 existau în circulatie 300 000 de copii ale cursului! Judith Skutch caracterizeaza acest curs – sa retinem, una din cartile ,,canonice” ale miscarii New Age! – ca fiind un sistem metafizic de psihoterapie spirituala. Recent (anii 90), au aparut noi carti care aspira la statutul de ,,carte de capatâi” si au un autor bine cunoscut, desi acesta locuieste retras într-un loc necunoscut din SUA. Prin Internet n-au întârziat sa apara recenzii critice, în special venite din zona neo-protestanta evanghelista harismatica si chiar fundamentalista. Una din cele mai pertinente critici se intituleaza Reflections on a best seller de Rolf Nosterud. Acolo se arata între altele ca: ,,Prin deghizarea conceptelor oculte într-o terminologie crestina, cartile New Age au introdus, înselator, multime de asa-zisi crestini în cercuri New Age si neo-pagâne… Observati marea cautare de care se bucura îngerii contrafacuti si distorsiunile feministe despre Dumnezeu. Întrucât cei mai multi dintre ,,cautatorii de adevar” contemporani nu cunosc nici datele si nu au nici vointa de a rezista acestor iluzii seducatoare, o noua paradigma – o schimbare masiva în viziunea Americii despre realitate – transforma cultura noastra? În timp ce natiunea noastra rationalizeaza pacatul si idealizeaza pagânismul, crestinii ar trebui în schimb sa ia aminte la avertismentele Scripturilor si la învataturile Duhului Sfânt.” (subl. ns.)

Aceste recenzii urmaresc – si realizeaza – o pozitie crestina apologetica, dar din pacate ele esueaza în zona eterodoxiei propunând solutii ce tradeaza carentele duhovnicesti tipic neo-protestante: lipsa ierarhiei si continuitatii apostolice, neîntelegerea catolicitatii si a Sfintelor Taine, critica cultului sfintilor si liturgicii bisericesti în general, subiectivismul în interpretarea (adesea literala, fundamentalista) Scripturii, considerata ca autoritate suprema si suficienta.

Concluzii

Mai rar se întâlnesc luarile de pozitie ortodoxe, ce vin mai ales din spatiul american (OCA, Patriarhia ecumenica, Patriarhia Antiohiei), dar si din surse atonite. Consideram ca o necesitate si abordarea mai sistematica a acestor probleme în spatiul nostru, întrucât aceste atacuri anticrestine se fac tot mai simtite în aceasta perioada tulbure de tranzitie. Un bun si promitator început a fost facut de Diaconul Profesor Doctor P. I. David în ultimele sale aparitii editoriale: Invazia sectelor si Sectologie. Astfel în capitolul V al primei lucrari intitulat New Age: o ,,religie” mistico-pagâna si sincretista la dimesiunile întregului univers este prezentat mai întâi un scurt istoric, urmat de un minim doctrinar. New Age-ul este considerat pe buna dreptate a fi o provocare pentru crestini, acestia urmând sa aleaga liber si constient între Hristos sau Varsatorul. Suntem încredintati ca aceasta provocare se va înteti în anii ce vor urma, propaganda New Age fiind pregatita si promovata de la cele mai înalte nivele politice, acelea ale lojilor masonice supra-nationale, ale unor ,,guverne mondiale” ce au ca zona de actiune întreaga planeta. Dar chiar conform ideologului lor, Alvin Toffler ce a aratat în lucrarea sa Socul viitorului cum aceste perioade cultural ideologice se scurteaza aproape logaritmic, miscarea are toate sansele de a se curma mult mai rapid decât si-au planificat acesti ,,maestri arhitecti”. Însa efectele ei duhovnicesti pot fi devastatoare pe o scara foarte larga, ceea ce îndeamna Biserica la o mare trezvie si reactie, atât la nivelul ierarhiei, cât si al fiecarui credincios în parte.

de Preot Dan Badulescu