[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=j3R9w12X2PM] 2010 2009
Cititi si:
Ucenicul Parintelui Ilie Cleopa, Parintele Iachint, ne spune: Parintele Cleopa pastra neabatut invatatura ortodoxa despre unicitatea si unitatea Bisericii. Biserica este Una, adica este unica si unitara. Iata, am aici cartea Parintelui, Calauza in Credinta Ortodoxa, editia a patra, ingrijita de Parintele Ioanichie Balan. Uite ce scrie Parintele Cleopa in aceasta lucrare, la pagina 111: „Biserica lui Hristos este una, deoarece Mantuitorul a intemeiat o singura Biserica (Matei 16: 18), nu mai multe, pentru ca Biserica are un singur cap, pe Iisus Hristos, ea fiind infatisata ca o singura Mireasa a lui Hristos (Efeseni 5: 27 )”. Aceasta despre unicitatea Bisericii.
In ceea ce priveste unitatea Bisericii, Parintele Cleopa spunea foarte clar ca aceasta unitate nu se poate rupe, fiindca Biserica este Trupul lui Hristos. Ereticii se desprind de Biserica, se despart, dar Biserica ramane unitara. Iata aici, la pagina 118, cum zice Parintele: „Despartirea n-a atins unitatea Bisericii; pentru ca aceasta unitate nu se poate destrama niciodata, oricare ar fi numarul si calitatea ereticilor care se smulg de la sanul Bisericii. Ereziile si schismele, oricat de multe si de mari ar fi ele, nu pot imparti Biserica cea Una, pentru ca ea sta strans unita cu Capul ei, care este Iisus Hristos. Unitatea Bisericii este mai presus de fire si ea nu poate fi zdruncinata de nimeni”. continuare »
SPUNE MULTE FURIA PATRIARHULUI ECUMENIC
LA MAREA LAVRA A SFANTULUI MUNTE
Pe 17 octombrie a avut loc Adunarea Clericilor si Monahilor Ortodocsi, care a abordat in primul rand problematica vizitei Patriarhului Ecumenic in Sfantul Munte si cuvantarea acestuia de la Sfanta Manastire a Marii Lavre. Adunarea a constatat urmatoarele:
„Inca o dovada nedezmintita a faptului ca erezia Ecumenismului a vatamat grav gandirea teologica a Intai-statatorilor ortodocsi a constituit-o raspunsul Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, la alocutiunea Staretului Pródromos al Sfintei Manastiri a Marii Lavre de sambata, 8 octombrie 2011. In acelasi timp, cuvantul Patriarhului vadeste, o data in plus, ca „Marturisirea de credinta impotriva Ecumenismului” – care s-a aflat, nedeclarat, in tinta cuvantarii patriarhale – a reprezentat o actiune bisericeasca pe deplin indreptatita. continuare »
Poate ca, in cea mai mare masura, Parintele Calciu se defineste prin curaj, prin teama invinsa, printr-o indrazneala ce frizeaza nebunia, nebunia pentru Hristos. Dar curajul sau, de atitea ori uluitor, n-avea nimic epatant, nimic exterior, demonstrativ: nu aparea decit pentru lucrurile pe care le socotea esentiale: apararea Bisericii, a credintei, a demnitatii si libertatii umane. Acest curaj nu poate fi inteles decit in originea lui, in izvorul lui: dragostea hristica, iubirea aproapelui pina la sacrificiu, pina la moarte. Iar aceasta iubire, la rindul ei, este aprinsa de credinta lui in Hristos, de dorinta de a aduce la mintuire cit mai multi oameni, neamul lui romanesc mai ales. De aceea, de cite ori iei cunostinta de vreo fapta de-a Parintelui, nu stii ce e mai mare in ea: curajul, dragostea, credinta, daruirea dintr-o data a intregii vieti, iluminarea gindului jertfei, libertatea duhului. Si, contemplindu-i viata de la inceput pina la sfirsit, iti dai seama ca suferinta, truda, jertfa lui continua nu sunt intimplatoare, ci consecinte directe ale iubirii, credintei si demnitatii sale hristice. continuare »
Traim o vreme a razboiului: intre culturi, intre valori, intre credinte. Traim o vreme a razboiului: nevazut, nedeclarat si, cu toate acestea, prezent. Traim, iarasi, in plina contradictie: pare ca, pe masura ce ne straduim sa unim intr-o singura „Oda a Bucuriei” culturi, valori si credinte, in curgerea tacuta a vietii lor, dincolo de parada unionista de la suprafata, acestea isi intetesc diferentele. Si cum ar putea fi altfel, din moment ce primul lucru pe care il dam la o parte cand incepem o discutie este tocmai adevarul? In dezbaterea publica, mai ales, dar si in societate, politica si chiar filosofie, suntem indemnati sa punem adevarul la o parte pentru a ne putea, chipurile, intelege; pentru a nu accentua diferentele; pentru a nu supara pe nimeni, pentru… pentru… pentru… De aici, noua corectitudine politica – neo-limba minciunii; de aici, aceasta societate multiculturala europeana, in care orice cultura poate intra – cu conditia de a nu intra cu adevarat. Ea nu se poate construi decat pe permanenta excludere a adevarului din sanul ei: pentru ca simpla adiere a acestuia ar duce la prabusirea principiului ei de functionare – minciuna.
Aceasta este esenta constructiei multiculturale, aceasta este si esenta constructiei politice europene: putem accepta si spune orice, numai nu adevarul! Oare putem spune ca toate religiile sunt adevarate si ca toate conduc la adevar? Putem, si suntem chiar invitati sa o facem! Oare putem batjocori orice lucru sfant, in numele libertatii? Putem, si ni se recomanda chiar! Oare putem spune ca avortul este un drept al femeii, un simbol al demnitatii si libertatii ei? Cu atat mai mult! Oare putem spune ca homosexualitatea este un stil obisnuit de viata, la fel de obisnuit precum oricare altul? Putem, si trebuie sa o facem – riscam chiar sanctiuni, daca nu! Oare putem spune ca singura adevarata valoare e umanismul? O, dar suntem laudati daca o facem – abia asa intram in clubul european! continuare »
DAR SA CITIM mai departe din aceeasi lucrare, urmind sa dam mai multe lamuriri dupa aceea: „Unitatea spatiului european catolic – zice – aflat sub autoritatea spirituala a papalitatii, se realizeaza pentru prima oara in jurul anului 800 in formula imperiala a lui Carol cel Mare, care – prin includerea in imperiul sau a teritoriilor situate intre Pirinei, Oder, Tisa si Marea Adriatica – isi cistiga din partea contemporanilor titlul de «parinte al Europei». Creatia sa, realizata prin cucerire, [a fost] innobilata prin virtutile a ceea ce s-a numit «renastere spirituala carolingiana» si printr-o politica de toleranta a alteritatii (iudaice sau islamice) [!!].”
In aceasta fraza avem numarate – precum se vede – toate trasaturile imparatiei europene: „spatiului european” este „catolic, aflat sub autoritatea spirituala a papalitatii”; el este locul „renasterii spirituale”, adica al reinvierii (pentru rau-credinciosi) a duhului inselaciunii paginesti, omorit prin propovaduirea bunei-vestiri a lui Hristos-Dumnezeu si prin lucrarea Sfintelor Sale Taine in Biserica; in sfirsit, „Europa” este locul „tolerantei” curat „crestine” fata de vrajmasii lui Hristos (acum, aceasta se mai numeste si „ecumenism”, despre care vom vorbi pe larg mai departe).
Ce s-a petrecut cu adevarat cu imparatia (crestina) romana de Apus ne lamureste o foarte intemeiata carte ortodoxa, Noul catehism catolic contra Sfintilor Parinti (Ed. Deisis, 1994, notata in continuare NCS). Pentru inceput, sa vedem cum si de ce a fost nevoie ca Romanii crestini din Rasarit sa fie numiti „Bizantini” sau „Greci”, impotriva adevarului istoric si teologic: continuare »
Prin numirea la conducerea Greciei si a Italiei a doi membri ai grupului Bilderberg, organizatia exclusivista formata din cei mai puternici oameni de pe planeta incepe sa iasa la suprafata.
Dupa ce George Papandreou si-a dat demisia din functia de premier al Greciei, acuzat de faptul ca a dus statul elen la distrugere, cel numit in locul sau, Lucas Papademos, fost vicepresedinte al Bancii Centrale Europene, e vazut ca un salvator. Putina lume stie insa ca Papademos este membru al Comisiei Trilaterale (sectiunea europeana) inrudite cu grupul Bilderberg datorita membrilor comuni.
Acelasi lucru s-a intamplat deunazi si in Italia, unde premierul Silvio Berlusconi a fost inlocuit dupa demisie cu Mario Monti. Acesta este presedintele sectiunii europene a Comisiei Trilaterale, membru de ani buni in grupul Bilderberg. E considerat o minte sclipitoare in ceea ce priveste economia si un om de o seriozitate rar intalnita.
O retea mai putin vizibila ii leaga pe noii lideri veniti la putere in UE – premierul elen Lucas Papademos, premierul italian Mario Monti si seful Bancii Centrale Europene (BCE) Mario Draghi. Toti trei au avut relatii cu banca americana de investitii Goldman Sachs, cunoscuta peste Ocean si ca “Guvernul Sachs”, datorita numarului mare de fosti membri ai administratiei SUA pe care ii angajeaza. continuare »
Nasterea papismului
Biserica, in decursul primului mileniu al existentei sale, si-a pastrat unitatea in Rasarit si in apus cu toate tangajele conjuncturale pe care le-au creat ereziile, schismele si feluritele neantelegeri. Ruperea Crestinatatii apusene din trupul Bisericii lui Hristos, cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, asa cum ea s-a definitivat in 1054, a constituit sfarsitul tragic al unor lungi procese de alterare in spatiul Europei Apusene, pe trei planuri strans legate intre ele: a) teologic, b) bisericesc si c) politic.
A.In plan teologic
Germenii diferentierii teologice a Apusului se afla in scrierile fericitului Augustin (354 – 430), episcopul Ipponiei din Nordul Africii. Fericitul Augustin a ignorat limba greaca si Parintii greci, pe care s-a sprijinit teologia primelor Sinoade Ecumenice (Sfantul Atanasie, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigore Teologul, Sfantul Grigore de Nyssa s.a.). Influentat de neoplatonism si de principiile Dreptului roman, el a formulat in operele sale teologice unele puncte de vedere straine de trairea Bisericii din primele veacuri, cum ar fi, de pilda, indentificarea fiintei cu energiile in Dumnezeu, purcederea Sfantului Duh si de la Fiul (Filioque) s.a. continuare »
“Cand nevoia celuilalt este nevoia mea,
cand bucuria celuilalt este bucuria mea,
cand celalalt este eu si toti intru toate Hristos.
Asta socotesc eu ca inseamna sa fim una”.
Ieromonah Savatie Bastovoi
– V-a adus calugaria vreo satisfactie deosebita?
– Calugaria iti descopera viata dintr-un unghi la care un om obisnuit nu are acces. Am vazut si am trait lucruri pe care sunt convins ca nu le-as fi cunoscut niciodata daca ramaneam „in lume”. Cu toate acestea, calugaria nu este un culcus si nici macar un turn in care te stabilesti. Este o continua stradanie de a escalada un munte. Si daca Sisif, in chinul sau de a urca muntele, cadea de fiecare data sub greutatea pietrei pe care era condamnat sa o care, eu cad neincetat sub propria greutate. Aceasta insa ma face constient de greutatea pe care o port. Credinta ca intr-o zi voi invinge si voi ajunge acolo, sus, ma insufleteste. Ma bucur ca nu am ramas un simplu bolovan la poalele muntelui. Chiar daca sunt un bolovan, vreau sa fiu un bolovan care se rostogoleste.
– Este greu sa fii calugar?
– Foarte greu, dar merita.
– Nu ati crezut dintotdeauna in Dumnezeu: ati crescut in casa unui propagandist al ateismului stiintific. Pe cand erati copil, la ce argumente apela tatal dvs. pentru a va convinge ca Dumnezeu nu exista?
– Facea uz de niste argumente tipice. Mai intai: Dumnezeu nu poate sta pe nori, deoarece norii nu sunt decat niste vapori. Pe urma: pe proorocul Iona n-ar fi putut sa-l inghita o balena, deoarece gura acesteia nu este mai larga decat un pahar de doua sute de grame. Pe urma, faptul ca in corabia lui Noe n-ar fi putut sa incapa toate vietatile din lume. Cam atat, in mare. Dar cred ca, inainte de toate, m-a convins autoritatea tatalui, ca pe orice copil. El credea ca Dumnezeu nu exista si aceasta credinta a lui se baza pe astfel de argumente. continuare »
Au ereticii sunt ramlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfanta noastra Biserica ii afuriseste pe dansii. Si pe care Sfanta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc.[..] Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapanirea papii, savarsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mantuirea omului”, iar despre uniati: “Ca pentru alte rataciri si erezii ramlenesti (catolice), ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele ramlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mantuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mantuire. […]
Unia (uniatismul) este o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica ramleneasca. Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vandut Credinta Pravoslavnica . Unia este ca si ramlenii (catolicii) eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt ramleni, cand toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat in picioare si pe cele ramlenesti le-au adoptat, zicand cu nerusinare, precum ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic, aceluia i se inchina si, in loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii il au. […]
Un asemenea juramant, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pana la sfarsitul lumii va ramane tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.”
(Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)
Este una dintre cele mai insemnate personalitati ale monahismului ortodox care au vietuit pe meleagurile noastre, innoitor al vietii duhovnicesti din manastirile din Moldova (dar si din Oltenia si Muntenia prin ucenicii sai), iscusit traducator al scrierilor Sfintilor Parinti din limba greaca in limbile slavona si romana, adept fervent al metodei isihaste a „rugaciunii lui Iisus”, cunoscut si sub numele de Paisie Velicicovski.
Se naste la 21 decembrie 1722, ca al 11-lea copil din cei 12 ai protoiereului Ioan din Poltava si ai presbiterei Irina, si va primi la nastere numele de Petru. La frageda varsta de 4 ani va ramane orfan, iar din tinerete va simti o puternica atractie spre viata monahala, caci tanarul Petru era tacut si cu blandete in purtari, ca unul ce zabovea adesea asupra paginilor din Vietile Sfintilor. Insa va urma cativa ani la Scoala manastireasca Bratska, ca elev extern, si cu aceasta ocazie va cerceta bisericile din imprejurimi, cu deosebire Lavra Pecerska. De mult folos ii va fi si intalnirea cu mitropolitul Antonie al Moldovei, care probabil ca a fost decisiva in hotararea tanarului de a imbratisa viata monahala.
Astfel, la varsta de 12 ani, el va fi tuns rasofor, sub numele de Platon, insa nu se cunoaste numele schitului in care el a fost tuns rasofor. De-a lungul catorva ani, plin de nazuinta pentru desavarsirea evanghelica, Platon va trece prin cateva manastiri ucrainiene, si va poposi in cele din urma, impreuna cu alti 3 calugari, la schitul Dalhauti (jud. Vrancea), unde acolo se aflau cativa nevoitori care aveau si preocupari carturaresti. De aici, Platon va ajunge la alt schit, Traisteni, unde a auzit, pentru prima data, de pravila si rugaciunile facute la Sfantul Munte.
Venind la schit staretul Vasile, de la Poiana Marului, si vazandu-l pe Platon, il va lua cu el la Poiana, unde Platon va primi ascultarea de a copia intr-un manuscris lucrarea Desiderie. De la Poiana Marului, Platon va fi trimis la schitul Carnu. Astfel, in decurs de 4 ani, cat a umblat pe la schiturile romanesti, Platon a putut culege destule invataturi duhovnicesti de la stareti, duhovnici si sihastri. De aceea, dornic de desavarsire, va lua hotararea de a merge la Muntele Athos, astfel ca in data de 4 iulie 1746, la varsta de 24 de ani, va intra in manastirea Pantocrator din Sfantul Munte, unde se aflau si cativa calugari slavi. Negasind un parinte duhovnicesc s-a hotarat sa locuiasca singur. continuare »
In sfarsit, dupa o insistenta diabolica, UDMR-ul si-a vazut visul cu ochii, prin prisma privirii deformate a celui care ne conduce tara (spre haos). Tone de arhiva din patrimoniul institutiei Arhivelor Nationale, o institutie nobila creata de generatiile fauritoare a statului national roman modern, urmeaza sa fie oferite in natura, gratuit, cu o inconstienta incomensurabila, de Camera Deputatilor a Parlamentului Romaniei etniei si confesiunilor maghiare.
S-a inceput astfel destramarea institutiei patronata spiritual, cu profesionalism si jertfa, candva, de un Alecsandri, Sacerdoteanu, David Prodan s. a. Rectific, inconstienta si ignoranta crasa vine din partea deputatilor romani care au votat legea, nu si din partea deputatilor maghiari, care au votat-o cu o …supraconstienta sfidatoare. continuare »
Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu. “Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate”. Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga.
Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele. continuare »
Postul Nasterii Domnului ne da putinta curatirii trupesti si sufletesti. El inchipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. Dupa cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugaciune, asa se cuvine sa astepte crestinii si sa intampine prin ajunare pe ”Cuvantul lui Dumnezeu” nascut din Fecioara Maria.
Acest post tine 40 de zile : de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie, lasam sec in seara sfantului Filip , la 14 Noiembrie. Daca aceasta zi cade Miercurea sau Vinerea, incepem postul in seara zilei de 14 Noiembrie.
Postim de carne, oua si branza. Lunea, Miercurea si Vinerea mancam bucate fara ulei si fara vin. Martea si Joia se dezleaga la untdelemn si vin. Sambetele si duminicile, pana la 20 decembrie exclusiv, se dezleaga la untdelemn, vin si peste.
Daca in zilele de Luni , Miercuri si Vineri praznuim vreun sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra (+) , mancam untdelemn si bem vin; iar de va cadea hramul bisericii sau sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie (+) , atunci dezlegam si la peste. Martea si joia mancam peste, untdelemn si bem vin, cand cade in aceste zile: vreun sfant mare, hramul sau sarbatori cu rosu.
In ziua de Ajun se mananca tocmai seara si anume: grau fiert indulcit cu miere, poame, covrig sau turte din faina, caci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au inchipuit – mai inainte – Nasterea lui Hristos. La Craciun, in orice zi ar cadea mancam de dulce. continuare »
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zV_a3VNETdQ]
Vedeti si: Danion Vasile – Despre Mihai Viteazul (predica la manastirea Petru Voda)
Emisiune inregistrata pe 10 nov. 2011 si difuzata la postul 1TV din Piatra Neamt pe 13 nov. 2011,
in cadrul emisiunii “Credinta si traditii nemtene”, realizator Mihai Silviu Chirila.
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=a_c1r7GxLOM]
Cititi si:
Viata Dreptcredinciosului Voievod Mihai ViteazuO parte din sfintele moaste de la Plaviceni au fost aduse si la Manastirea Petru Voda si Manastirea Paltin.
Legea privind regimul juridic al adoptiei a fost modificata de Parlament, iar forma adoptata permite adoptiile internationale si adoptiile de catre homosexuali.
Votul final a fost dat miercuri, in plenul Camerei Deputatilor. Nu s-a adoptat niciun amendament la varianta care a iesit din Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, unde proiectul propus de Guvern a fost serios amendat, pentru a fi in consonanta cu prevederile noului Cod Civil. Interesant este ca proiectul propus de Guvern a fost plin de erori de logica, de sintaxa si gramaticale, dupa cum a sesizat Consiliul Legislativ. Iata inca un argument in defavoarea adoptarii legilor prin asumarea raspunderii.
Dar Consiliul Legislativ a mai remarcat un aspect care NU a fost corectat de parlamentari: cetatenii romani devin defavorizati la adoptie, in fata cetatenilor straini. Iata de ce: cetatenii romani sunt obligati sa stea efectiv in tara minim 9 luni din cele 12 luni dinaintea adoptiei. In schimb, in cazul adoptiilor internationale, parintii adoptivi au doar obligatia de a se deplasa in Romania si de a ramane aici o luna inaintea adoptiei.
Stoparea adoptiilor internationale a fost una dintre conditiile de preaderare ale Romaniei la Uniunea Europeana. Inainte de castigarea primului mandat de presedinte, Traian Basescu a facut cariera criticand comertul cu copii practicat de guvernarea Nastase chiar si dupa instituirea Moratoriului asupra adoptiilor internationale. continuare »
[vimeo https://vimeo.com/8888411 width=640 height=480]
Cititi si varianta text.
(I) INTRODUCERE: PRINTESA EUROPA SI MINOTAURUL[1]
Invatati sa cinstim „cultura clasica greco-romana” inca din primele zile ale vietii, noi nici nu ne putem inchipui ce insemna lumea pagina inainte de intruparea Dumnezeu-Cuvintului si de propovaduirea in toata lumea a bunei Sale vestiri (Evanghelia).
Sa luam de pilda legenda Europei, caci despre „Europa” va fi vorba in multe din paginile ce ne stau inainte. Intii de toate, sa zicem ca etimologia numelui de „Europa” nu se cunoaste, unii zicind ca e semitica, altii ca e celtica sau greceasca. Ce se stie e ca numele se afla pentru intiia oara in mitologia elina, Hesiod zicind (in veacul al VIII-lea inainte de Hristos) ca Europa era ori una din cele trei mii de Oceanide[2], ori fiica regelui Tyrului, rapita de Zeus, aceasta poveste fiind si cea mai cunoscuta. Sa ne-o amintim cit mai pe scurt cu putinta.
Asadar, s-a intimplat ca Zeus – marele tartor al Elinilor[3] – a vazut-o pe fata pe cind aceasta culegea flori si, nestapinit cum era de felul sau, s-a aprins de dorinta curveasca pentru ea. Si ce a facut? S-a schimbat intr-un frumos taur alb si, luind-o pe grumaz (ea tinindu-se de coarnele lui), a innotat peste mare, ducind-o in insula Creta. Iar acolo s-au impreunat – precum ne putem inchipui – si printesa i-a nascut pe Minos, Sarpedon si Rhadamante.
Dar povestea cu tauri albi nu se termina aici. Caci, inainte de a dobindi tronul Cretei, Minos a avut de luptat cu fratii sai pentru dreptul la stapinire si l-a rugat lui Poseidon („zeul” apelor, unchiul sau dupa tata) sa-i trimita un semn ca „zeii” ii binecuvintau domnia. Iar unchiul i-a trimis un frumos taur alb ca zapada, care s-a ivit din apa marii (precum tatal lui Minos cu ani in urma). Minos ar fi trebuit sa jertfeasca dobitocul, aratindu-si astfel supunerea catre „dumnezeii” cerului si ai pamintului, dar nu a facut asa, ci l-a pastrat pentru sine. Cind Poseidon a aflat despre lipsa de „evlavie” a nepotului, a facut ca Pasipha, femeia acestuia, sa se indragosteasca nebuneste de taur. Iar aceasta l-a pus pe Daedalus, vestitul arhitect, sa-i faca o vaca din lemn goala pe dinauntru. Si, intrind in forma aceea dobitoceasca, femeia s-a impreunat in chip dobitocesc cu taurul, ca si soacra sa pe vremuri. Iar din impreunare s-a zamislit monstrul numit „Minotaur”, „taurul lui Minos”, o jivina cu cap si coada de taur si trup de om. continuare »
† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!