[slideshow]

vizitati: https://pentrugabi.blogspot.com

Gabriela este prietena noastra. Ea are 29 de ani si trei baieti. Luca si Matei sunt gemenii, bruneti,neastamparati ca mai toti baietii de 5 ani. Ioan, cel mai mic este blond si are o inclinatie speciala pentru masinutele rosii.

Cand o intrebi cum ii cheama Gabriela iti raspunde: ‘din cei patru apostoli lipseste Marcu’. Si rade.

Sotul Gabrielei, Cosmin Neamtu, a terminat Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti.

Anul acesta voiau sa plece la mare. La sfarsitul lunii iulie. De asta iarna pe Gabriela o durea un picior si cum durerea devenise sacaitoare s-a hotarat sa mearga la doctor.

La sectia Ortopedie- Traumatologie a Spitalului Militar din Bucuresti Gabrielei i s-a facut o punctie – biopsie la nivelul soldului care devenise atat de dureros incat nu mai putea dormi. De altfel, cu greu fura 2-3 ore de somn pe noapte.

Rezultatul anatomopatologic: osteosarcom condroblastic. Respectiv cancer al osului.

Pentru a se putea trata REPEDE SI EFICIENT Gabriela trebuie sa ajunga in strainatate. Va fi necesar sa i se amputeze soldul apoi sa i se reconstruiasca. Inainte de operatie va urma tratament citostatic. In Romania nu exista o banca de masa osoasa, absolut necesara pentru reconstructia soldului. Suma necesara este de aproximativ 30.000 euro, pe care daca am fi avut-o azi ar fi fost bine sa fie deja operata.

Va rugam sa o ajutati pe Gabriela sa ii vada mari pe cei trei copii ai ei! Pomeniti-o in rugaciunile voastre, iar pe cei care puteti, va rugam sa faceti o cat de mica donatie in conturile afisate.

Neamtu Gabriela

1) cont in eur RO98RNCB0092077148820002 deschis la BCR sucursala UNIVERSITATE

2) cont in ron RO28RNCB0092077148820001 deschis la BCR sucursala UNIVERSITATE

Daca 2600 de oameni ar da cate 50 Ron suma ar fi acoperita… daca ar da cate 10 ron 13000 de oameni… calcule ale unor oameni care isi iubesc prietena si care spera…

Bineinteles ca de un mare ajutor puteti fi daca veti difuza acest mail la cat mai multe persoane, in speranta ca suma necesara se va strange cat mai repede. Orice suma contezeaza, oricat de mica! oricat… ajutati-ne! Si ajutati-ne repede! Suntem contra cronometru…

Cu multumiri

Dr. Lavinia-Olivia NITOIU

Medic rezident Medicina de Familie,

Medic specialist Medicina de Laborator

0763 563 693

Dr. Nicoleta ENACHE

Medic specialist Medicina de Familie

0722 650 412

PS: pentru orice intrebari, nelamuiri nu ezitati sa ne contactati.

| Pelerin Ortodox

Hristos s-a inaltat!

Un copilas nou-nascut cu numele Olga (Gabriela Țurcanu in documente) are nevoie de ajutorul nostru.
Ea are doar 3 luni si sufera de o malformatie cardiaca congenitala complexa: MCC. Originea anormala a ramurei arterei pulmonare drepte din aorta. Hipertensiune pulmonara avansata. IC NYHA IV.

Tratamentul ei e posibil DOAR peste hotarele tarii. Avem putin timp! Pina la 10 iunie trebuie sa fie operata! Sunt nevoie de multi bani (medicii din Kiev au precizat suma de 12.000 euro)

Ajutati cum puteti. Ne puteti contacta la numerele de telefon: +373-68059984 Natalia, +373-69592471 Ana – mama Olgai. Pentru cei din Romania care doneaza bani lichizi (cash) sunati persoana noastra de contact Sergiu, la 0742321828.

Rugam pe cei care administreaza bloguri si site-uri sa raspindeasca mesajul! Va multumesc! Domnul sa va aiba in paza!

Contul in lei (MDL)
BANCA DE ECONOMII S.A.
Filiala nr. 7 Calarasi
c/f 1003600002549
bic BECOMD2X607
contul: 28093074983
nr. cont 644185
destinatia platii: pentru Turcan Ana

Contul in dolari SUA ($)
BANCA DE ECONOMII S.A.
Filiala nr. 7 Calarasi
c/f 1003600002549
bic BECOMD2X607
contul: 28092078401
nr. contului 589
destinatia platii: pentru Turcan Ana

Contul in euro (€)
BANCA DE ECONOMII S.A.
Filiala nr. 7 Calarasi
c/f 1003600002549
bic BECOMD2X607
contul: 28098079781
nr. contului 584
destinatia platii: pentru Turcan Ana

continuare »

Marturia mea de medic crestin si de mama a unui copil cu dizabilitati

Evenimentul trist si regretabil de la maternitatea Giulesti, m-a indemnat sa scriu aceste randuri. [1]. El nu este decat unul din multe altele care au loc “in tacere” in toate spitalele de obstetrica-ginecologie din tara noastra si cu care s-au obisnuit de mult cadrele noastre medicale.

Doresc ca prin urmatoarele randuri sa  transmit un mesaj care sa opreasca pe viitoarele mame sa ia exemplul negativ al acestei paciente (si nu numai) care a cerut avortarea copilului ei ce suferea de sindromul Down si care, la 6 luni (minim 24 saptamani) putea trai deja in afara uterului, in conditii speciale. Din acest motiv nici nu mai putem vorbi in acest caz de avort, ci de provocarea nasterii unui copil care, apoi, a fost lasat sa moara. Conform definitiei, avortul inseamna “terminarea (oprirea) sarcinii prin orice mijloace, inainte ca fatul sa fie suficient dezvoltat pentru a supravietui^[2]. Definitia data de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) este limitata la terminarea (oprirea) sarcinii inainte de 22 saptamani de gestatie, calculata in functie de data primei zile a ultimei menstruatii si expulzarea unui fat nou-nascut care cantareste mai putin de 500 grame. ^[3]

Doresc ca mesajul sa ajunga si la medicii ginecologi ,  sa aiba si ei curajul celui care a refuzat avortul, stiind ca legea este de partea lor.[4]

O mama nu poate motiva niciodata o pruncucidere, ( exceptand cazurile in care viata ei este pusa in pericol, dar la Giulesti nu a fost cazul). Grav este si faptul ca mama “arunca” toata vina pe boala copilului iar crima o “acopera” cu o “binecuvantare” pentru a-si linisti constiinta. Avortul nu are binecuvantare. Dimpotriva, el poate inchide raiul si sa deschida iadul… Avortul este un pacat de moarte. Prin avort, mama il lipseste pe acest copil de bucuriile vietii, iar ea va suferi inevitabil de sindromul postavort. Acest sindrom este cunoscut in literatura de specialitate ca  “Starea de stress posttraumatic” a carui simptome sunt: renasterea repetata a evenimentului traumatic in amintiri invadante („flashbacks”), vise sau cosmaruri; ele survin intr-un context durabil de „anestezie psihica” si de slabire emotionala, de detasare in raport cu altii, de insensibilitate la mediu, evitarea activitatilor sau a situatiilor care ar putea redestepta amintirea traumatismului. Simptomele se insotesc si de insomnie, anxietate, depresie sau ideea sinuciderii. Perioada care separa aparitia traumatismului de cel al tulburarii poate varia de la cateva saptamani la cateva luni. [5] Din numeroasele consilieri postavort facute de mine in cadrul Proiectului “Pentru Viata”din Cluj-Napoca, acest  sindrom se vindeca foarte greu, doar dupa o perioada lunga de regrete (pocainta), spovedanie si impartasanie […]. Acelasi lucru este valabil pentru toti cei care participa la avort: sot, medic, asistenta, etc, care vor suferi si ei de acest sindrom, recunoscut de ei sau nu. Femeia care a avortat nu se poate pacali pe ea insasi si nici pe Dumnezeu crezand ca a facut voia Lui si ca a trimis copilul in rai…. Acest lucru doar ii va adanci criza si suferinta, fara sansa de vindecare. continuare »

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

Avortul – rana de moarte a iubirii

de preot Ilie Moldovan

A vorbi despre avort înseamnă a ne referi, potrivit moralei ortodoxe, la cel mai mare păcat pe care îl poate săvârşi cineva în lume. La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul se pare a fi sinteza acestor trei păcate laolaltă şi încă ceva mai mult. E ultima pecete a condamnării la dispariţie a iubirii conjugale. În înţelepciunea Sa negrăită, Dumnezeu a hotărât ca un prunc, înainte de a vedea lumina zilei, să petreacă vreme de nouă luni în sânul maicii sale. Acest sân îi este adăpost şi hrană, pavăză şi mijloc de aparare în faţa oricărei primejdii. Trupul mamei, sânul matern, este, fară îndoială, cel mai sigur loc ce poate ocroti o fiinţă umană. E şi templul iubirii celor doi soţi. Căci asemenea unei providenţe divine, acest sân oferă, aşa cum se exprimă profetul Isaia, „un loc de scăpare în încercări, un liman în vremea furtunii şi o umbră în plină dogoare” (XXV, 4). Dar mama, căreia i s-a încredinţat ocrotirea copilului, îşi trădează această îndatorire, care îi revine prin căsătorie, omorându-şi propriul ei odor. Uciderea se savârşeşte tocmai în acest loc, în care este prezentă, într-un chip deosebit, mâna lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii Răsăritene spun că, prin lepadarea voită a copilului, păcatul pătrunde în vistieriile vieţii. Chiar şi din punct de vedere raţional, ridicând o problemă ca aceasta: „suntem sau nu suntem încă în prezenţa unei fiinţe umane?”, înseamnă să prejudiciem întrebarea. Faptul în sine priveşte adevărul că Dumnezeu însuşi intenţionează să creeze o făptură omenească şi că această făptură, apărută în sânul mamei, este prin avort, în mod deliberat, privată de viaţă, iar acest lucru nici nu este altceva decât un asasinat. Orice crimă este un ultragiu adus persoanei şi trupului omenesc, nici una însă nu se aseamănă cu pruncuciderea, care secătuieşte tezaurul vieţii, distrugând familia şi ruinând neamul.

Atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de avort

Ortodoxia este creştinismul unei religii luptătoare. Ea nu se mulţumeşte cu descoperirea răului, cu formularea unei judecăţi de valoare, care spune răului pe nume, respectiv nu e împăcată cu declararea avortului drept crimă, şi încă una din cele mai abominabile. Misiunea ei este de a condamna, dar tot misiunea ei este de a salva. În cazul de faţă, ea nu are numai menirea de a trezi conştiinţa credincioşilor din comunitatea bisericească, arătându-le tuturor în ce constă păcatul avortului şi care este gravitatea lui, ci are şi îndatorirea de luptă, cu metodele şi forţele ei proprii, pentru respectarea celui dintâi şi poate cel mai sfânt drept ce revine fiecărui om din lume şi anume acela de a se naşte.Biserica condamnă avortul în numele lui Dumnezeu Atotţiitorul care a rânduit apariţia vieţii omeneşti în clipa creaţiei: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Facerea I, 27); în numele Domnului Savaot, care a îngrădit această viaţă, pe Muntele Sinai, cu porunca: „Să nu ucizi” (Ieşire XX, 13); dar mai ales în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care, venind în lume, şi-a vărsat propriul Său sânge şi a înviat din morţi, pentru ca omul „viaţă să aibă şi mai multă să aibă” (Ioan X, 10).

Venind în apărarea copilului, din momentul conceperii sale, Biserica creştină încă de la apariţia ei, a avut de spus un cuvânt definitiv şi categoric cu privire la avort. Ea a proclamat, cea dintâi în istoria omenirii, într-un mod absolut, înainte de „Declaraţia drepturilor nenăscutului de la Geneva”, din 1922, înainte de „Declaraţia privind drepturile copilului”, din 1959, ca şi de „Convenţia privind drepturile copilului” din 1988, protecţia supremă de care trebuie să se bucure copilul, mai înainte de orice. La această oră, în care bilanţul unui sfârşit de secol ne avertizează că, în societatea noastră de tip european, post-creştină şi deplin secularizată, sub auspiciile industriei avortului, crima colectivă s-a generalizat. În oricare ţară, bunăoară, cu aproximativ două zeci de milioane de locuitori, sunt omorâţi prin avort peste un milion de copii. În faţa acestei situaţii, creştinii zilelor noastre, nu pot să rămână în expectativă. E momentul să se întrebe dacă mai există un drept al copilului. După cum este momentul să ştie ce au de făcut, înanite de a cădea sub osânda generaţiilor viitoare. Dar mai înainte încă sub osânda lui Dumnezeu.

Avortul în perspectiva responsabilităţii şi a culpei

Cuvântul „avort” derivă din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naşte) şi înseamnă „a muri” sau a dispare prematur. Important, deocamdată, este aceea că prin acest termen se exprimă ideea morţii premature. Dar moartea la care se referă poate să fie un fapt, după cum poate să fie un act. Vorbind despre un fapt, atunci când avem de a face cu un avort involuntar, care nu-i nici provocat şi nici prevăzut. De aceea, el nu poate fi decât o întâmplare profund regretabilă. Câta vreme nu priveşte voinţa liberă a cuiva în săvârşirea ei, se înţelege că nu poate fi vorba despre nici un fel de responsabilitate. Dimpotrivă, atunci când avortul este premeditat şi voit, el nu mai este un fapt, ci un act. Fie că este savârşit de mamă cu scopul de a scăpa de copil, fie ca este comis pentru a-şi salva sănătatea, avortul este un act voluntar şi ca atare condamnabil.

De data aceasta responsabilitatea atârnă de femeia în cauză, dar revine, după gradul de participare la înfăptuirea lui, şi soţului, după cum revine tuturor celor care, într-un fel sau altul, incidental sau profesional, contribuie la săvârşirea acestui act. Mijloacele prin care se realizează acest act reprobabil sunt mai multe şi de diferite feluri: provocări mecanice, administrări de substanţe avortive, intervenţii chirurgicale, etc., scopul tuturor însă, rămâne acelaşi. Oricum s-ar face, avortul este, în cazul acesta, un act voluntar, iar efectuarea lui priveşte nemijlocit porunca: „Să nu ucizi”. Sfânta noastră Biserică nu vede în el simplul fapt al morţii, ci suprimarea violentă a unei vieţi omeneşti. Numind această faptă „omor” sau „ucidere”, consideră că este încărcată cu întreaga răspundere a unei acţiuni condamnabile pe pământ şi în cer. Canonul al doilea al Sfântului Vasile cel Mare, de exemplu, numeşte pe femeia ce a săvârşit avortul „ucigaşă”, precizându-i, astfel, răspunderea şi vina, după cum are în vedere şi o vină corespunzătoare complicilor ei.

Noţiunea de ucidere, ce se cuvine să o avem în vedere atunci când ne referim la avortul voluntar, nu poate fi despărţită de aceea de vină sau culpă. Vina, însă, la rândul ei, este de mai multe feluri. În legătură cu avortul putem aminti de două feluri de culpă: culpa religios-morală şi culpa criminală. Prima priveşte eul personal şi spiritualitatea sufletului din primul moment al conceperii copilului în sânul matern, iar al doilea dreptul omului de a se naşte. Aflându-se amândouă în atenţia Bisericii, le vom analiza pe rând.

Motivele religios – morale ale condamnării avortului de către Biserica Ortodoxă

Calendarul Bisericii Răsăritene cunoaşte patru sărbători care prăznuiesc nu doar naşterea, ci chiar zămislirea unora dintre sfinţi. Bunăvestirea este însăşi sărbătoarea conceperii Mântuitorului în pântecele Maicii Domnului. Pentru a intra în istorie, Fiul lui Dumnezeu Însuşi se supune unei legi a firii, întrupându-se în sânul feciorelnic al Mariei, cu nouă luni înainte de naşterea Sa. Aşadar, orice prunc, chiar şi numai de o zi, odată conceput în trupul mamei, are în el un suflet sau, după cuvântul Scripturii, „duh de viaţă”. Căci ceea ce s-a petrecut în paradisul dintâi, mai precis, în ziua a şasea a creaţiei, când Dumnezeu a făcut pe om, se petrece şi în trupul femeii mame. Chiar umbletul Domnului Dumnezeu, care se preumbla în adierea serii în grădina raiului, poate fi pentru noi o imagine care să ne arate, într-un mod tainic, felul în care ia fiinţă sufletul copilului în sânul matern. Adresându-se propriilor ei copii, mama Macabeilor se exprimă astfel: „Nu ştiu cum v-aţi zămislit în pântecele meu şi nu v-am dat eu duh şi viaţă şi închipuirea fiecăruia nu eu am întocmit-o” (II Macabei VII, 22). Existenţa, în sânul mamei, a unei „suflări de viaţă”, din ceasul conceperii, datorită unei intervenţii divine creatoare, este pentru gândirea ortodoxă un adevăr absolut. De aceea şi orice atentat asupra fătului odată conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet şi trup. Sfântul Grigorie de Nissa, făcând o comparaţie cu bobul de grâu care cuprinde în sine toată specia plantei respective, spune că „nu e drept a zice nici că sufletul e înaintea trupului şi nici că trupul e fără suflet, ci amândouă au unic început întemeiat după raţiunea lui cea mai înaltă, în voia primă a lui Dumnezeu”.

Biserica Ortodoxă, pornind de la adevărul întrupării, înţelege că naşterea unui prunc este o taină a colaborarii lui Dumnezeu cu părinţii. În acelaşi timp, însă, ştie că numeroase date ale observaţiei noastre curente, corecte şi oneste, pot fi elemente de seamă, care să aducă un spor de înţelegere la cunoaşterea acestei taine, întrucât se înscriu în ordinea descoperirii sau a revelaţiei naturale. E vorba despre acele date care, înainte de a constrânge conştiinţa, într-un anumit fel, constrânge raţiunea de a le constata şi accepta.

(extras din „Adevărul şi frumuseţea căsătoriei. Teologia iubirii II”, Alba Iulia, 1996, pp. 230 – 245)

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=UeUfSvIARqE]

vizitaţi Dreptul la viaţă şi Adevărul despre avort

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa si pe toata lumea Ta !

a.) Premiul Nobel: frână de urgenţă pentru un vaccin care a deraiat?

După complicaţiile frecvente, inclusiv două cazuri de deces, apărute în urma administrării vaccinului Gardasil/Silgard, ( iar apoi Cervarix),  nu mai era exclus faptul că putea fi retras vaccinul de pe piaţă. Pentru a “salva trenul “ care transporta vaccinul, de la o posibilă  “deraiere”, s-a dat cu o mare repeziciune premiul Nobel cercetătorului german Harald zur Hausen, cel care a descoperit faptul că “HPV este un declanşator ipotetic al cancerului de col uterin”. Cu toate că acest premiu nu este legat direct de vaccin, el a devenit în cele din urmă legitim. Acest fapt poate constitui un pericol deoarece în viitor orice critică adusă vaccinului este posibil să fie  “eliminată” datorită  prezenţei acestui premiu care nu a făcut decât să  dea o explicaţie ipotetică , aflată sub semnul întrebării, unei dogme medicale. ( Hans u.P.Tolzin, pag.4-6).

Premiul Nobel este un scandal.

Cercetătorului german şi medic oncolog, profesorului Harald zur Hausen, i s-a oferit premiul Nobel pentru Medicină, ne informează Institutul Karolinska din Stockholm, la data de 6 octombrie  2008. Harald zur Hausen primeşte premiul Nobel pentru descoperirea virusului papiloma uman (HPV), virus care poate provoca un cancer de col uterin. Cealaltă “jumătate “ a premiului Nobel a revenit medicilor francezi Francoise Barre-Sinoussi şi Luc Montagnier. Aceştia au reuşit – se spune- la începutul anilor 1980  să izoleze virusul de la pacienţi gravi bolnavi. Dar amândouă premii Nobel sunt o mare farsă care se bazează pe ipoteze fără o bază solidă. ( Torsten Engelbrecht, pag.7-11).

c.) Deloc nobil: preţul pentru cercetarea unui virus virtual.

Multă vreme “Comitetul Premiilor Nobel” s-a arătat imun. În  cele din urmă însă “s-a prăbuşit sistemul său imun”, adică puterea lui de apărare împotriva unor “virusuri”, care au primit aceste premii.  Dar ”titrurile de anticorpi” ai Comitetului împotrivă unui premiu Nobel pentru descoperirea HPV-ului au fost atât de mici încât unui virus- HPV- cu proprietăţi îndoielnice, aşa zise cancerigene, i s-a acordat un trofeu medical. ( Michael Leitner, pag. 11-14).

d.) Ce spun membrii de la “STIKO – die ständige Impfkommission“ (Comisia permanentă pentru vaccinare, formată  din 16 experţi, cu sediul la Institutul Robert Koch din Berlin).

În februarie 2008, membrii STIKO îsi exprimă părerile despre vaccin pentru prima dată pe Internet ( www.rki.de)- mulţumită şi revistei “Impf – report”.( pag.15-17).

https://www.impf-report.de/zeitschrift/bisherige/impf-report046.htm

( “impf-report”- nr.46/47, Sept./Okt.2008, von Hans U.P.Tolzin)

1.) STIKO – Comisia permanentă pentru vaccinare din Germania

Această Comisie a emis în data de 23 martie 2007 un buletin epidemiologic în care  dă date despre vaccinul Gardasil şi Cervirax  dar evită în acelaş timp să răspundă la multe întrebări, rămânând astfel multe goluri în ceea ce priveşte studiile clinice făcute şi rezultatele acestora. La întrebarea cât durează imunitatea realizată în urma vaccinării şi dacă este nevoie de o revaccinare, răspunsul a fost  :” nu se cunoaşte durata imunităţii, dar până la ora actuală există un titru de anticorpi care acoperă imunitatea pentru 5 ani de zile şi nu putem şti dacă va fi nevoie de o revaccinare”.( pag.97). Membrii acestei Comisiei afirmă  că “aproximativ 70% din femeile active sexual se infectează cu virusul papiloma uman (HPV). La majoritatea dintre femei (70-90%) , după 1-2 ani nu se mai evidenţează ADN viral si nu se ajunge la o îmbolnăvire. Dacă sistemul imun nu reuşeşte o eliminare a virusului HPV, acesta poate persista luni sau ani de zile în celula-gazdă (în cazul nostru în  celulele epiteliale ale  colului uterin) provocând displazii sau neoplazii ale celulelor. Perioada dintre infecţie şi apariţia primelor leziuni precanceroase, adică o displazie de grad înalt (CIN III),  este cuprinsă între 1 şi 10 ani.” ( pag.98).Comisia mai precizează că :” fetele îşi încep activitatea de obicei după 12 ani, astfel încât cele cu vârsta cuprinsă între 9 şi 12 ani nu reprezintă un risc major de expunere la o infecţie cu HPV. Deoarece nu se cunoaste încă durata imunităţii obţinută prin vaccinare, este bine ca vaccinarea să se efectueze la o vârstă cât mai apropiată de cea a primului contact sexual.”( pag.100).

(Epidemiologisches Bulletin Nr.12, 23 März 2007,Seite 97

https://www.rki.de/cln_091/nn_1270420/DE/Content/Infekt/EpidBull/Archiv/2007/Ausschnitte/HPV__STIKO__12__07.html)

(https://www.stern.de/wissenschaft/medizin/:Geb%E4rmutterhalskrebs-HPV-Impfung-Kritik/647240.html)

Dar multe alte întrebări rămân fără răspuns. În Manifestul înaintat de către 13 specialişti se cere ca STIKO să pună la dispoziţia medicilor şi populaţiei datele lipsă de la Producătorii vaccinului. Unul dintre producătorii acestui vaccin, respectiv Institutul Sanofi – Pasteur MSD a dat următorul răspuns :”cifrele şi tabelele care nu au fost date publicităţii se află doar la dispoziţia colegilor care au participat la obţinerea rezultatelor, asta însemnând Producătorul din America. Aceste cifre nu ne-au fost puse la dispoziţie şi este mai mult ca sigur că nici nu se va întâmpla acest lucru.” ( »Wissenschaftler/innen fordern Neubewertung der HPV-Impfung und ein Ende der irreführenden Informationen«). Experţii mai spun că despre Cervirax sunt şi mai puţine date disponibile. Desi acest vacin este utilizat în Germania, el totuşi nu a fost acceptat pe piaţă în SUA!”(https://www.psychophysik.com/h-blog/?p=2795)

De ce aceste “tăinuiri”? În Germania s-a cerut de către Asociatia “Die Grűnen”, motivele ştiinţifice pentru care a fost pus pe piaţă acest vaccinul Gardasil şi Cervirax de către Institutul Paul-Ehrlich (PEI). Răspunsul a fost că “ aprobarea vaccinului nu s-a realizat prin intermediul PEI ci în urma unui consens al tuturor ţărilor europene prin Comisia Uniunii Eurpene după o evaluare pozitivă făcută de EMEA – European Medicines Agency, în care este inclus şi PEI. (https://dip21.bundestag.de/dip21/btd/16/099/1609988.pdf0

2.) Experţii din Germania cer o reevaluare a vaccinării împotriva HPV !

O campanie de vaccinare criticată vehement.

Un număr  de 13 cercetători de la diferite Centre de Cercetare din Germania afirmă că  eficienţa vaccinului împotriva virusului papiloma uman (HPV) nu a fost suficient de bine studiată. Din acest motiv ei cer Comisiei permanente pentru vaccinare din Germania (STIKO – die ständige Impfkommission) o reevaluare a vaccinului şi un sfârşit cât mai rapid al erorilor constatate la acest vaccin.

După câteva cercetări, experţii sus numiţi au ajuns la un rezultat care arată că de fapt eficienţa vaccinului este mult mai mică decât s-a afirmat la început. Ei afirmă că nici până la ora actuală încă nu s-au aflat multe date despre acest vaccin. O parte din procentele nu sunt evidente şi nu pot fi dovedite. De asemenea se constată că “informaţiile false despre vaccin generează la  tinere şi femei sentimente de teamă şi  vinovăţie”.

13 experţii de la 6 Universităţi, 1 Centru de Cercetare şi 1 Centru Medical pentru drepturile pacientului, cer o reevaluare a vaccinării împotriva HPV:

1.) Prof. Martina Dören, Prof. Wolf-Dieter Ludwig ( Charite, Berlin)

2.) Prof. Rolf Rosenbrock (WZB, Berlin)

3.) Dr. Ansgar Gerhardus, Prof. Claudia Hornberg , Prof. Oliver Razum ( Universität Bielefeld)

4.) Prof. Petra Kolip, Corinna Schach, Prof. Norbert Schmacke ( Universität Bremen)

5.) Prof. Jűrgen Windeler (MDS, Essen)

6.) Prof. Ferdinand M. Gerlach ( Universität Frankfurt )

7.) Prof. Michael M. Kochen ( Universität Göttingen)

8.) Prof. Ingrid Műhlhausen ( Universität Hamburg).

(https://www.uni-bielefeld.de/gesundhw/ag3/downloads.html)

(Informationsdienst Wissenschaft, Pressemitteilung, Torsten Schaletzke, Universität Bielefeld. 26.11.2008.)

3.)  Un vaccin ineficient?

Harald zur Hausen – titularul Premiului Nobel din 6 octombrie 2008 :”Limita acestui vaccin este că el nu oferă protecţie în 30% din cazuri.”

Prof. Heinz – Harald Abholz, medic la Universitatea de Medicină  din Dűsseldorf afirmă că ”nu se cunoaşte durata imunităţii acestui vaccin”.

Dr. Wolfgang Becker-Brűser declară în revista “Arznei-Telegramm : ”am fost influenţaţi dar nu informaţi!”

Prezentatorul emisiunii din cadrul programului de televiziune germană ZDF – Frontal 21 remarcă următoarele: “ Cercetătorul german Harald zur Hausen a descoperit că virusul papiloma ( anumite tipuri oncogene ) poate provoca cancerul de col uterin. Era pentru toţi ca şi o <izbăvire de la rău>. Zis şi făcut. S-au făcut presiuni ca să fie începută vaccinarea cât mai repede. Nu este de mirare  şi cred că asta nu mai miră pe nimeni că industria farmaceutică a făcut din acest vaccin o maşină de tipărit bani. Dar aflăm că publicitatea ne-a indus în eroare. Acest vaccin nu ne protejează decât împotriva a 70% din cancerele de col uterin. Chiar cercetătorul german Harald zur Hausen recunoaşte  acest lucru.”

(https://www.psychophysik.com/h-blog/?p=112, Deutschlandfunk: ZDF – Frontal21, “Wie viel Vorsicht braucht das Land? Kritischer Blick auf den Umgang mit Gebärmutterhalskrebs “.)

4.) Lipsesc studii despre o relaţie directă între HPV şi cancerul de col uterin!

Se ştie că Institutul Naţional de Cancer din SUA nu a putut demonstra că există o relaţie directă între HPV şi cancerul de col uterin. Într-un studiu pe un lot de femei de aceeaşi vârstă şi HPV-pozitive, un procent de 67 % s-au îmbolnăvit de cancer de col uterin şi un procent de 43% nu s-au îmbolnăvit. De ce?

Nicholas Regush scria în Vaccine Madness:”Deja în 1992 se punea întrebarea dacă HPV provoacă cancerul de col uterin. Întrebarea era pusă de Peter Duesbergund Jody Schwartz, doi specialişti în Biologie Moleculară la Facultatea din Berkeley- California . Printre punctele critice cu care se confruntau în ceea ce priveşte această dilemă, ei au observat că deşi femeile erau HPV-pozitive, totuşi tumorile canceroase nu conţineau decât rareori şi foarte puţine secvenţe ADN –HPV şi gene HPV.”

În schimb au observat că rareori cancerul poate fi declanşat de către anormalităţi cromosomiale spontane sau induse chimic, tipice atât în cazurile HPV-pozitive cât şi în cele HPV-negative.

Pe scurt: Duesberg şi Schwartz au arătat posibilitatea că “mai degrabă este declanşat cancerul de către alte carcinogene decât de către virus!” Argumenetu central este următorul: ”Deoarece celulele  canceroase care se dezvoltă haotic sunt mult mai sensibile la infecţii decât celulele sănătoase , virusurile constituie doar un indicator pentru o dezvoltare anormală şi NU cauza acesteia!”

Alţi factori declanşează cancerul de col uterin! Cum s-a ajuns la concluzia că virusul papiloma uman declanşează cancerul de col uterin? Specialiştii consideră că în peste 80% din cazuri cu leziuni canceroase apariţia lor este legată de consumul de nicotină, obiceiuri alimentare, iradiaţii sau substanţe cancerigene. Adevărul este că aceste cancerigene pot provoca un cancer şi nu virusurile.

Alianţa pentru Cercetare şi Protecţia Umană ( AHRP- Alliance for Human Research Protection ) presupune că în urma studiilor clinice vaccinul nu a fost considerat ca fiind sigur şi efficient. (https://www.zentrum-der-gesundheit.de/ia-gebaermutterhalskrebs.html).

5.) Vaccinul pentru HPV- le este de folos fetelor şi femeilor?

Din nou – o afacere cu un vaccin insuficient studiat!

Se ştie că HPV se transmite pe cale sexuală şi până la 80% dintre femei active sexual se infectează cu acest virus pe parcursul vieţii, cel mai frecvent între 20 şi 30 de ani. La majoritatea dintre ele ( 70-90%) nu se mai constată după 1-2 ani prezenţa acestui virus. Sistemul imun elimină virusul fără ca să se îmbolnăvească. Doar la 10% din cazuri persistă  infecţia un timp mai îndelungat  şi poate duce la aproximativ 1% din cazuri la modificări ale colului uterin.Dar şi aceste infecţii persistente se pot vindeca de la sine datorită unui sisitem imun sănătos. Cele mai multe cazuri de infecţii nu sunt provocate de tipurile oncogene de HPV. Cu cele 4 tipuri oncogene pe care le conţine,  vaccinul Gardasil oferă o imunitate de 5 ani . Un studio din SUA arată că doar un procent de 3,4% din femei au fost infectate cu cele 4 tipuri oncogene şi doar 1,5% aveau tipul oncogen HPV 16 iar 0,8% tipul oncogen HPV 18.( vezi “Actualităţi” în clio 64/2007).

Cei care transmit HPV sunt în principal bărbaţii dar nu există studii despre evoluţia bolii la aceştia.

Reacţiile secundare au fost minimalizate iar după două cazuri de deces în Germania şi Austria atât EMEA – European Medicines Agency ( în România :“Raportul European Public de evaluare – EPAR) cât şi Institutul Paul-Ehrlich au relatat că nu există o legătură directă intre vaccin şi cele două decese, folosind însă argumente deloc solide.

S-a constatat că există Co-Factori al cancerului de col uterin deoarece sistemul nostrum imun poate inactiva virusul. Aceşti co-factori sunt:

– fumatul ( nicotina)

– contraceptivele hormonale

– steriletul

– somn insufficient

– stress fizic şi psihic

– naşteri multiple

– stare precară de sănătate,etc

https://www.ffgz.de/HPV.Stellungnahme08.pdf

( Cornalia Burgert, Christina Sachse, März 2008).

Dr. Christa Todea-Gross 01.12.08, Cluj-Napoca