92 de ani

Anul 1918 e anul binecuvantarii, in care Romanii insisi, mai intai cei din Basarabia, au cerut in Sfatul Tarii de la Chisinau, la 27 Martie, unirea cu Tara Mama si, in acelasi binecuvantat an, la 28 Noiembrie, Romanii din Bucovina in Consiliul National Roman, in Cernauti, au cerut unirea cu Tara Mama, iar la 1 Decembrie, in acelasi an, Romanii din Transilvania dimpreuna cu cei din Crisana, Maramures si Banat, au cerut Unirea cu Tara Mama. Toti cei ce rand pe rand au venit la Unirea tuturor Romanilor spuneau ca se unesc cu “Tara Mama”, iar aceasta o constituia Muntenia si Moldova, care mai inainte cu saizeci de ani fara unu, se unisera la 24 Ianuarie 1859, sub unul si acelasi Domnitor Alexandru Ioan Cuza.

Unirea tuturor Romanilor in anul 1918 a fost implinirea unui vis milenar al intregului popor romanesc, asa cum suspina poetul patimirilor noastre nationale, Octavian Goga:

“Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii si parintii…”

In anul mantuirii 1918, Romanii de pretutindenea au marea bucurie de a vedea implinirea acestui vis: Unirea tuturor Romanilor, infaptuirea Romaniei Mari. continuare »

Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia

Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit. […]

Marea Unire nu a fost rezultatul participarii Romaniei la razboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut in vedere revolutia din Rusia si destramarea monarhiei austro-ungare. Rationamentul lor s-a inscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinta o excludea pe cealalta, astfel ca nimeni nu vedea cum ar fi cu putinta ca toate aceste provincii sa intre aproape simultan in frontierele Vechiului Regat. […]

Nu o victorie militara a stat la temelia Romaniei Mari, ci actul de vointa al natiunii romane de a-si da armatura teritorial-institutionalã care este statul national.[…]

O necesitate istoricã – natiunea trebuie sa traiasca intr-un stat national – s-a dovedit mai puternica decat orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta, si, punand in miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national.”

sursa: ZiuaNationala.ro