Sfinţii: Ioan Damaschinul (650-730), Teodor Studitul (751-826) şi patriarhul Nichifor (750-828) sunt făuritorii acestor argumente. Argumentarea lor poate fi rezumată foarte pe scurt în felul următor:
—Prin Întrupare, Hristos pune capăt legii mozaice şi interzicerii de către aceasta a oricărei reprezentări. Vechiul Testament cedează locul Noului Testament, care ne descoperă o adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu eliberatoare de idolatria inevitabilă mai înainte.Cuvântului, singurul cunoscut în Vechiul Testament, îi succede, prin întrupare, vederea.
Fiul este chipul Tatălui, după cum afirmă acest lucru Iisus însuşi: „Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl”(In. 14, 9); temă dezvoltată adesea în Evanghelia după Sfântul Ioan, reluată de Sfântul Pavel care vede în Hristos „Chipul Dumnezeului nevăzut”(Col. 1, 15), izvor al creaţiei şi al restaurării ei într-o lume nouă. Chip (după asemănarea) Tatălui celui nevăzut, E1 participă astfel la natura Sa dumnezeiască, după cum s-a învăţat la Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325. Dar numai Duhul Sfânt face posibilă înţelegerea acestui chip al Dumnezeului Cel nevăzut. Majoritatea zdrobitoare a contemporanilor lui Hristos nu au fost ei, oare, orbiţi, inapţi să înţeleagă mai mult despre Hristos, decât că El e fiul teslarului Iosif? Mai mult, „din moment ce Hristos s-a născut dintr-o Mamă care putea fi descrisă, natural că El va avea un chip care va corespunde chipului Mamei Sale. Si, dacă El nu ar putea să fie reprezentat prin artă, aceasta ar însemna că El s-a născut numai din Tatăl şi nu s-a făcut om (Teodor Studitul, A treia respingere, cap. 11, p. G. 99, 417C). continuare »