Despre martiriul Voievodului Mihai Viteazul (1593-1604) vorbele noastre nu au puterea sa zugraveasca cruzimea de care au dat dovada miseii. De aceea, il vom lasa pe cronicar sa povesteasca el cum a fost. Iata ce spune, de pilda, Wolfgang de Bethlen in ampla sa “Cronica a Transilvaniei”: “O vreme mijlocitorul (Iacobus Beaurius) lui Basta cerceteaza aici si acolo si, pe neasteptate, trupa valonilor inconjoara cortul lui Mihai. Beaurius si alti cativa subalterni de-ai sai au intrat in cortul lui Mihai, pe care l-au gasit linistit si stand intins. Beaurius, adresandu-i-se acestuia, spune: “Esti prizonier!”, la care acesta raspunde: “Nicidecum!”, si spunand aceasta Mihai a incercat sa scoata sabia, care era atarnata de propteaua cortului, in timp ce era lovit de Beaurius cu halebarda, si capul ii este taiat cu sabia proprie a lui Mihai, iar unul dintre valoni l-a impuscat la incheietura de la mana stanga, despre care se stia ca obisnuia sa o foloseasca si cu care incerca chiar atunci sa-si scoata sabia. Capul acestuia l-au pus pe coapsa propriului calu alb mort… Corpul lui Mihai a fost scos din cort, despuiat de haine, si a zacut timp de trei zile in apropierea drumului public, iar soldatii i-au taiat pielea de pe spate, coaste si umeri, i-au taiat-o ca sa o pastreze ca amintire pentru faptele lor nemaipomenite. Dupa aceea, totusi, corpul acestuia, ca sa nu fie sfasiat de caini, cativa sarbi l-au inmormantat din ordinul lui Basta intr-o groapa, pentru ca in cele din urma sa fie adus la Alba Iulia unde a fost inmormantat in biserica sfanta…”

La 1715 insa, la Alba Iulia a fost ridicata o fortificatie bastionara de catre stapanirea habsburgica, pe locul complexului mitropolitan, si tot atunci, probabil, “se vor fi distrus si mormintele mitropolitilor si al Voievodului Mihai Viteazul, iar ramasitele lor se vor fi imprastiat…”, cum spune prof. dr. Gheorghe Anghel. continuare »