† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
PRIMUL CAZ
Ma numesc .X
Doresc in aceste cateva randuri sa va relatez o mica intamplare personala care a avut ecouri profunde la nivel sufletesc.
In primavara acestui an (2008) am hotarat sa imi fac un CARD de cumparaturi pe internet. Dupa cateva cautari pe unele forumuri am gasit cea mai buna ocazie: Cardul de la Banca Transilvania, BT MONDO-care este recunoscut international la cumparturi online. Bun. Punct ochit,punct lovit. In cateva zile, la o agentie a BT mi-am deschis cont si Card. Nelinistea mea in privinta multor atentionari(spirituale-duhovnicesti) asupra acestor carduri a fost repede spulberata de imensul orizont al www-ului care se deschidea in fata ochilor mei. Site-uri peste site-uri, care mai de care stilizate si atragatoare incepusera sa ma imbie cu o gramada de produse atractive. Regele “comertului digital” -EBAY&PAYPAL, deja imi facea cu ochiul atragator.A fost doar o chestiune de timp pana cand aveam sa-mi pierd mult nopti si seri fara rugaciune (doar asa ,pe fuga-cele incepatoare) in compania acestor titani ai WEB-ului.
Marea mea bucurie fu intrerupta de imposibilitatea de a face tranzactii online datorita, insa, neacceptarii serviciului Paypal de a lucra cu banca mea.Suparari,peste suparari, am decis sa vad ce se intampla.Am mers la Banca, dar cei de acolo mi-au zis ca nu sunt probleme. Asa ca mi-a ramas ultima solutie: sa caut din nou pe forumuri.Alte nopti pierdute, suparari,dezamagiri,insa la inceputul unei dimineti am gasit solutia: Banca ING scosese pe piata un card “destept” , care continea “CHIP’ cu tehnologie “RFID”(ceea ce aveam sa aflu mai tarziu despre aceasta tehnologie-dureros).Sistemul era perfect si totodata promitator. Am hotarat astfel sa imi fac un Card VISA Electron la ING Bank. Prilejul de a face doar 5 min pana la sediul lor m-a urnit intr-o dimineata plina de soare. Ajuns in fata relatiilor cu clientii, am dat peste o doamna buna voitoare si intru totul”zambitoare” care m-a intrebat politicos ce doresc. I-am spus despre dorintele mele de a face cumparaturi online pe web si aceasta m-a asigurat ca “am venit unde trebuie”.
Oare venisem “unde trebuia” ?
In momentul in care mi-a explicat sofisticaria tehnologica proprietara doar grupului ING despre aceste “Card-uri”, am avut,dintr-odata, un sentiment, o senzatie stranie.O durere launtrica a inimii m-a cuprins,o neliniste, ca si cand cineva ti-ar implanta un pumnal in inima, cu ura,dorind sa se uite in ochii tai,sorbindu-ti ultima picatura de viata.Totul s-a petrecut la nivel de secunde, nici nu am avut timp sa ma gandesc daca e bine sau rau ce fac.A fost un simtamant care a depasit stadiul discernerii mele rationale. Acelasi simtamant l-am avut cand mi-am condus bunicul pe ultimul drum al acestei vieti,pe un drum de munte, intr-o zi deloc friguroasa de iarna.
Undeva, in strafundurile inimii mele stiam ca ceva era in neregula cu ceea ce facusem, ca dadusem voie unei “stari” interioare sa ma corupa si sa ma domine. (Acum, cand sunt deja eliberat de cele nesabuite ale mele-pot privi intr-o alta lumina lucrurile)
Nu doresc sa generalizez trairile mele, sunt doar ale mele, simtamintele,durerile, “placerile de moment” au participat toate,laolalta la schimbarea starii mele sufletesti,stare pe care o voi analiza ceva mai tarziu.
Intr-un fel sau altul, stiam launtric ca acea stare a durerii inimii de la ING era strans legata de acel card.Dar “bucuria privelistii digitale” care se deschisese in fata ochilor mei era cu mult mai mare decat avertismentul multor parinti si frati crestini.
Asadar, am hotarat sa neglijez acele mici “rabufniri” ale inimii si sa dau curs vietii cotidiene.Devenisem un om modern. Aveam doua Carduri, navigam de “placere” pe marile site-uri comerciale, puteam vitual sa cumpar tot ceea ce imi doream,bineinteles in functie de posibilitatile mele financiare.Au inceput alte zile si nopti pierdute, in sisteme de “licitatii” electronice, in cercetari si speculatii de “marketing” pt. oferte bune. Toate acestea mi se pareau minunate, mai ales ca noi, romanii, nu avusesem ocazia sa traim ca “europenii sau americanii”. Deja ma integrasem in mare “familie EBAY”.Eram ca si unul de-al lor.
Daca lucrurile pareau frumoase”in exterior”, in interior, insa, o mare prapastie se adancea din ce in ce mai mult. Simteam ca nu imi mai pot controla puterile sufletului.Stateam duminica la Biserica ,ajungand sa privesc din ce in ce mai des ceasul care urma sa ma trimita acasa mai repede, sa imi pot relua “noile” preocupari.
Cred ca acuma (dupa ce am renuntat la carduri) imi dau seama mai bine, pe pielea mea, cat de usor intra in vietile noastre acest sistem murdar. Te simti ca un numar intr-o turma, exact ca in filmul acela “Endgame”. Ajungi, intr-un fel, asa cum zicea Parintele Iustin Parvu int-un interviu ca primesti acea “inraurire demonica” prin acceptarea acestor carduri “cipate”. Si tind sa cred, din ce in ce mai mult ca avea dreptate, mai ales acuma ca am trecut prin atatea.
Informandu-ma despre aceste tehnologii RFID am inceput, incet,incet, sa inteleg ca lucrurile nu prea stau asa cum ar trebui. Din ce in ce mai multe voci si pareri ale Parintilor cu care m-am consultat m-au ajutat ca in final sa iau decizia corecta pt. linistea sufletului meu. continuare »
