Parinte, vedem toti ce se intimpla, cum merge lumea, cum merge tara, cum se rostogoleste iarasi o criza peste noi. Si va veni vreme de decizie pentru romani. Ce stiam noi ca este o problema, devine inca o criza: discernamintul romanului. Mai are romanul vreo sansa sa isi recupereze discernamintul?

Dragul meu, romanul chiar daca l-ar rascumpara cumva, nu poate sa-l implineasca. Nu se poate pentru ca noi nu mai sintem noi, romanii cei de-acu’ 100 de ani, 80 de ani, chiar 50 de ani. Este o pervertire in lumea asta a noastra incit nu se mai poate nimic nadajdui.

Gata, ne resemnam?

Noi trebuie sa plecam de la o generatie cu cel care-i de-un an jumate, doi ani, ca sa-l formezi pe asta intr-o constiinta, sa-l ridici frumos. Da’ unde sa-l ridici? In familie nu se poate ridica, familia este asa cum este. In scoala nu se poate ridica pentru ca este asa cum este – examenul l-am dat cu bacalaureatul asta -, societatea la fel si copilul asta ajunge al nimanui. De aceea ce ramine acuma la noi e sa realizam mama. Da’ mama e aviatoare, e sef de tren, sef de gara – nu-i la locul ei… Uite, un copil de termina un liceu vrea sa plece. Unde-ai sa pleci tu? „Vreau sa plec, numai aici sa nu stau.” Bai, ce-ti lipseste aicea? „Nu vedeti, vin chinezii, vin strainii aici si-si fac loc si fac viata posibila si mai ult decit posibila, si noi plecam, ne ducem de la casa noastra.” Omul nostru nu este deloc incurajat. Parca ar fi interes sa se distruga tot ce-am mostenit si ce-a mai ramas. Este asa de greu sa dai sfaturi unui tinar ca nu te intelege in veac… continuare »