Sfanta mare mucenita Eufimia dimpreuna cu cei 48 de mucenici (+304) si Prisc Antipatul, eparhul imparatului. Antipatul le-a zis: “Oare voi sunteti cei ce va impotriviti poruncii imparatesti si poruncii noastre, defaimand jertfele aduse in cinstea marelui zeu Marte?” Iar ei au zis: “Poruncii imparatului sau poruncii tale, Antipate, se cade a ne supune, de nu va fi potrivnica lui Dumnezeu, iar de va fi potrivnica, se cade nu numai a nu ne supune acestei porunci, dar si a ne impotrivi. De ne-ati fi poruncit noua acele lucruri la care suntem datori a ne supune stapanirilor, apoi am fi dat cezarului cele ce sunt ale cezarului (Matei 22,21).
Insa, de vreme ce porunca ta este potrivnica si urata lui Dumnezeu, pentru ca ne poruncesti sa cinstim faptura mai mult decat pe Creator, si ne siliti sa ne inchinam si sa jertfim diavolului, si nu lui Dumnezeu Celui Preainalt, noi nu vom implini niciodata porunca voastra, pentru ca noi suntem inchinatori drept credinciosi ai adevaratului Dumnezeu din Ceruri”.
Sfantul mucenic episcopul Filip (+304) ii raspunde lui Iustin, eparhul imparatesc: “Sunt crestin si nu pot sa fac ceea ce imi ceri; poti sa ma dai la cazne, dar nu ma poti infrange!”
Cand peste sapte luni acelasi eparh il intreaba iarasi pe sfant: “Dar de ce te impotrivesti atat de necugetat vointei imparatesti?” Sfantul ii raspunde: “Nu ma port necugetat, ci implinesc voia lui Dumnezeu, Ziditorul si Judecatorul tuturor. Sfanta Scriptura spune: “Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. Tocmai asta si facem. Poruncilor indreptatite ale imparatului m-am supus totdeauna”.
Dictatura ateistilor luptatori contra lui Hristos si a ludelor tradatori de Hristos – iata cine-i vinovat de viata noastra muceniceasca. Dictatura ludelor! Exista oare ceva mai respingator pentru Biserica lui Hristos si pentru crestinism?…
Cea mai rudimentara si mai elementara logica dezvaluie si dovedeste: colaborarea intre ateistii fatisi, blestematii luptatori impotriva lui Hristos si Biserica dreptmaritoare a lui Hristos este cu desavarsire ilogica si antilogica. Cei ce staruie in a cauta o astfel de colaborare, sau deja colaboreaza, sau – e ingrozitor s-o spunem! -silesc pe altii la asa ceva, ii intrebam prin cuvintele Apostolului: “Ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Si ce invoire este oare intre Hristos si Veliar?” (II Cor. 6,14-15). continuare »