„Paradoxal, prezenţa FMI în România este o formă de interpunere a statului în treburile economiei private. Nu putem enunţa o măsură clară prin care FMI a ajutat sau ajută sectorul privat din România. Dimpotrivă, măsurile impuse au lovit dramatic taman în sectorul de la care se aştepta mai multă competitivitate”, spune economistul Cristian Păun într-un amplu interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, mult lăudata macrostabilizare s-a produs prin creşteri semnificative de taxe şi cu o dublare a datoriei publice, fără ca vreo reformă structurală să fie dusă până la capăt măcar.

De ce are nevoie România de încă un acord de împrumut cu FMI din moment ce, potrivit datelor Ministerului de Finanţe, nevoia brută de finanţare va scădea puternic în următorii ani iar dependenţa ţării noastre de pieţele financiare interne şi externe a fost redusă în sensul că ne împrumutăm mai ieftin de pe pieţele internaţionale de capital pentru finanţarea deficitului bugetar?

Nu este nevoie de FMI în România, nici acum şi nici în viitorul apropiat. Această instituţie nu poate rezolva problemele pe care le are România. Nici tipul de acord pe care l-am semnat acum (sau în trecut) nu le rezolvă. Politicianul român însă are nevoie de FMI pentru că:

(1) are nevoie de un arbitru pe scena politică românească care să fie invocat în cazul unor disensiuni pe o problemă dată (deficit bugetar, inflaţie, taxe);

(2) are nevoie de un finanţator ieftin pentru a susţine ”artificial” stabilitatea cursului de schimb prin împrumutarea la nevoie a unor sume importante în valută de către banca centrală care să fie folosite pe piaţa valutară pentru a ”apăra” cursul de schimb în cazul unor probleme;

(3) e nevoie de cineva care să ne laude în absenţa unor realizări confirmate de evoluţia economiei (care stagnează cu încăpăţânare);

(4) e nevoie de un ţap ispăşitor în cazul în care problemele nu merg bine şi atunci se poate da vina pe el fără a pierde semnificativ din capitalul politic (el e băiatul ”rău” în timp ce politicienii sunt băieţii ”buni” pe principiul noi am vrut altfel, dar FMI nu ne-a lăsat) şi continuare »