De la inceputul anului viitor vom avea carti de identitate noi, pe modelul pasapoartelor. Noul buletin se va numi carte electronica de identitate si va contine date biometrice, inclusiv amprente.
Ministerul Administratiei si Internelor a propus un proiect de lege prin care datele de identitate vor fi stocate pe un cip. Acesta va contine fotografia posesorului dar si amprentele.
O noutate apare in cazul copiilor care, incepand cu varsta de 6 ani, pot detine carte de identitate electronica, in vederea calatoriei in strainatate.
Tot de la 1 ianuarie si cetatenii straini rezidenti vor avea carti electronice de rezidenta. Ministerul de Interne sustine ca introducerea noului sistem nu presupune cheltuieli bugetare suplimentare. (antena3)

Anul trecut s-a dus o campanie impotriva oricarui act cu cip. Motivele de impotrivire au fost de la cele duhovnicesti – care aproape sunt singurele de care trebuie sa tinem cont  – pana la motivele de privare de libertate, intimitate – motive lumesti, dar deloc de neglijat, caci datorita lor se va face constrangerea noastra in acceptarea actelor cu cip acum si a pecetii finale in viitor (nu avem autoritatea sa spunem ca vom prinde acele vremuri sau nu – Domnul stie!).

INSA! Acceptarea actelor cu cip va avea efect ireversibil pentru unii dintre noi si fara sa gresim putem spune ca pentru majoritatea dintre noi. La cine ne referim cand spunem noi? La toti! La cei care nu s-au impotrivit de la inceput fata de actele cu cip, la cei care s-au impotrivit ieri, dar azi considera ca nu mai sunt un pericol, la cei care azi refuza cipul, dar pot ca maine sa fie parasiti definitiv de Harul lui Dumnezeu si vor zice DA pecetii si mai este o categorie care poate sa cuprinda si pe cele de dinainte,  dar i se adauga ca tovaras, satana: categoria celor care lupta impotriva rezistentei anti-cip, facand voit sau nevoit jocul lui antihrist, deningrand pe oricine nu zice ca ei si mai mult se considera detinatorii solutiilor si duhovnicesti si lumesti… Sa le aiba Dumnezeu de grija, iar noi sa-i pomenim cu durere si compasiune in rugaciunile noastre, nu inainte de a ne considera pe noi insine primii intre pacatosi. Sa nu ne mandrim cu ce nu-i al nostru. Daca Domnul ne-a intarit ca azi sa spunem NU actelor cu cip, nu e meritul nostru, nu e din puterea noastra. Daca vom considera ca noi dregem si facem si ca suntem eroi, martiri si mucenici de pe acum, s-ar putea ca maine sa spunem DA sau sa nu mai dam aceeasi importanta acestei probleme.

Cum nici Parintele Justin nu a obosit si nu are o obsesie cu aceasta PROVOCARE (ultima provocare prin finalitatea ei), nici noi nu trebuie sa bagatelizam aceasta PROBLEMA REALA DE MANTUIRE (dand “dovada de putina credinta fata de profetiile din apocalipsa”, p. M. Valica) sau sa ne isterizam ca sectantii, uitand ca Hristos este salvarea noastra. Asadar niciuna, nici alta, caci sunt cai extreme ce duc in acelasi loc: bratele satanei – iadul cel negru si vesnic. Calea de mijloc este calea de aur, adica “sa stam bine, sa stam cu frica”, sa ne mentinem pe pozitii, sa rabdam orice repercursiuni, sa stim ca daca facem un mic compromis ne va fi mai rau, nestiind daca vom mai avea tarie de intoarcere. Unii care accepta azi documentele cu cip si mai au in plus si familie, se vor inrobi, se vor inlantui in mrejele, in “panza aceasta de paianjen” a SISTEMULUI antihristic, incat mai tarziu ruperea si iesirea din sistem le va fi practic imposibila, deoarece inseamna MOARTE, atat pentru ei, cat si pentru familia lor… desi poate fi ultima clipa (Domnul ne primeste si atunci, si mereu,  cat timp putem sa-L rugam) ar fi bine sa faca aceasta alegere, caci este moarte muceniceasca, insa cine se poate increde ca vom avea acea putere in acele momente? Va fi nevoie de mai multa putere atunci decat avem nevoie acum pentru a ne rupe de un buletin, de un permis, de un card de sanatate s.a. Puterea tot de sus va veni, dar cine va avea acea revolta interioara atat de puternica, impotriva antihristului, incat sa poata sa ceara mucenicia pentru el si pentru familia sa, asemeni Sfantului Constantin Brancoveanu?

ACUM, si nu maine avem posibilitatea de a vinde tot ce avem la oras, de a cumpara un petic de pamant intr-un sat si de a ne construi o casuta, in jurul careia sa cultivam cate putin din cele necesare traiului. Copiii d-voastra chiar nu au nevoie de scolile indecente si de invataturile spurcate, contrare Sfintei Evanghelii, care  le strica mai mult sufletul decat ii educa. Nu-i nicio pierdere plecarea din orase. Avem sansa de a ne obisnui cu putin, de a ne obisnui cu postul, de a avea mai mult timp pentru rugaciune si pentru copiii, rudele si apropiatii nostri, cu care am comunicat mai mult prin telefon sau prin internet. In plus vom scapa de stresul, vacarmul si toxicitatea mediului urban si patronal, care ne extenueaza si ne macina sanatatea si rabdarea facandu-ne irascibili, neingaduitori, nemilosi, nerabdatori, patimasi si dornici de a munci pentru un confort cat mai mare si facilitati cat mai multe si mai ispititoare, spre a ne indulci amaraciunile acestei vieti. Iata cum alegem singuri raul, greul, povara potrivnicilor lui Hristos si in final sa ne apere Dumnezeu sa nu alegem si pecetea. Lucrurile nu se vor mai imbunatati, cel mult daca vor stagna pentru o perioada, insa cursul lor acesta este, caci Sf. Evanghelie nu va ramane mincinoasa. Sa spunem NU dintru inceput si niciun pas inapoi!

Maica Domnului sa ne acopere pe toti de sagetile vrajmasilor si sa ne dea tarie sa alegem Crucea Fiului ei, crucea cea mai usoara si care ne mantuieste sufletul!