Care este cea mai importanta hotarare dogmatica a Sinodului de la Calcedon?
Sfintii Parinti, luminati de harul Preasfantului Duh, au hotarat:
Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas si marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru Dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura Persoana si intr-un singur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la inceput proorocii, precum El Insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor[1].
Unii considera ca la Sinodul al IV-lea de la Calcedon a fost o „neintelegere de termeni”. De aceea, hotararile nu au fost primite de catre Dioscor si de cei impreuna cu el. Este adevarat?
Asa spun cei care vor sa micsoreze importanta Sfantului Sinod de la Calcedon. In realitate, tocmai pentru a se depasi dificultatile terminologice, Dumnezeu a aratat in chip minunat care este invatatura cea adevarata: „…si s-au adunat sase sute treizeci de Episcopi, si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, si peste putine zile facand rugaciune si, deschizand, au vazut si s-au spaimantat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele Sfintei, iara al dreptcredinciosilor tinandu-l in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o minune ca aceasta. Si intorcandu-se mai vartos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu Cel ce face in toate zilele minunate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folosul celor multi”[2].
Se zice ca actualii copti nu mai sunt monofiziti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hristos. In aceste conditii este posibila unirea cu acestia?
Actualii copti nu sunt monofiziti eutihieni, ci monofiziti severieni. De aceea il cinstesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar le considera amestecate intr-o noua fire. Ei considera ca unitatea celor doua firi poate fi numita „o fire”[4]. In plus, nu accepta hotararile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon[5].
Patriarhul monofizit Shenouda al III-lea al coptilor a declarat in 1979 la intalnirea de la Chambesy:
In ceea ce priveste Sinoadele Ecumenice, noi nu acceptam decat pe primele trei […]. Noi refuzam Sinodul de la Calcedon. […]. Pot sa spun foarte deschis, nicio Biserica din Orient nu poate sa primeasca Sinodul de la Calcedon[6].
Este gresit sa vorbim despre „unirea cu coptii”. Se poate vorbi insa de venirea coptilor la Ortodoxie. Iar aceasta se poate realiza numai intr-un singur mod: sa anatematizeze monofizismul si pe sustinatorii lui (Eutihie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice IV-VII, sa cinsteasca dupa cuviinta pe Sfintii Parinti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschin si a Sfantului Ierarh Grigorie Palama; sa accepte si Sinodiconul Ortodoxiei. Apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox.
Pentru primirea in Ortodoxie, monofizitilor li se pun mai multe conditii. N-ar fi bine sa fim mai ingaduitori cu ei ca sa-i ajutam sa vina la Ortodoxie?
Aceasta este singura cale de tamaduire a celui bolnav de erezie: sa anatematizeze ereziile, sa accepte hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice si intreaga invatatura ortodoxa; apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox (daca nu il are deja).
Iata ce gasim scris in Proloage pe data de 3 decembrie despre Sfantul Ierarh Ioan Sihastrul Episcopul Coloniei (+558): „In al patrulea an al imparatiei lui Marcian (450–457), dreptcredinciosul imparat, adica in anii 454, s-a nascut acest Sfant, Parintele nostru Ioan, in Nicopolea Armeniei. Si, invatand Sfintele Scripturi, dupa ce au murit parintii sai, si-a impartit averea la saraci si, zidind o biserica cu hramul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, traia in liniste acolo, impreuna cu alti zece monahi. Si pentru ca s-a facut vestit pentru fapta sa buna, a fost hirotonit Episcop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a asezat lucrurile eparhiei sale, si a savarsit cele ce avea in gandul sau, a trecut marea, catre Ierusalim, si ajungand la Sfintele locuri si, inchinandu-se, s-a dus in Lavra Sfantului Sava. continuare »