.

Maria Simociko nu se leapădă de crucea lui Hristos înfruntând multe greutăţi şi necazuri. Este hotărâtă să nu se lase pradă prozelitismului protestant care a pătruns de câţiva ani în comunitatea volohă din Ucraina, unde trăieşte.

O româncă din Ucraina, satul Poroşkovo, regiunea Transcarpatia, ne-a dat exemplul viu al mărturisirii credinţei prin fapte, aşa cum găsim la Pateric sau în multe scrieri bisericeşti din pangarele ortodoxe. Maria Simociko are o viaţă foarte grea, aşa cum au toţi românii volohi din vestul Ucrainei. Trăieşte împreună cu soţul ei şi şapte copii într-o casă de dimensiuni mici 3,5×4 metri. Casa este doar o singură cameră şi nici măcar aceea nu este a ei, ci a unei rudenii care a primit-o din milă să locuiască împreună. continuare »

CUMPLITE CELE DOUĂ EREZII: A PAPISMULUI ȘI A ECUMENISMULUI • PREOȚII FILOPAPISTAȘI SE DOVEDESC TRĂDĂTORI AI LUPTELOR SFINȚILOR PĂRINȚI • CUM TRĂIESC ORTODOCȘII CREDINȚA ȘI CUM O TRĂIESC PAPISTAȘII ȘI ALȚI ERETICI • ”ANATEMA” ADRESATĂ DE APOSTOLUL PAVEL ȘI DE SFINȚII PĂRINȚI ”TUTUROR ERETICILOR”

de Mitropolitul Gortinei și al Megalopolei, kir Ieremia profesor emerit de Vechiul Testament la Universitatea din Atena

Cel mai prețios și mai scump lucru cu care se cuvine să ne lăudăm, iubiți frați creștini, este credința noastră ortodoxă. Încă din vechime a fost numită ”ortodoxă”, pentru că este singura credință dreaptă și corectă. ”Să vă bucurați și să vă veseliți – spunea Sfântul Cosma Etolianul grecilor aflați sub robia otomană – pentru că sunteți creștini ortodocși. Toate credințele sunt mincinoase, numai cea ortodoxă este credința adevărată”. Și ca una ce este adevărată, frații mei, nu acceptă nici adaosuri, nici omisiuni. Este precum ochiul care nu suportă în el nici măcar un fir de praf. Este desăvârșită credința noastră! Și știți, creștinii mei, de ce este desăvârșită? Este desăvârșită, pentru că nu este o descoperire omenească, ci este revelația lui Dumnezeu. Este tradiție! Este ”credința dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3)! Acest ”odată pentru totdeauna” despre care vorbește Iacov, fratele Domnului, înseamnă că credința noastră nu a primit și nu primește nici un adaos.

Această credință a noastră, frații mei, noi, ortodocșii o trăim cu inima, nu este un construct al intelectului. De aceea o și numim ”credință”. Provine de la verbul ”a se încrede (în)”. Îndrăgostiții au încredere unul în altul. Și noi, pe Dumnezeul nostru, pe Iisus Hristos al nostru, Îl numim ”dulcea noastră dragoste”, ”Mirele” nostru, ”dumnezeiasca noastră dragoste”. ”M-ai atras cu dor, Hristoase, și m-ai schimbat prin dumnezeiasca Ta dragoste”! Nu putem nici să socotim, pentru că sunt fără număr, nici să simulăm dulcile trăiri pe care le simte inima creștinului ortodox, care trăiește conștient în Biserica Ortodoxă. Cea mai dulce desfătare, adevăratul ”banchet” al ortodocșilor este dumnezeiasca Liturghie, cu dulcele ei rod, care este dumnezeiasca Împărtășanie! Cuvintele nu pot, iubiții mei, să exprime dulcile bătăi ale inimii credinciosului creștin ortodox în relația și în comuniunea lui cu Iisus Hristos. Și, pe măsură ce crește duhovnicește așteaptă cu dor a Doua Venire a Domnului, ca să viețuiască pentru totdeauna, veșnic, în Împărăția lui Dumnezeu, în vecii vecilor. În această Împărăție, bucuriile sunt fără de sfârșit. Vă amintiți cum spuneam la școală, la ora de geometrie, că drepte paralele sunt două linii care extinse la infinit nu se întâlnesc niciodată? La fel vom spune acum că bucuriile Raiului nu doar că nu se termină niciodată, ci o bucurie a unei clipe a Raiului te conduce la o mai mare bucurie și aceasta din urmă la una încă mai mare. Și nu se termină niciodată! continuare »

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : ” Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul “. Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : ” Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare “. Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim ! continuare »

In anul 1930 cand in Romania a inceput sa se faca tot mai simtit prozelitismul sectar, episcopul Iosif Traian Badescu de la Caransebes a emis o circulara pentru clerul din eparhia sa. In aceasta circulara se prezenta felul in care un preot trebuie sa se raporteze la fenomenul sectar dar si o frumoasa rugaciune pe care preotii trebuiau sa o citeasca in timpul Liturghiei formata din ectenii si rugaciuni speciale.

Textul de mai jos este o reproducere cuvant cu cuvant a circularei nr. 125 din 1930 pastrata la arhiva parohiei ortodoxe Eselnita din judetul Mehedinti, Tom XXI fila 120-121, publicata de catre preotul Cristian Aurel Tomescu din Comlosu Mare – Timis, in cartea „Episcopul Iosif Traian Badescu. Pastoralele, cuvantarile si ordinele circulare”, aparuta la editura Episcopiei Caransebesului, anul 2008, cand parintele Tomescu era paroh la Iecea mica.

Textul integral al circularei:

Onorata Preotime Parohiala!

 S-au inmultit si se inmultesc pe zi ce trece vrajmasii Bisericii lui Hristos; s-au inmultit si se inmultesc pe zi ce trece cei ce raspandesc invataturi gresite in poporul nos­tru dreptcredincios incredintat pastoririi noastre, si pentru care vom avea sa dam seama Mantuitorului Hristos. Care si-a varsat scump sangele Sau pentru rascumpararea noastra; s-au inmultit si se inmultesc necontenit cei ce se silesc sa produca dezbinare in popor si instrainare de Biserica noastra dreptmaritoare, de legea noastra ortodoxa; s-au inmultit si se inmultesc diferitele secte, care cauta sa se inradacineze in parohiile noastre si sa slabeasca legatura poporului nostru cu Sfanta noastra Biserica, cu asezamintele noastre bisericesti, nimicind intr-una legatura lui cu preotii Bisericii, care sunt spini in ochii lor si a caror autoritate se silesc cu toate puterile a o distruge. continuare »