Ortodoxia mărturisitoare | Cuvânt de învățătură rostit de teologul Mihai – Silviu Chirilă, la Duminica Sfintei Cruci, înaintea lansării, în București, a cărții „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta”

În Duminica a treia – a Sfintei Cruci, din Sfântul și Marele Post, în Municipiul București, după săvârșirea Sfintei Liturghii la care au participat credincioși din toată țara, a avut loc un eveniment deosebit de important pentru cei care s-au îngrădit de panerezia ecumenismului și mărturisesc fără frică Ortodoxia prin respingerea hotărârilor pseudosinodului din Creta. A fost o atmosferă încărcată de emoție și bucurie, atât la Sfânta Liturghie la care au participat drept-slăvitori în mijlocul cărora au slujit părinții Grigorie Sanda și Claudiu Buză, cât și la fericitul eveniment ce a urmat liturghisirii. Cuvântul de învățătură, despre importanța Sfintei Cruci în viața noastră, care a precedat evenimentul lansării cărții „Promovarea ecumenismului la nivel panortodox de către pseudosinodul din Creta” – scrisă de Mihai Silviu Chirilă și prezentarea cărții tradusă în limba română – „Îngrădirea nu este schismă” – a Părintelui Profesor Teodor Zisis, a fost rostit cu dăruire și elocință de teologul Mihai – Silviu Chirilă.

Redăm mai jos frumoasa și ziditoarea predică a teologului Mihai – Silviu Chirilă, urmând ca, în cel mai scurt timp să oferim și înregistrarea video a conferinței în cadrul căreia a avut loc lansarea cărții domniei sale. continuare »

Cuvânt de mângâiere în a treia Duminică a Postului Mare, a Sfintei Cruci,
pentru toţi dreptcredincioşii din Schit Orăşeni,
răstigniţi şi îndureraţi de aproape 1 an de zile de prigoană
pentru că au mărturisit ortodox în faţa lumii.

„Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui !” continuare »

Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de Sine si sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie, le-a grait Domnul ucenicilor Sai, chemandu-i inaintea Sa, precum am auzit astazi in Evanghelie (Marcu 8, 34).

Iubiti frati! Si noi suntem ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiindca suntem crestini. Si noi suntem chemati inaintea Domnului in aceasta sfanta biserica pentru a asculta invatatura Lui. Stam inaintea fetei Domnului; privirile Lui sunt atintite asupra noastra, inaintea Lui sunt descoperite sufletele noastre; gandurile noastre de taina si simtamintele noastre ascunse sunt aratate Lui. El vede toate planurile noastre; El vede faptele drepte si gresalele facute de noi din tineretile noastre; vede toata viata noastra, atat trecuta cat si viitoare; cele nefacute inca de noi sunt deja scrise in cartea Lui. El vede dinainte ceasul mutarii noastre in nemasurata vesnicie si ne vesteste pentru a noastra mantuire porunca Lui cea atotsfanta: Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de Sine si sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie.

Prin puterea credintei vii sa inaltam catre Domnul ochiul nostru gandit – si-L vom vedea! Il vom vedea pe El, Pretutindenea Fiitorul – Care este de fata aici, impreuna cu noi. Sa deschidem inima noastra, pravalind de la intrarea ei greaua piatra a invartosarii; sa ascultam, sa privim, sa primim, sa ne insusim invatatura Domnului nostru. Ce inseamna lepadarea de sine? Lepadarea de sine inseamna sa parasesti viata pacatoasa. Pacatul, prin mijlocirea caruia s-a savarsit caderea noastra, a cuprins intreaga noastra fire in asa chip ca ni s-a facut ca si cum ne-ar fi firesc: lepadarea de pacat s-a facut lepadare de firea noastra; lepadarea de firea noastra este lepadarea de sine. Moartea vesnica, ce a lovit sufletul nostru, s-a prefacut pentru noi in viata. Ea cere hrana sa – pacatul, desfatarea sa – pacatul: prin mijlocirea acestei hrane si a acestei desfatari, moartea vesnica sprijina si pastreaza stapanirea sa asupra omului. Insa omul cazut socoate sprijinirea si cresterea in el a stapanirii mortii crestere si sporire a vietii. Astfel, cel molipsit de boala ucigasa e stapanit de cerinta silnica a bolii si cauta mancaruri care sporesc boala – le cauta ca pe mancarea cea mai de trebuinta, ca pe o desfatare de care este neaparata nevoie si cat se poate de placuta. Impotriva acestei morti vesnice, care se infatiseaza drept viata omenirii bolnave de caderea ei infricosatoare, Domnul rosteste osanda Sa: Cine voieste sa mantuiasca sufletul sau sporind in el viata caderii, altfel spus moartea vesnica, pierde-l-va pe el: iar cine-si va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie omorand in sine poftele pacatoase si lepadandu-se de indulcirea cea pacatoasa, acela il va mantui pe el (Marcu 8, 35). continuare »