Rugaciunea lui Iisus este o rugaciune scurta, de pocainta.

Ne rugam cu cuvantul launtric in centrul duhovnicesc al fiintei noastre: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” si, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc, mintea se curateste si se pogoara in inima duhovniceasca, realizand unirea treimii umane (mintea, cuvantul si duhul).

Dupa o perioada de timp, in care se vor curati puterile inimii noastre duhovnicesti, arzand cu Harul Dumnezeiesc in cruce si curatind pe rand puterea poftitoare, puterea manioasa si puterea rationala, vom observa ca putem zice orice rugaciune sau cantare, cu cuvantul launtric si mintea se va pogori in inima. Mintea va spune cuvintele rugaciunii cu intelegere, inima le va primi cu afectiune, iar vointa, va pune in acord (va uni) ratiunea cu simtirea duhovniceasca, chipul lui Dumnezeu in noi.

Cand crestinul reuseste cu ajutorul Harului Dumnezeiesc sa pogoare mintea in inima, mintea ia parte la lucrarea inimii, se impartaseste de energiile necreate ce stralucesc din Soarele Dreptatii – Hristos, ce se descopera in inima mintii”[1].

Astfel, prin Harul Dumnezeiesc si stradania noastra vom ajunge la o rugaciune de calitate. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=H_Tt-S_N9Rw#!]

urmariti de la 1:23:00 o confruntare teologica interesanta dintre prof. Ioan Vladuca si o persoana care, asemeni multora, face confuzii grave, new-ageiste.