Cei care au in ei o mica evlavie, care cred in Dumnezeu, aud de demnitatea episcopala si sufletul lor se cutremura! […] (De aceea) i-a si luat cu forta poporul si i-a facut episcopi! L-a luat pe Marele Vasilie cu forta, l-a luat pe Ioan Gura de Aur cu forta, l-au apucat pe Atanasie cu forta… Acum, ei insisi apuca cu forta demnitatea episcopala! Iata marea diferenta. […] Si va intreb: de la astfel de episcopi (vladici), care au intrat nu pe usa, ci pe fereastra, printre caramizi, poti sa astepti altceva? Pentru ca pentru a deveni cineva episcop (vladica) trebuie sa fie chemat de Dumnezeu sau chemat de popor. Pe acestia nici Dumnezeu nu i-a chemat, nici poporul nu i-a ales! Si, in general, astazi in Biserica noastra[1], pe episcopi nici Dumnezeu nu-i cheama, nici poporul nu-i alege […]. Hristoforos Kalivas, un prieten de al meu de suflet, o personalitate importanta, mi-a spus cu ani in urma cand discutam „Bre, Augustine, nu ai inteles ce se va intampla? Satana a folosit toate mijloacele pentru a distruge Biserica. Va unelti in vremurile din urma si o ultima arma: va imbraca preoti si vladici persoane de sub stapanirea sa. Le va pune engolpioane si le va da carje episcopale! Si prin intermediul acestor arhierei va distruge Biserica”[…]. Cutreiera si actioneaza acum in Elada (nu numai in Grecia, ci in tot spatiul ortodox – n. n.) ereticii, cutreiera ateii, cutreiera toti, pentru ca nu avem o Biserica vie si libera, pentru ca nu avem episcopi care sa traiasca si sa moara pentru Credinta noastra! Nu exista! […]. Din nefericire, nu exista un Gura de Aur, nu exista un Vasilie, nu exista un Grigorie de Nazianz. Din nefericire, putinii episcopi buni care exista sunt fricosi, nu au puterea morala de a lupta! Tremura de cei rai, se tem sa nu fie caterisiti; si sunt in stare sa-i cateriseasca. Si uita bunii episcopi ca o caterisire este un titlu de onoare, pentru acela care este caterisit! (din pricina atasamentului fata de credinta). Caterisit a murit (Ioan) Gura de Aur, dar slava lui este vesnica in Biserica! De mii de ori sa fiu caterisit de astfel de episcopi si sa merg in pustie si sa-mi plang pacatele! Luptatu-s-au deci toti acesti Sfinti Parinti. Astazi nu mai exista lupta. Clericii nu lupta. Nu mai exista duh de lupta. Ce se va intampla? Lupta cade pe popor. Precum, din nefericire, toate greutatile economice, impozitele, inrolarea in armata, sangiurile, muceniciile, toate cad pe poporul nostru; asa si cu greutatea acestei lupte, a celei bisericesti, dace tot pe popor […]. Cati suntem credinciosi sa stam bine. Noi suntem Termopilele! Nu va trece papismul (romano-catolicismul), nu vor trece ereziile. Credinta vesnica va trai! […].

(Fragmente din omiliile transcrise dupa inregistrari ale fostului episcop de Florina, Augustin Kandiotis, din cartile Crestinii in vremurile din urma si Tradarea Credintei Ortodoxe, Kozani, 2007; preluare din Porunca iubirii, nr. 2/ 2010, pp. 53-54)

---

[1] Este vorba de Biserica Greciei, dar situaţia este valabila si in Biserica romana. Cuvantul Parintelui Augustin este valabil peste tot unde se afla poporul lui Dumnezeu nu numai in Grecia, la care face referire indeosebi acesta.