„Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pre Dumnezeu.” (Mat. 5:8)

1. Ochiul curat vede lumea si tot ce este in lume; iar ochiul in care a intrat un pai nu poate nici sa se uite, nici sa vada. Asa este si cu inima omului. Dumnezeu a daruit inima omeneasca cu osebita vedere. Cand inima e acoperita cu paiele pacatului, ea orbeste si nu poate vedea nimic. Cand inima se curateste deplin, ea vede lumea nevazuta in lumea vazuta; vede lumea nevazuta asa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevazute, Il vede pe Dumnezeu.
2. Roaga-L pe Dumnezeu sa iti curateasca inima, si vei vedea o neasteptata minune in aceasta lume materiala, pe care pana acum ai privit-o numai cu ochii fara inima.
3. Inima curata zideste, Doamne, intru mine! – asa se ruga prorocul si psalmistul David. Si tu asa sa te rogi; innoieste si iar innoieste aceasta rugaciune, si Dumnezeu iti va darui inima curata si vazatoare, si vei vedea intelesul tuturor lucrurilor si intamplarilor, si vei cunoaste intelesul ascuns al fiecarui lucru zidit din aceasta lume.
4. Prin ce putem si prin ce poate Dumnezeu curati inima omului? Numai prin Duhul. Si, daca Il vei milostivi pe Dumnezeu sa zideasca inima curata intru tine, El o va face cu ajutorul Duhului Fiului Sau, Iisus Hristos – cu ajutorul Sfantului Sau Duh, care e unul, neimpartit, neschimbat, deosebit de oricare alt duh care inchipuie multime, impartire, schimbare.
5. De aceea inteleapta noastra maica Biserica Pravoslavnica a randuit ca de la Miezonoptica la Pavecernita, in fiecare zi, la fiecare slujba si rugaciune, sa se citeasca aceasta rugaciune: Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, carele pretutindenea esti si toate plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si salasluieste intru noi si curateste pre noi de toate stricaciunea si mantuieste, Doamne, sufletele noastre!
6. Oare ai fost la tarina cand se treiera graul? Cand e zapuseala si liniste, se sta si se asteapta sa bata vantul. Caci fara vant nu se poate desparti pleava de grau. Iar cand vantul incepe sa bata, toata lumea se umple de bucurie. Caci vantul ii ajuta cel mai bine la curatat. Intr-o clipita vantul ia pleava si ramane graul pe tarina.
7. Insusi Domnul nostru Iisus, Mantuitorul si Invietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu ca este slobod: Duhul unde voieste sufla. (Io. 3:8) Cu adevarat, unde vrea si cand vrea. De aceea a si poruncit Apostolilor Sai, cand S-a Inaltat la ceruri, sa astepte in Ierusalim – unde vor primi putere, cand se va pogori Duhul Sfant asupra lor. (F.Ap. 1:8) continuare »

„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului Sau in inimile voastre, carele striga: Avva Parinte.” (Gal. 4:6)

1. De ce ne este randuit postul? Cred ca pentru a ne aminti mai bine obarsia noastra. Ca sa ne amintim ca nu suntem doar rodul pamantului, ci al cerurilor – mai intai de toate al cerurilor. Ca sa ne aducem aminte ca suntem neam ales, si ca Tatal nostru e insusi Imparatul cerurilor si pamantului.
2. De ce Maica noastra Biserica Pravoslavnica ne-a randuit un astfel de post aspru? Fara indoiala, pentru ca sa ne intoarcem mintea de la toate maruntele griji zilnice si sa cugetam la ceea ce e de capatai si cu adevarat conteaza. Ca sa ne amintim obarsia noastra si adevarata noastra cale si adevarata noastra patrie.
3. Stii tu, fiul meu, de ce Maica noastra Biserica Pravoslavnica ne-a randuit postul? Negresit, pentru a ne aminti ca macar de suntem facuti din pamant, nu pamantul ne-a facut, caci si pe el a trebuit cineva sa-l zideasca. Ca sa ne amintim de cerul care il purtam in noi, in aceasta coaja trupeasca si pamanteasca. Si sa putem desparti in noi cele ceresti de cele pamantesti, si cele vesnice de cele stricacioase, si cele netrecatoare de cele trecatoare, si pe calator de masina calatorului. continuare »