Elveţia – Între 8 şi 9 mai 2012, în Fribourg, a avut loc o întâlnire între ortodocşi şi romano-catolici la iniţiativa Conferinţei Episcopilor Catolici din Elveţia. Mitropolitul ortodox din Elveţia Ieremia (Patriarhia de Constantinopol) şi episcopul romano-catolic Norbert Brunner au spus într-o declaraţie comună că scopul principal al reuniunii a fost de a “recunoaşte că sunt biserici surori, dar au unele diferenţe în înţelegerea recunoaşterii Episcopului Romei”

traducere după: aktines.blogspot.com

Din câte putem vedea în fotografie, la aceasta trădare a luat parte şi un ierarh ortodox român, IPS Iosif Pop, mitropolit al Europei Occidentale şi Meridionale. Numai să zâmbim nu ne vine…

Ierarh ortodox primind binecuvântarea unui eretic

Aproximativ 300 de episcopi, pastori, imami, rabini si calugari budisti s-au intalnit pe 27 octombrie la Assisi, orasul ereticului Francisc. Dupa modelul lansat de papa Ioan Paul al II-lea, la Assisi au avut loc rugaciuni impreuna, declaratii ecumeniste si angajamente pentru noua religie mondiala, erezia ce-l va inscauna pe antihrist. Toate acestea s-au facut in numele pacii! Doar ca, noi stim prea bine din predania Sfintilor Parinti, ca nu poate exista pace fara Adevar. Cu toate acestea, Ortodoxia a fost tradata de mitropolitii si episcopii ortodocsi ecumenisti, care au participat la Assisi, in frunte cu patriarhul ecumenic Bartolomeu.

Ca de obicei, BOR a fost foarte activa la un astfel de eveniment, fiind reprezentata de mitropolitul Iosif Pop al Europei Occidentale si Meridionale si de episcopul Siluan Span al Italiei.

Nu are rost sa detaliem ereziile la care s-au facut partasi “ortodocsii” nostri, dar trebuie sa tragem semnalul de alarma ca apostazia Bisericii este foarte aproape, daca noi, poporul, mai acceptam mult ratacirile ereziarhilor din conducere. continuare »

Cuvantul lui ss DANIEL, din nefericire patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit in cadrul forumului cu tema „Unitate crestina si dragoste pentru cei saraci”, München (Germania), luni, 12 septembrie 2011:

Unitatea sau comuniunea vizibila intre crestini este o dorinta si o cerere sfanta a Mantuitorului Iisus Hristos Care S-a rugat pentru aceasta unitate inainte de Patima Sa si de Invierea Sa, zicand: „Ca toti sa fie una… pentru ca lumea sa creada” (Ioan 17, 21).

Dupa secole de dezbinare, polemica si instrainare reciproca intre crestini, Miscarea ecumenicasta pentru refacerea unitatii vizibile intre crestini a devenit o nota specifica a secolului al XX-lea, mai ales dupa infiintarea Consiliului Mondial al Bisericilor in anul 1948 si dupa Conciliul II Vatican (1962-1965). Dincolo de succesele si neimplinirile ei, miscarea aceasta este in mod esential o schimbare de atitudine sau o noua stare de spirit, deoarece in relatiile dintre Biserici diferite, mai vechi sau mai noi, s-a trecut de la polemica la dialog, de la confruntare la cooperare si de la izolare la solidaritate. Desi entuziasmul initial pentru dialogul teologic si rugaciunea comuna ecumenicasta a scazut in ultimii 20 de ani, totusi atitudinea ecumenicasta in relatiile dintre Biserici a devenit o norma de conduita. Pentru unii crestini, Miscarea ecumenicasta entuziasta de la mijlocul secolului al XX-lea a fost prea rapida si punea in pericol identitatea teologica si spirituala a diferitelor Biserici sau confesiuni crestine, ea fiind suspectata de unii crestini reticenti si prudenti ca ar promova un relativism doctrinar, sacramental si chiar etic. Pentru altii, Miscarea ecumenicasta a fost prea lenta, fiindca unitatea dintre Bisericile despartite de secole nu s-a realizat inca. Prin urmare, entuziasmul anilor 1960 pentru Miscarea ecumenicasta a fost treptat inlocuit cu o anumita prudenta sau chiar cu reticenta. continuare »