[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/85943269″ params=”” width=” 100%” height=”166″ iframe=”true” /]

Studiul de fata este de fapt un extras din cartea Teologia luptatoare scrisa de parintele Irineu Mihalcescu, cel ce avea sa devina mai tarziu mitropolit al Moldovei. Se stie despre autor ca el insusi a fost o perioada francmason. Deci informatiile privitoare la francmasonerie pe care le gasim in aceasta lucrare provin “dinauntru” si sunt cu atat mai pretioase si mai demne de incredere. Retragandu-se apoi din francmasonerie dupa ce si-a dat seama de adevarata ei fata, si scriind impotriva ei, Mihalcescu a devenit tinta urii francmasonilor, care l-au ucis prin otravire vazand in el un tradator periculos.

Originea francmasoneriei

Cuvantul “francmason” inseamna “zidar liber”, iar francmasoneria sau masoneria este o societate secreta, care poarta acest nume, pentru ca in organizatia si ritualul ei se serveste de unelte de care se folosesc zidarii, bunaoara: de mistrie, echer, ciocan, dreptar, compas etc., pe care le interpreteaza in chip simbolic si imparte pe membrii ei in trei grade sau trepte, carora le da numele de: ucenici, lucratori si maestri.

Indreptatirea acestei numiri o intemeiaza scribii francmasoni in doua feluri:

Unii sustin ca francmasoneria isi trage originea de la Hiram, arhitectul templului lui Solomon. Numirea de Ioachim si Boaz a celor doua coloane din templul masonic, cum se numeau si coloanele din fata templului lui Solomon, legenda care circula printre francmasoni si se preda ucenicilor la primirea in loja, ca adica Hiram a fost ucis de trei ucenici zidari, pentru ca el nu a vrut sa le spuna si lor cuvantul de ordine al maestrilor; precum si simbolismul unora din riturile masonice, ar fi dovada de necontestat, ca aceasta este obarsia adevarata a francmasoneriei si ca ea era organizata atunci, pe vremea lui Solomon, aproape la fel ca astazi. Dar, chiar francmasonii mai luminati recunosc, ca aceasta legenda nu era cunoscuta in cercurile lor inainte de veacul XVIII, si ca s-a nascocit – dupa toata probabilitatea – spre a se da mai mare insemnatate si mai mult fast noului infiintat grad de maestru.

Altii sustin ca obarsia francmasoneriei s-ar trage de la asa-zisii zidari liberi ori cioplitori de pietre ornamentale si constructori ai domurilor monumentale din evul mediu, dar e fapt nediscutat ca acesti zidari nu aveau nimic din organizarea francmasoneriei propriu-zise.

Cat despre parerile ca francmasoneria ar fi asa de veche ca si omenirea si ca deci Adam sau chiar Dumnezeu ar fi cel dintai mason, sau ca ea si-ar avea obarsia in misterele religiei grecilor si egiptenilor, sau in ordinul templierilor sau al crucii trandafirii (roza) etc., acestea nu pot justifica intru nimic numele de francmason, nici intrebuintarea uneltelor masonice in francmasonerie. Idea ca Adam sau Insusi Dumnezeu ar fi cel dintai francmason a fost pusa in circulatie de masoneria numita misraim, aceea care a fost infiintata de fratii Bedarride din Avignon. Ea a fost insusita si sustinuta – mirabile dictu – de Lessing.

Probele la care se supun initiatii in unele loji masonice au asemanare cu misterele religiilor grecesti si egiptene si indeosebi intru-catva cu misterele eleusinice, mai mult cu ale Cibelei si foarte mult cu ale Isidei.

Dar originea masoneriei nu este asa de veche si asemanarile nu sunt concludente. De la templieri a imprumutat francmasoneria foarte multe elemente, in numeroase tari, si a existat chiar un sistem de masonerie templierica, cu mai multe ramificatii. Nici la templieri nu trebuie cautata obarsia intregii francmasonerii, pentru ca in esenta ea difera mult de organizatia templierilor. Cu Crucea roza, francmasoneria are prea putine note comune, asa ca, nici in aceasta nu i se poate pune obarsia.

Obarsia sigura a francmasoneriei dateaza din anul 1717 si tara in care s-a organizat intaia oara este Anglia. De la introducerea reformei religioase alte tari, zelul credinciosilor si al comunitatilor pentru inaltarea de monumentale biserici. Aceasta a avut ca urmare decaderea breslei zidarilor liberi, care nu mai gaseau de lucru decat prea putin. In aceste imprejurari critice pentru ei, Teofil Desaguliers, predicatorul reformat al Curtii regale, predicatorul James Anderson si arheologul George Payne, isi propusera sa dea breslei zidarilor liberi alta menire si anume: zidirea unui templu spiritual in inima omului prin cultivarea a ceea ce este “bun, nobil si frumos”, cu alte cuvinte o moralitate fara religie, deci atee si intemeiata numai pe ratiune.

Patru societati de zidari liberi se intrunira in ziua de 24 iunie 1717, intr-un restaurant din Londra, unde pusera bazele societatii “of free States Masons” si consimtira sa urmareasca scopul propus de cei trei barbati. continuare »