Între reacţiile post electorale şi scenariile post-electorale, puţini au fost aceia care au remarcat că se întâmplă şi lucruri concrete în această ţară. Printre cei care nu se mulţumesc să dea doar like and share se numără studenţii Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Ei sunt moştenitorii direcţi ai primei organizaţii studenţeşti independente din România şi a studenţilor care au opus rezistenţă comunismului la finalul anilor 40, dar şi liderilor studenţimii din anii 90 care au obtinut toate beneficiile de care se bucură azi studenţii români.
Săptămâna trecută, aceştia au reuşit să ţină primul protest studenţesc din ultimii 11 ani. Chiar dacă mulţi se îndoiau de acţiunea lor, tinerii din Iaşi nu s-au dat bătuţi şi din lista lor de revendicări au reuşit să obţină, totuşi ceva. Nu au lipsit intimidările, dar şi momentele de lumină. Despre toate acestea şi multe altele, am stat de vorbă cu charismaticul lider al Ligii Studenţilor din Universitatea AI. I. Cuza, Silvian-Emanuel Man.
Silvian, cum a fost la protest?
Având în vedere că este primul protest faţă de conducerea instituţiei din ultimii 11 ani, pentru unii a fost un element de noutate, dacă nu de şoc. Unii profesori au susţinut tacit iniţiativa, iar alţii au îndemnat studenţii, încă de la începutul săptămânii, să nu se ducă la protest. Au fost intimidări. Sala unde s-a desfăşurat protestul a fost blocată la o intrare, iar pe partea cealaltă, pe la rectorat, s-au baricadat şi au au chemat poliţia de proximitate.
Ce penibil…
Ei (cei din conducerea universităţii – n.n.) nu înţeleg că noi nu am face scandal, dar am avut nişte cereri de bun simţ şi nu le-au primit. Am făcut toţi paşii necesari pentru a nu se ajunge aici: de la discuţii, până la memorii, petiţii şi grevă japoneză. Conducerea se prevalează de autonomia universitară şi de faptul că au acceptul studenţilor din Senat ca să încalce legea. Aşa şi-a menţinut rectoratul poziţia la negocieri. Or acceptul unei părţi dintr-un for decisional nu poate constitui temei pentru derogare de la lege.