Cele patru măicuțe românce care urmează să fie evacuate pentru a face loc imigranților musulmani

Obștea Mănăstirii ortodoxe românești „Acoperământul Maicii Domnului” din Elveția a fost somată de autorități să părăsească lăcașul, care va găzdui imigranți musulmani.

Cele patru măicuțe și duhovnicul lor, iermononahul Gavriil, care erau găzduiți provizoriu la Grolley, pe locul unei foste mănăstiri catolice dezafectate, au primit termen două săptămâni pentru a elibera locul, unde, în maximum o lună sunt așteptați imigranți musulmani, informează Cuvântul ortodox.

Maica stareță Antonia și obstea stiau că sunt găzduiți provizoriu, dar nu se așteptau să fie dați afară așa de curând. Din 2013, de când maicile au venit în Elveția, mica, dar tenacea obște a realizat o lucrare deosebită: mulți oameni L-au cunoscut pe Dumnezeu si s-au convertit, iar cei ortodocși au găsit un loc să-si bucure sufletul și sa afle alinare în suferințe. Astfel pe lânga obștea propriu-zisă s-a format în jurul Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului  o mare familie ortodoxă.

Mica obște ortodoxă din Elveția face apel către toți credincioșii care îi pot ajuta să-și găsească un nou lăcaș.

Iată datele de contact:

De pe pagina manastirii, preluam datele acestea, pentru cei care ar putea ajuta si mai mult decat cu rugaciunea:

Contact:

Monahia Antonia

• tel: 0041789565250
• e-mail: [email protected]

Adresa provizorie :

Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului
Chemin de la Rosière 3,
1772 GROLLEY
SUISSE

Donaţiile dumneavoastră pot fi făcute în contul mănăstirii Monastère Protection-de-la-Mère-de-Dieu, Chemin de la Rosière 3, 1772 GROLLEY, SUISSE, prin conturile deschise la Banca RAIFFAISEN :

– în CHF : IBAN CH10 8010 5000 0043 3013 7, SWIFT RAIFCH22
– în EUR : IBAN CH41 8010 5000 0043 3016 1, SWIFT RAIFCH22

Code banque: 80105
SWIFT : RAIFCH22
Adresse de la Banque :
Route du Chevalier 3, 1723 Marly
SUISSE

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=LyN7OuxRxSU]

Cred că nu mai sînt nici un fel de comentarii de făcut pe tema voinţei Părintelui Justin de a se construi ceva la Aiud.

Pentru o mai bună înţelegere a predicii Părintelui Justin, vă ofer această scurtă istorie:

1763 – după răscoala iniţiată de Sfîntul Sofronie de la Cioara (ajuns după aceşti ani egumen la Robaia-Argeş), împărăteasa Maria Teresa a Austriei ordonă o persecuţie brutală împotriva tuturor românilor ortodocşi din Transilvania, şi construirea unei închisori în apropierea cetăţii Aiudului, pentru întemniţarea celor care s-au implicat activ în lupta împotriva uniaţiei greco-catolice; aici sînt chinuiţi şi omorîţi mii de români în numele adevărului credinţei Ortodoxe; trupurile lor vor fi îngropate fără cruce într-o margine care de atunci înainte se va numi Rîpa Robilor; (n.n. asadar, la Rapa Robilor exista sfinte moaste de acum 200 de ani, cu atat mai mult ca pe acel loc trebuie sa fie ridicata o sfanta manastire) continuare »

UPDATE: Parintele Justin: Tortionarii isi vor vedea “dreptatea” lor, cand vor ajunge in fata mucenicilor si a martirilor

Momente de revelatie a ceea ce au trait Sfintii Inchisorilor in temnitele comuniste, cand erau defaimati si impinsi la lepadarea de Hristos, s-au intamplat azi, la Aiud, cand Parintele Justin Parvu a fost supus din nou la umilire si tradare de cei ce se lauda a-i fi apropiati si il numesc, de fatada, “Sfant”. Nu mai trebuie absolut nici o dovada si de acest lucru s-au convins toti cei de fata, ca bufonul Dan Puric are pur si simplu o obsesie si crede ca nimic nu-l poate opri in a face jocul vrajmasului in proiectul de la Aiud.

Cursul evenimentelor a fost urmatorul:

Parintele Justin a ajuns la Aiud in jurul orei 11, fiind intampinat de parintele staret, Augustin. Decizia de a merge la Aiud a fost luata cu doar cateva ore inainte si parea exclus ca cei potrivnici vor afla de acest lucru. Uimitor, la cateva minute este anuntata venirea lui Puric, care dupa spusele sale era in trecere, dupa o vizita facuta in prealabil la inaltul Andrei din Alba-Iulia. Sa fi fost sau nu in trecere, nu stim, dar poate nadajduia o mangaiere din partea Parintelui Justin si a vrut sa profite de aceasta intalnire cu sfintia sa la Aiud. Insa nu a fost deloc asa. Parintele era pe de-o parte uimit, cum de Puric se afla in acel moment la Aiud si pe de alta parte nu s-a bucurat de nici un fel de intrevederea cu “actorul non-stop”. A fost o intalnire de gheata, Parintele evitand sa schimbe macar doua vorbe cu actorul, dandu-i doar o binecuvantare smulsa de acesta din urma. Nimeni nu se bucura de aceasta situatie, insa astfel avea sa se intrevada ce-o sa urmeze.

Aceasta atitudine de raceala din partea Parintelui, l-a determinat pe Puric sa-si schimbe planul si a inceput o serie  de zeci de telefoane. Parea foarte tulburat si a facut sute de metri cu telefonul in mana. Nu mai pomenim de inchinarea sa in osuarul cu Sfinte moaste, care a fost de o durata fulgeratoare, ce a constat in prezentarea acestor marturii sfinte ca pe niste obiecte de arta, amicului care-l insotea. Apoi, dupa ce a trantit vreo cateva jigniri la adresa parintelui Teodor Stanescu(fost detinut politic, 20 de ani de temnita), ce vietuieste la acest schit, a iesit val-vartej pe poarta, increzator in ceea ce a pus la cale prin intermediul acelor telefoane. In inregistrarea de mai jos sunt surprinse cateva momente care adeveresc cele scrise.(Multumim pe aceasta cale fratelui nostru prezent la Aiud, care ne-a furnizat imaginile)

La cateva minute dupa plecarea lui Puric apare si Andreicut, care tot in trecere se afla in drum spre Targu Mures. Dar sa zicem ca a fost pura intamplare si asta, nu ? Cu o voce ce trada frica, episcopul a cerut ca sa discute doar cu parintele Justin, oprind pe ceilalti invitati sa intre la discutii. Mentionam ca Parintele Justin era insotit de catre arhitect, cu proiectul manastirii facut dupa dorinta sfintiei sale. Astfel, confiscandu-l pe Parintele, Andreicut a inceput sa-i spuna parintelui ca trebuie sa se retraga din proiectul de la Aiud si ca se vor ocupa ei de toate.

Cu durere va aducem la cunostiinta mahnirea provocata Parintelui de aceste cuvinte, caci imediat dupa aceasta s-a indreptat direct spre biserica schitului pentru a se ruga Sfintilor, citind acatistul inchinat acestora. Va prezentam imagini cu atitudinea dictatoriala a acestui ierarh ce se lasa santajat de Puric, de patriarhul Daniel, printr-un alt personaj, preotul Neofit, un preot in training, ce locuieste in casa lui Dan Puric si care trage sfori importante in blocarea construirii unei manastiri la Aiud.

Lucrul cel mai dureros intamplat astazi este mahnirea mare pricinuita Parintelui Justin, sfintia sa zicand ca nu credea ca mafia este atat de mare si de organizata. S-a clarificat faptul ca lui Puric nu-i pasa de dorinta Parintelui Justin si chiar cu pretul de a-i provoca durere, el nu se retrage din proiectul de la Aiud. Asa ca fiii minciunii ce scriu pe blogurile si in revistele lor se vadesc si ei ca sprijina un nemernic. Ca dovada este miciuna de articol a acestui lingau-purtator de vorba a lui Puric, Claudiu Tarziu, in care minte cu viclenie ca intalnirea a fost una de “reapropriere”.

Un alt lucru deosebit de grav a fost dezvaluit la aceasta intalnire, anume ca Dan Puric a pierdut toti banii stransi pana acum prin conferintele sale pentru Memorialul de la Aiud. Mai precis, managerul care se ocupa de aceste fonduri a facut disparuti acesti bani, ce au fost jegmaniti de la oameni, contra spectacolelor sale penibile, unele chiar blasfemiatoare.

Va rugam sa fiti alaturi de Parintele Justin si sa ne rugam la Sfintii de la Aiud, ca sa se faca Voia Domnului cu aceasta manastire inchinata lor. Tineti seama la cine aveti evlavie de-acum incolo, ca sa nu cadeti prada vrajmasului, prin acesti slujitori mincinosi ai intunericului.

Cititi si articolul parintelui Savatie referitor la acest caz Ce se întîmplă la Aiud sau ce-i lipseşte părintelui Iustin pentru a fi un Elie Wiesel al românilor

UPDATE: Parintele Justin: Tortionarii isi vor vedea “dreptatea” lor, cand vor ajunge in fata mucenicilor si a martirilor

Părintele Justin Pârvu face lumină în controversa mănăstirii ce se va construi la Aiud, într-un interviu acordat ziarului Ziua.

Sfintia Voastra, de curand, la Rapa Robilor din Aiud, a fost oficiata de catre IPS Andrei Andreicut o slujba de sfintire a locului pentru o noua biserica sau un centru cultural, dupa cum se aude. Ce stiti despre acest proiect si ce urmeaza exact sa se construiasca acolo?

Dragii mei, cu durere va spun ca eu nu am fost instiintat cu privire la aceasta sfintire, despre care am aflat ulterior. Sfintirea aceasta a fost foarte surprinzatoare pentru mine si mi se pare o lipsa de respect, fata de cei care au suferit in inchisori si mai pot da inca marturie, faptul ca acest eveniment important s-a facut fara vreo informare a noastra catusi de putin. S-a uitat ca mai sunt si niste urmasi, niste batrani, niste oameni care sunt interesati in mod deosebit de viitorul acestei biserici ce se intentioneaza a se ridice pe ruinele sfinte ale unui martiraj, o groapa plina de un amar de suferinta? S-a oficiat slujba intr-un cerc foarte restrans, cu anumite oficialitati si persoane … Or, biserica, in tot trecutul ei istoric are si un act de nastere. Aici s-a facut pe ascuns si necunoscut. Manastirea pe care noi suntem pregatiti sa o ridicam, pentru mine reprezinta inaltarea neamului nostru romanesc. Macar sa fi anuntat cativa dintre batranii care au fost si sunt implicati in lucrarea aceasta de viitor a bisericii care va avea si asezamant monahal, dupa cum si are. Dar s-au trecut cu vederea toate lucrurile acestea si ramane sa ne intrebam noi: Oare ce se face acolo? Facem o biserica in care sa se oficieze slujbele mortilor, martirilor si eroilor nostri care au patimit ani si ani intre zidurile puscariei Aiudului sau se face altceva? Si acel altceva pe noi ne intereseaza mai putin sau chiar deloc, indiferent ce ar fi el, centru cultural, casa memoriala sau orice altceva. Pentru ca pe noi nu aceste aspecte ne intereseaza, dragii mei, in primul rand. Ci sa se savarseasca jertfa cea fara de sange a Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe temelia insangerata a Aiudului, cetatea si sufletul neamului nostru romanesc. Dar acum ma tem ca nu cumva toata aceasta lucrare a noastra de preamarire a martirajului lor sa capete o coloratura politica si sa pangarim mai mult jertfa lor curata.

Detinutii politici, mereu uitati

Dar detinutii politici nu au fost instiintati?

Tocmai: aceasta sfintire ce a avut loc la Aiud socot ca trebuia facuta in prezenta celor care sunt primii indreptatiti sa vorbeasca acolo – fostii detinuti; ei insa au lipsit cu desavarsire. Cu multa durere suport aceasta jignire care este adusa martirilor si eroilor nostri de altadata. Nu zic sa ma fi anuntat musai pe mine, dar inca mai sunt cativa batrani in tara asta carora li se cuvenea sa participe la un asa eveniment pentru neamul nostru. Inseamna ca noi nu acordam nicio atentie puterii jertfei; am neglijat cu totul viata si jertfa si a celor morti, si a celor vii. Si acuma, desigur, suntem la o raspantie de drumuri: Ce se va face pe locul acesta sfintit pentru biserica si cum se va face? Ce planuri sunt de fapt? Pentru ca au fost mai multe proiecte. Stiu ca proiectul trebuie sa fie aprobat de mitropolie, de autoritatile competente ale orasului Aiud; poate s-or fi facut toate aceste demersuri, dar noi nu le cunoastem. Or, ele ar fi trebuit sa fie oficial publicate si cunoscute, nu pentru oamenii politici, ci mai ales pentru cei care si-au pierdut o viata in acele locuri si pentru cei ce cu adevarat vor sa se aduca jertfa curata lui Dumnezeu si neamului lor.

Sfintia Voastra l-ati insarcinat si pe actorul Dan Puric sa gireze lucrarile de la Aiud, el fiind si unul dintre participantii la sfintirea locului?

A fost o discutie in prealabil, am vorbit doar asa, in treacat. Apoi am avut pareri diferite in privinta proiectului pentru biserica, dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ne ascundem unul fata de celalalt. Dorinta aceasta, de a infiinta o manastire la Aiud, am avut-o inca de cand am iesit din inchisoare, dar abia in 2004 am reusit sa primim binecuvantarile arhieresti pentru schitul care este acum acolo si poarta hramul inaltarii Sfintei Cruci. Monumentul care este acolo s-a ridicat cu ajutorul fostilor detinuti politici si a fost sfintit de Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania in anul 2000, locas unde pana acum se savarseste Sfanta Liturghie. Cu timpul insa acele locuri s-au facut repede cunoscute, mai ales pentru faptul ca s-au descoperit, odata cu inceperea sapaturilor, sfintele moaste ale martirilor care erau aruncati cu bestialitate in acea groapa comuna, oseminte care stau marturie in osuarul monumentului din Aiud. Credinciosii, manati dinlauntru de glasul mucenicilor, au inceput sa vina din ce in ce mai multi sa se inchine si sa cinsteasca nevointele si sfintenia lor, iar pentru credinta acestora, s-au facut si se savarsesc in continuare nenumarate minuni si tamaduiri. De aceea am considerat necesara ridicarea unei biserici autentice si incapatoare, in conformitate cu traditia noastra ortodoxa si, de asemenea, un complex monahal adecvat. Domnul Dan Puric s-a aratat dornic sa contribuie la aceasta lucrare si, prin sprijinul dansului, am reusit de am obtinut de la primarie terenul din preajma monumentului, de langa cimitir, pentru construirea complexului monahal si a bisericii. Aud insa acum ca nu se mai doreste construirea unui complex monahal, ci a unui centru memorial. Trebuie insa sa inteleaga ca noi aici lucram pe o conceptie pur crestin-ortodoxa, fara influente straine cultului nostru bisericesc, fara vreun amestec de orice alta natura in afara vietii liturgice bisericesti, monastice care se va dezvolta pe viitor. Noi suntem datori sa urmam o regula foarte precisa conform canoanelor sfintei noastre Biserici, din punct de vedere arhitectural. Arhitectura este legata de viata bisericeasca in cele mai mici amanunte. Bineinteles ca acest locas trebuie sa se inalte, potrivit sfintei noastre traditii, sub binecuvantarea arhiereasca, pentru ca unde este episcopul, acolo este si Biserica. Trebuie sa fim in stransa legatura cu ierarhia locului, sa avem o comuniune in ceea ce priveste mai cu seama opera aceasta de structura ortodoxa si duhovniceasca. Dar aceasta biserica nu este o biserica oarecare. Este exponentul martirilor si eroilor nostri, care au fost tradati si lepadati pana si de unii din episcopii lor. Ce folos sa mai tradam inca o data adevaratul lor sens de sacrificiu? Sacrificiul lor a fost inchinat numai si numai lui Hristos, si nu vreunui partid politic. De aceea, manastirea, care se va naste, nu poate sa amestece in niciun chip alte structuri si simboluri, oricat ar fi ele de demne, cata vreme ele nu apartin vietii traditionale a Bisericii noastre.

Un centru cultural nu e manastire continuare »