In Evul mediu a existat, in Vest, un fel de disputa intre filosofii realisti si cei nominalisti. Numai ca cearta, sau macar denumirea celor doua grupuri, era ciudata. Ea a fost numita, prin aceeasi ciudatenie, cearta realilor, realistii sustinand ca real este nu obiectul din fata mea, ci existenta lui in lumea ideala (era perioada in care platonismul se ridica viguros impotriva aristotelismului brutal al Evului mediu).

In cartea a patra a Repubicii lui Platon, acest idealism care este adevarata existenta a lucrurilor isi are demonstratia in Mitul Pesterii imaginat astfel: un grup de oameni sunt legati intr-o pestera, cu fata spre fundul ei. Lumina vine din spatele lor si proiecteaza pe peretele din fund umbrele celor care trec prin fata pesterii, oamenii care trec izolati sau in grupuri, carand sarcini, se aud franturi de discutii care par a fi reflectate de pe peretele pe care se misca umbrele si cei din pestera cred ca umbrele de pe perete sunt cele reale si nu ceea ce se aude indistinct de afara. Am spus aceste cuvinte care sa faca pe cititori sa inteleaga mai usor cearta realilor transilvane.

Ceva in genul acesta este cearta realilor pornita de Mitropolia de la Sibiu, impotriva viitoarei Mitropolii a Clujului. Cei de la Sibiu sunt legati si privesc numai spre umbrele dorintei lor de putere, ale trufiei pacatoase, ale frustrarii lor de cateva judete prin infiintarea Noii Mitropolii a Ardealului.

Numai ca cearta realilor s-a purtat intr-un chip civilizat, filosofic si argumentativ fara manie si fara insulte si, mai ales, fara murdarii. Atacul Mitropoliei de la Sibiu este o introducere a duhului lumesc, de care se si servesc, in argumentatia debila teologica a pozitiei lor fata de hotararea Sfantului Sinod: o puternica trupa de mercenari, adunati de oriunde cu existenta reala, o mare parte si cativa cu existenta iluzorie: ziaristi galagiosi, flecari, uzand de un limbaj caragialesc si sub caragialesc, sau la televiziunea care, pe langa femeile nerusinat de goale, mai pune si piperul scandalului preotesc, nu stiu care diplomat sau politician din Vest, de care nimeni nu a auzit niciodata si care sa fi scos un singur cuvant impotriva situatiei din tara pe vremea comunismului, pana la fabricarea fostului presedinte Constantinescu, a acelui calugar Vasile, un fel de uite popa nu e popa, care apare la timpul oportun ca sa dea sentinte absolute impotriva Sfantului Sinod, numindu-l indirect «talharesc», prin fraza grosolana «au mai fost sinoade talharesti». Si daca acest calugar ratacitor, care apare si dispare ca un spiridus este de la Sf. Munte, (cum afirma fostul presedinte) de ce se tot plimba hojma prin lumea noastra pacatoasa in loc sa stea acolo, in Gradina Maicii Domnului, ducandu-si viata ingereasca? Este evident ca nu se impaca deloc cu Stapana Sfantului Munte. Sunt si eu in legatura cu cativa sfinti parinti din Athos, pe care i-am intrebat daca stiu ceva de acest cuvios care isi alege cuvintele, probabil, dintr-un dictionar al expresiilor mahalagesti. Mi-au raspuns ca sunt multi monahi in Athos cu numele de Vasile, dar nici unul nu corespunde monahului lansat de oamenii presedintelui Constantinescu. continuare »