Patriotismul este un sentiment de dragoste şi devotament faţă de ţara şi poporul din care facem parte. Fiecare cetăţean este conştient de apartenenţa sa la o naţiune, aşa cum aparţine unei familii, tot aşa aparţine unei naţiuni distincte, determinată prin limbă, credinţă, istorie şi alte însuşiri specifice. Aceste noţiuni se reflectă ca însuşiri sufleteşti şi le putem observa prin comportamentul şi convingerea fiecărui om, fiind expresia unor sentimente. În cele ce urmează, pr. dr. Bogdan Racu, inspector în cadrul Sectorului Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi profesor de istorie la Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Sfântul Vasile cel Mare” din Iaşi, ne va vorbi despre implicaţiile acestui sentiment de apartenenţă naţională şi legătura dintre patriotism şi Biserica Ortodoxă.

Cum putem defini patriotismul şi sentimentul de ataşament faţă de caracterul naţional în epoca globalizării?

Prima informație pe care o poate accesa cineva interesat de semnificația cuvântului patriotism, cea din DEX, ne arată că patriotismul este un sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. Naționalismul este definit în aceeași sursă drept o doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. Patriotismul (din latină patria: tărâm părintesc) trebuie înțeles ca promovarea unui neam printre celelalte, ca afirmare și manifestare a propriei noastre identități în raport cu ceilalți. Epoca aceasta a globalizării, chiar dacă în unele opinii are drept efect dizolvarea identităților, totuși cred că are meritul de a pune în evidență caracterele tari și identitățile bine definite. Unul dintre principiile organizării lumii în care trăim este și acela al unității în diversitate și al respectului reciproc. În acest sens, Nicolae Iorga spunea că „un patriot se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și caută să adune și să îmbunătățească tărâmurile și oamenii”, iar Mihail Sadoveanu arăta că „Patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic”.

Care sunt avantajele unui sentiment de apartenenţă la o naţiune, în afară de asigurarea solidarităţii celor care trăiesc în condiţii sociale şi culturale relativ omogene?

Este avantajul de a-ți cunoaște părinții și moștenirea pe care o ai de la ei. Este avantajul de a purta hainele care ți se potrivesc, fără a fi sedus de straiele strălucitoare ale altora care pot să-ți fie ori prea strâmte, ori prea largi pentru măsura ta. Este maturitatea de a putea vorbi cu ceilalți fără a tânji la ceea ce sunt ei, ci la ceea ce te pot ajuta pe tine să devii. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=q6oUlqXvTLM]

| BucovinaProfunda

Avem nevoie să ni se facă dor de neam,
dor de Dumnezeu

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 25 ianuarie, 2012

Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.

Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.

Ati vazut dumneavoastra, de la primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt cele trei Tari Romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi.
Ati vazut pe Mihai Viteazul ? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei vedea langa Mircea cel Batran, care a intemeiat aceasta manastire ca-i inmormantata acolo, o lespede de piatra pe care scrie : ” Aici odihneste Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul “. Ai auzit ? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea langa dansul scris : ” Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare “. Ei domni si mamele lor calugarite ! Vedeti voi cata unire era intre credinta si conducere atunci ? Cel ce conducea tara avea mama calugarita si frate calugar. Asa trebuie sa murim ! continuare »

Subiectul dezbaterilor:

Acest articol va propune ca subiect dezbaterea cauzelor fenomenului actual de criza. Ce ne-a determinat de fapt sa inregistram o tot mai accentuata depreciere a calitatii vietii noastre zilnice, atat a bunastarii noastre materiale, dar mai ales faptul ca ne indepartam pe zi ce trece de o demna tinuta morala. Propun sa limitam cadrul discutiei la cateva intrebari:

In ce sanse de continuitate si integritate mai putem spera, ca neam, in actualul context de criza? Aceasta  lipsa a noastra de initiativa, nu ne va costa oare foarte scump, intr-un viitor imediat apropiat?

Care ar fi obligatiile noastre imediate prin care ne vom putea salva? Aici raspund: Cu siguranta ca varianta in care vom bate pasul pe loc, ca si pana acum, ne va fi fatala, iar consecintele, incalculabile!

In ce masura posibilitatea de a actiona constient si organizat ar putea schimba soarta lucrurilor, intr-una pozitiva?

Cauze spirituale

Sa pornim intai cu analiza cauzelor spirituale, considerandu-le ca fiind prioritare asupra  echilibrului nostru, decat cele de ordin material.

Propun ca un prim obiectiv: redobandirea demnitatii prin ridicarea din starea de umilinta. Cum si in ce mod? Spunand numai adevarul si pornirea in a gasi rezolvarea pozitiva a problemelor.

Precizarea catorva evidente negative:

Dupa cum se tot aduna norii peste capetele noastre, cu siguranta ca suntem acea generatie care  trebuie sa raspunda si sa plateasca pretul tuturor greselilor din trecut. Asa cum se poate lesne observa, ne rostogolim cu repeziciune pe o panta al carei final va fi cumplit, atunci cand in totalitate, vom ajunge sa fim condusi exclusiv de catre straini, care vin cu o alta vointa, straina de interesul national. Un alt adevar dureros este ca ne-am obisnuit sa fim o generatie de cartite, definita printr-o pasivitate generala fata de ceea ce ar trebui sa insemne in mod normal o reactie sanatoasa fata de gravele problemele ale societatii. Caracteristica actuala este din pacate ca fiecare prefera sa stea cat mai retras si sa priveasca cat mai discret, in  asa fel incat sa nu deranjam pe nimeni! Prin faptul ca suntem nascuti aici, asta inseamna ca, prin voia lui Dumnezeu, ne-au fost incredintate noua spre pastrare intregul patrimoniu genetic, primit si platit prin atatea jertfe mentionate in toate filele istoriei, ceea ce presupune si din partea noastra  o totala angajare cu orice pret  pentru  pastrarea si conservarea tuturor  valorilor nationale ca intacte si nealterate.

O continuitate a neamului, in intelegerea de  pastrare a sa in actuala  configuratie, a devenit de neconceput fara o implicare activa, fara o lupta inceputa pe toate planurile pe unde s-a tot pierdut teren pana acum. Daca nutrim la vremuri mai bune, pentru a putea iesi in fata istoriei cu fata curata, presupune implicare totala!

Cauza actualei catastrofe nationale fiind deja cunoscuta, ca ne-am lasat total descoperiti si dusi de nas, iar destinele le-am lasat la indemana seriilor consecutive de conducatori, selectati dintre cei mai corupti si mai imorali cumparati in totalitate de catre dusmanii acestui neam. Acestea le suportam, prin voia lui Dumnezeu, fiindca am lasat treburile cetatii, absolut la voia intamplarii! Inca nu ne-am trezit si tot privim nauci cum de a fost posibil? Aste fiind spuse, credem ca se  poate afirma faptul ca pana acum am trait noi oare ca niste oameni responsabili sau doar ca, de fapt, am vegetat cu totii intr-un mod iresponsabil? Am amortit cu totii in aceasta stare de frica, de panica, de inactiune! Adevarata cauza este de fapt lipsa noastra de credinta, cea care ne-a dus pana in acest moment fatal, in care, daca nu vom cadea de acord ca trebuie sa luptam constienti intai cu patimile din noi, ca mai apoi biruindu-le, sa putem lupta mai departe si cu cele din ceilalti, atunci vom pieri ca neam si vom fi responsabili de tot dezastrul ce ne va atarna de gat ca piatra de mormant!

Fratilor, pierdem un timp pretios, de care istoria nu ne va ierta ca l-am irosit, alegand varianta unei asteptari lungi de douazeci de ani.

continuare »