Nu este om care sa aiba ochi si sa nu vada ca tara aceasta bogata a ajuns o ruina. Si pe deasupra acestor ruine intinse cat tine pamantul romanesc, o ceata de misei, o ceata de imbecili, o ceata de talhari fara rusine si-au ridicat palate in sfidarea tarii care geme de durere si spre palmuirea suferintei tale, popor roman. Ce-i cu tara asta? Ce are? E saraca? N-are campuri si dealuri pline cu holde de aur? Nu are fier si carbune si marmora in maruntaiele pamantului? Nu pleaca in fiecare zi zeci de mii de vagoane de petrol peste hotare? Nu pleaca mii de vagoane incarcate cu lemnarie peste mari si tari? Nu are oameni care muncesc de la rasaritul soarelui si pana in noapte tarziu? E saraca? Nu! E supta! Vorba poetului care se plange umbrei lui Stefan cel Mare:

“Maria-Ta, la noi in zadar ara plugul
caci holdelor noastre cu spicul de aur,
Strainul le fura belsugul.”

Ce-i cu oamenii din tara asta de se mananca intre ei ca niste caini? De ce nu-si mai dau buna ziua prin sat? De-si intorc spatele unul altuia chiar si in Biserica, in fata Sfantului Altar? Cine-s acestia care trag cu dintii din Tara ca dintr-o bucata de gaina fripta? Oare n-or fi sosit vremurile din Evanghelie, cari spun: “se va ridica frate contra fratelui si copil contra parintilor“? Si n-ati vazut acestea la alegeri, cand frate s-a batut cu frate si copil cu tatal sau? …Se implinesc scripturile… Si spune in Evanghelie: atunci va fi sfarsitul lumei… Si eu talmacesc: atunci va fi sfarsitul neamului si al Tarei acesteia, in care se vor intampla asemenea lucruri. Sfarsitul neamului romanesc. Intrarea lui in robia strainului. Ingenuncherea lui treptat, treptat. Si stingerea lui.

De aceea:
Barbati si femei
Cati mai sunteti in vigoare si mai puteti sa va smulgeti din mrejele mortii, ridicati-va ca un singur om… Strigati in toate partile:

Strainii ne-au coplesit.
Politica ne omoara.

“Si cu cat greutatile ne vor asalta
si loviturile lumii vor curge mai grele peste noi,
cu atat vom sta mai mult sub scutul
Sfantului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui.”
1937, Corneliu Zelea Codreanu