Cuvantul αἵρεση provine de la verbul αἱρέομαι–οῦμαι si semnifica alegerea si preferarea unui anumit aspect dintr-o invatatura, aspect care este absolutizat in defavoarea intregului, a adevarului integral.

Din perspectiva Ortodoxiei, erezia este abaterea de la invatatura consacrata a Bisericii, asa cum a fost ea exprimata de Apostoli si de Parintii Bisericii, mai ales in Sinoadele Locale si Ecumenice. Spre exemplu, invatatura despre unirea celor doua firi in Hristos s-a exprimat la Sinodul IV Ecumenic, potrivit careia firea dumnezeiasca si firea omeneasca s-au unit „neamestecat, neschimbat, nedespartit si neimpartit” in ipostasul Cuvantului.

Cand se accentueaza firea dumnezeiasca in defavoarea firii omenesti, se cade in erezia monofizitismului. Cand se accentueaza firea umana in defavoarea celei dumnezeiesti si mai ales in defavoarea unitatii celor doua firi, se cade in erezia nestorianismului.

Cele de mai sus arata ca trebuie sa primim dogmele Bisericii, exprimate in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, adica in textele Profetilor, ale Apostolilor si ale Parintii, dogme pe care ultimii le-au exprimat in Sinoade Locale si Ecumenice. Altfel se altereaza adevarul revelat al credintei, iar aceasta alterare se realizeaza prin rationamente si ganduri pioase referitoare la adevarurile dogmatice ale Bisericii. continuare »