Argument

Acum când ne apropiem cu paşi repezi de sinodul pan-ortodox – să nu fie! – cred ca este de folos să citim, să ne reamintim mai bine zis, cuvântul de încheiere al editorului (al lui Florin Stuparu, cel plecat între timp la Domnul, mai bine zis) la cartea Părintelui Vladimir Guettee, „Papalitatea eretică: arătarea ereziilor, rătăcirilor şi înnoirilor Bisericii Romane, de la despărţirea ei de Biserica Catolică (Sobornicească), în veacul al IX lea”.

Textul a fost împărţit în două părţi, aşa cum a fost publicat în Revista „Gând şi Slovă Ortodoxe”, Nr. 5(35) şi 6(36)/ 2010, astfel:

I. Păgînismul Bisericii Romane

A. Biserica Romană şi păgânismul lumii vechi

B. Biserica Romană şi păgânismul contemporan: Mişcarea ecumenică

II. Înainte-mergătorul Antihristului sau Cuvânt pentru Fiara ce va ieşi din pământ.

Materialul este însoţit de numeroase imagini care susţin cele afirmate, însă rămâne la latitudinea administratorului site-ului dacă şi cum va aşeza în pagină imaginile şi modul de dispunere al acestora şi îndemn cititorii, să caute cartea Părintelui Vladimir Guettee şi să o citească, pentru că: „Papalitatea eretică este negreşit cea mai bună carte scrisă până acum asupra acestei pricini, lămurind în chip desăvârşit înţelegerea cumplitei erezii a Bisericii Romane atât din punct de vedere teologic, cât şi istoric. Totodată, această lucrare scrisă în urmă cu un veac şi jumătate ca răspuns la hotărârile Conciliului întâi de la Vatican, este de actualitate pentru noi acum, când papismul a ajuns (de la al doilea Conciliu de la Vatican ) nu numai dogmă a dogmelor în Biserica Apuseană, dar se cere a fi şi în cea Ortodoxă. Căci nimic altceva nu se doreşte prin unirea Bisericilor surori. Unire care nu e un lucru nou – fiind săvârşită o dată, la Sinodul de la Ferrarra-Florenţa, cel puţin pe hârtie – doar că aceasta se va întâmpla şi cu fapta cât de curând”, după cum consemna fratele Florin cel pomenit mai sus, în Nota asupra ediţiei din 2010 a cărţii.

Silviu ARONEȚ

PAPALITATEA PĂGÎNĂ ŞI ANTIHRISTICĂ

I. Păgînismul Bisericii Romane

„Şi au schimbat adevărul lui Dumnezeu întru minciună, şi au cinstit şi au slujit făpturii mai mult decît Făcătorului, Care este binecuvîntat în veci. Amin!” (Romani 1:25).¹

Fiind atît de înfricoşat eretic, romanismul (papismul) este neapărat şi păgîn. Căci – lepădînd una sau mai multe dogme ale dreptei credinţe, lepădîndu-te de Dumnezeu-Adevărul – ajungi numaidecît la vechiul păgînism, adică la înşelările dintotdeauna ale Satanei. Fiindcă el (Satana) nu are nevoie să născocească ceva nou în ce priveşte „religia”², de vreme ce înşelările dintîi au fost de ajuns pentru a sminti desăvîrşit omenirea.³ Nimic de mirare aşadar că papismul eretic este cu totul păgîn, precum se va arăta prin cîteva pilde.

A fost nevoie să despărţim această temă în două. Partea întîi priveşte legăturile papismului eretic cu păgînismul „antic”, acela al vechilor împărăţii care au pierit pentru totdeauna: Babilonul, Asiria, Egiptul, Helada şi Roma. Propovăduirea Testamentului cel Vechi de către Evreii binecredincioşi (patriarhi, prooroci şi împăraţi, atîta cîtă a fost), înfricoşatele minuni dumnezeieşti şi mai ales lucrarea nemijlocită a Dumnezeului întrupat şi a ucenicilor Săi au nimicit idolii acelora. Fiindcă, oricît ar fi de preţuită încă mitologia Elinilor, de pildă, astăzi nimeni nu se mai închină zeilor olimpieni şi nu le mai aduce jertfe de pe vremea împăraţilor Constantin cel Mare şi Teodosie. Duhul care i-a insuflat lucrează însă prin cei necredincioşi. Iar acolo unde cuvîntul adevărului nu a putut fi semănat nicidecum, păgînismul cel vechi a rămas neschimbat: de pildă în India, în China, în Africa. Şi încă mai mult, smintelile asiatice şi africane s-au răspîndit în lumea creştinată odinioară de Apostoli, ca urmare a apostaziei obşteşti. Biserica Romană le ocroteşte deopotrivă şi pe acestea, între care cele mai înfricoşate eresuri sînt hinduismul, buddhismul, vrăjitoria africană Voo-doo şi vrăjitoria druidă. Pentru aceasta vom vorbi în a doua parte a cuvîntului, ţinînd seama însă că despărţirea noastră are doar pricini istorice, căci păgînismul este unul singur, fiind insuflat de acelaşi duh al Satanei care nici nu piere, nici nu se schimbă, decît în mai rău. continuare »

Aratare a ereziilor, ratacirilor si innoirilor Bisericii Romane (de la Roma),
de la despartirea ei de Biserica Catolica (Soborniceasca), in veacul al IX-lea

Autor: VLADIMIR GUETTÉE, doctor in teologie al Bisericii Ortodoxe a Rusiei
Traducere de Protosinghelul GHERASIM SAFFIRIN
Editura SCARA, 2010, 346 pagini, coperta cartonata
Pret: 22 Lei

Prezentare:

Papalitatea eretica este negresit cea mai buna carte scrisa pina acum asupra acestei pricini, lamurand in chip desavarsit intelegerea cumplitei erezii a Bisericii Romane atat din punct de vedere teologic, cat si istoric. Totodata, aceasta lucrare scrisa in urma cu un veac si jumatate, ca raspuns la hotararile Conciliului intai de la Vatican, este de actualitate pentru noi acum, cand papismul a ajuns (de la al doilea Conciliu din Vatican) nu numai dogma a dogmelor in “Biserica Apuseana”, dar se cere a fi si in aceea Ortodoxa. Caci nimic altceva nu se doreste prin „unirea Bisericilor surori”. Unire care nu e un lucru nou – fiind savarsita o data, la Sinodul de la Ferarra-Florenta, cel putin pe hartie – doar ca aceasta se va intimpla si cu fapta cat de curind.

Editia de fata se sprijina pe traducerea Preasfintitului episcop al Romanului Gherasim Saffirin (1849-1922), care a fost el insusi unul din rarii marturisitori ai vremii sale, la fel de tulburata ca si aceea a noastra. Astfel, el a aratat cum trebuie sa fie adevaratul ierarh ortodox, impotrivindu-se de unul singur ratacirilor spre care era impinsa si atunci Biserica Romana (de la Roma).

Fiind o lucrare de eruditie, cartea Parintelui Vladimir Guettée face trimitere la o multime de personaje, locuri si intamplari din istoria Apusului, necunoscute cititorului roman. Pentru aceasta, a trebuit sa aducem in subsol numeroase note lamuritoare.

In sfarsit – de vreme ce papalitatea a trecut in ultima vreme dincolo de toate marginile ereziei, fiind pagana si antihristica pe fata – am adaugat la urma un cuvant privitor la aceasta. continuare »