[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Bh-MHc2uE1g] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nTythp-2Y9k] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=PPRza0sP-zQ] [vodpod id=ExternalVideo.987571&w=425&h=350&fv=]

Parintele Craciun Oprea 1*

Parintele Ioan a inteles urmatorul lucru: Mantuitorul dupa invierea Sa din morti spune ucenicilor Sai: „Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi”. Aceasta le spune ucenicilor Sai. A priceput apoi ca orice om, din clipa in care este botezat, este un fiu al imparatiei lui Dumnezeu si in masura in care ajunge la aceasta constiinta si traieste in smerenia lui Hristos si traieste in stradania de despatimire sau de pastrare a curateniei botezului, si constiinta de a trai urmand pilda vietii Mantuitorului si a Maicii Domnului, in masura aceea isi face loc in cer, si-si implineste rostul aici pe pamant, loc pe care ni-i l-a pregatit Dumnezeu dinainte. Parintele Ioan a trait aceasta constiinta, invatand-o de la mama sa. Si in cazul unui proroc, si in cazul Sf. Apostol Pavel, exista aceasta afirmatie: „Din pantecele maicii tale te-am chemat”. Se face o concurenta azi intre conceptia atee a lui Darwin si intre conceptia noastra crestina. Foarte multi o iau pe calea aceea. Omul acesta (doctorul Nicolae Paulescu) ramane in istorie prin credinta sa in Dumnezeu si prin marturisirea lui Dumnezeu. Omul acesta, pretuit deosebit de mult in strainatate in cadrul universitatii din Paris, a repetat experientele lui Darwin si in cartea aceasta („Notiunile de suflet si Dumnezeu in fiziologie”) pe care bine ar fi sa o aveti toti – este prezentat darwinismul si erorile lui Darwin. Si prezinta ratacirile lui Darwin si a celor care s-au folosit de el pentru a-l scoate pe Dumnezeu din inimile lor si din inimile noastre ale tuturor. Bine ar fi s-o aveti fiecare acasa, cartea aceasta este editata in anul 2007 este ca o necesitate de a preintampina sau elucida credinta noastra crestina si ratacirea atee a lui Darwin. Iertati-ma, e o gluma,- noi, oricati pui ar fi sa nastem, nu eliminam pe nici unul, nu suntem neam barbar.

Cheia formarii oamenilor este inima mamelor

Cheia formarii oamenilor este inima mamelor, pe care asa a facut-o Dumnezeu sa poata iubi dumnezeieste, daca vor. Bunul simt care lipseste foarte mult azi il are mama si numai ea il poate transmite cu iubire de munca, de adevar si de dreptate, cu indelunga rabdare. Toate le avem in mod firesc de la mama lasata de Dumnezeu. De aceea, Parintele Arsenie Boca, care a fost un prieten deosebit al Parintelui Ioan, ca si parintele Ilarion Felea, punea extrem de mult pret pe felul in care mama va naste si va creste copilul; in ce masura mamele sunt constiente ca e o favoare deosebita si o stare de binecuvantare, cand ramane insarcinata. Bunul Dumnezeu i-a invrednicit cu un suflet care poate avea rostul lui Ioan Botezatorul sau a altui om trimis de Dumnezeu in lume cu o misiune. I se incredinteaza sa lucreze cu Dumnezeu la formarea unui om care trebuie sa fie fiu al imparatiei lui Dumnezeu. Absolut toti oamenii vin in lume ca sa se intoarca inapoi in imparatia lui Dumnezeu si asta depinde in primul rand de mama. A randuit Dumnezeu ca tocmai mamele, femeile, sa caute in mod deosebit, in mod intuitiv Biserica intr-o proportie de 80% mai mult decat barbatii. Apoi, parintele Arsenie zise acel lucru, el a fost crescut de mama care, asa ca si parintele Arsenie, a randuit Dumnezeu sa ramana vaduva, in curatenie, si sa traiasca pentru fiu. Daca vaduva isi pastreaza curatia ca si cum ar fi din nou fecioara si pentru totdeauna, aceasta are un deosebit atu inaintea lui Dumnezeu si mult efect asupra societatii… continuare »

Anul acesta, pe 16 februarie, se implinesc 2 ani de cand a plecat la Domnul unul din marii duhovnici si luptatori ai neamului nostru. Purtand intr-o mana sabia curajului si intr-alta lacrima smereniei, Parintele Ioan Sabau s-a aratat ca un biruitor in fata prigonitorilor lui Hristos si ca un dibaci pescar de suflete, insufletind inimile tinerilor spre a rezista apostazilor societatii de azi.

Nascut in Tara Hategului si imprumutand parca din duhul lui Iancu de Hunedoara, Parintele Ioan a fost un stalp de foc de temut pentru hoardele straine, atat neamului, cat si Bisericii lui Hristos. Martor al celor doua razboaie mondiale si patimitor in inchisorile comuniste, a petrecut un veac de framantari luptand cu trezvie pentru invierea sufletului neamului romanesc.

Absolvent al Facultatii de Teologie din Cernauti, sufera prima arestare in 1938, pe cand era preot la biserica din Renghet, urmand sa fie eliberat in doua saptamani. In 1945 este din nou arestat, de data aceasta fiind preot in localitatea Vinerea, biserica ridicata din temelii impreuna cu credinciosii din Vinerea, pentru care si-a pus sufletul ca un adevarat pastor al turmei lui Hristos. Este inchis petru doi ani in lagarele Hategului, dar nu apuca sa guste prea mult din bucuria libertatii, ca este iara arestat in 1948 pentru patru ani. Dar Domnul vrand sa lamureasca sufletul celui care a inteles ca suferinta este ochiul prin care Il poti vedea pe Dumnezeu, este din nou arestat in 1957, de data aceasta pentru opt ani, avand sa cunoasca si mai bine bucuriile suferintei in temnita Aiudului, alaturi de mari personalitati precum: Parintele Staniloae, Parintele Ilarion Felea, Nichifor Crainic si altii, de care Parintele isi aminteste cu multa admiratie.

Iata cum povesteste parintele una din minunile din puscaria Devei:

„In 1949, in puscaria din Deva, de Pasti, s-a cantat Hristos a inviat! Acelasi maior, Mohoreanu, care m-a laudat pe mine si a spus ca imi face propunere de eliberare, sa vedeti acum ce era in stare sa faca! S-a auzit Hristos a inviat! A cantat toata inchisoarea. Dupa vreo jumatate de ora a venit maiorul la noi: „Bestie de popa! – s-a rastit infuriat la mine –, aici o sa-ti putrezeasca oasele! Eu te-am propus pentru eliberare, eu te ucid”!… I-am raspuns: „Domnule maior, nu am meritul asta sa fi organizat eu cantarea”! „Stii ce inseamna asta”? mi-a spus. Condamnare la moarte! Aici iti putrezesc oasele”! Eu atat am mai zis: „Domnule maior, sa stiti ca nimeni nu a organizat! S-a organizat de la sine. Celula din celula s-a cantat, pana ce a ajuns in toata inchisoarea”!
Dupa doua ore au fost acoperite cu obloanele toate ferestrele, varuite, sa nu se mai vada si sa se auda in parc, ne-a izolat complet. El s-a dus grozav de nervos, sa se razbune. Eu tot timpul m-am rugat sa nu condamne oamenii, sa faca lot. Pentru ca lotul era teribil pentru ei. Fara lot ramaneai cu condamnari mici: pana la 10-15 ani. Cu lot, primeai de la 20-25 ani, pe viata, moarte… Asta era sistemul lor de a condamna cand era lot, adica organizare. Pentru ca asta ii inspaimanta pe ei cel mai tare. Eu m-am rugat. Dimineata, vin gardienii, ne bat in usa si ne spun: „Bai, a murit diavolul vostru”! Am crezut ca a murit Stalin… Murise insa maiorul. In ziua de Pasti. Tuturor le era frica de el, era un tiran! Lovea cu bocancul unde nimerea. Mi-aduc aminte ca la anchete ne baga si in cotet de porc, de rate, si un tanar de 1, 90 m aproape nu a apucat sa se ridice repede la raport. Pana sa se scoale, ca dadea cu capul de pat, a aparut maiorul: „Uite, bestia, nici nu se scoala”! Si-l loveste in ochi, si-i scoate ochiul! Un tanar frumos, cuminte…
L-au inmormantat a doua zi de Pasti, cu funerarii nationale, cu sute de coroane. Noaptea s-au aprins toate coroanele de pe mormantul sau, vreo 200 de coroane. Toata Deva a fost in alarma, cu pompieri, Securitate, Militie, ca arde Deva”.

Din ’64 de cand a fost eliberat, Parintele Ioan Sabau nu a incetat sa marturiseasca noii generatii adevarul pus in lanturi de comunisti si sfintenia vietii celor care au patimit pentru Hristos.

Adesea marturisea ca „suntem singura natie care-l mai poate apara pe Dumnezeu astazi”. Daca pentru noi este prea greu sa intelegem taina acestor cuvinte sa il ascultam chiar pe Parintele intr-una din cuvantarile de la Aiud: continuare »