Cine este întemeietorul organizației Rotary?

Cuvântul englezesc Rotary înseamnă ”cerc aflat în mișcare de rotație”, și denumește un grup de oameni, care în fiecare săptămână, prin rotație, se adună pe la casele lor, mănâncă, beau, și la mese discută și rezolvă, ca niște filosofi ai zilelor noastre, marile probleme contemporane, și astfel se ridică de la mese cu stomacul și cu capul pline, primul plin de alese bucate spre marea mângâiere a celor flămânzi, iar pe cel de-al doilea plin de idei noi, capabile să destrame întunericul în care trăim noi, cei neinițiați, care nu participăm la mesele lor. Ideea aceasta de a se ridica un eveniment pur gastronomic la rangul de ierurgie, de Sfântă Masă, din a cărei lumină sunt luminați cei aflați în întuneric, i-a venit prima oară unui american, de credință religioasă necunoscută, de profesie avocat, pe nume Paul Harris.

Prima asociație Rotary a fost înființată la Chicago, în anul 1905. De atunci Rotary s-a întins în multe orașe ale Lumii Noi, s-a răspândit și în afara Americii, pe alte continente, a întemeiat 8509 de filiale și a înregistrat 402 000 de membri. 89 de state din lume au alături de steagul național și steagul Rotary. Mișcarea internațională, care are influență și asupra organizării Statelor Unite (!), a ajuns și în patria noastră. Prima asociație din Grecia a fost înființată în 1928 și a cuprins anumiți membri ai înaltei societăți ateniene, care, după cum se știe, cu ușurință și fără a verifica, acceptă orice dorește străinătatea. Rotary! a spus primul fără minte. Și imediat cuvântul acesta – ca și cum ar avea o putere magică – a atras în jurul primei asociații și alți gură-cască precum sunt atrași copiii în fața vitrinelor magazinelor ateniene în timpul sărbătorilor de Crăciun. Rotary! Au repetat doamnele și domnișoarele din Kolonáki. Rotary! Noule zeu, tu ne vei înfrăți, tu ne vei uni într-o nouă societate!

Xenomania noastră

Dar, o, xenomaniștilor! să presupunem că unul dintre noi ar alege din dicționarul grecesc un cuvânt, un nume care pe noi, grecii, ne emoționează, precum este, de pildă, numele Cipru, și s-ar duce în America și ar cutreiera orașele și ar striga numele acesta, ne întrebăm: vor alerga străinii să întemeieze asociații, fundații și organizații, care să aibă ca lozincă acest cuvânt grecesc? Un Macarie, simbol a luptei împotriva rușinosului colonialism, aterizează în aeroporturile Lumii Noi și nici măcar 500 de americani nu ies în întâmpinarea lui… Și totuși, aici, în Grecia, numai la auzirea unui cuvânt străin, suntem gata să devenim momeli ale organizațiilor, al căror adevăr rămâne ascuns, și doar aparența strălucitoare a unei false prietenii și iubiri se pare că îi înșeală pe mulți. Frați elini, când ne vom înțelepți și vom înceta să ne mai maimuțărim și să imităm orice ne vine din străinătate? Dar xenomaniștii noștri nu au urechi să asculte așa ceva, și strigă Rotary! și iarăși Rotary! Și îl admiră pe conducătorul lor Harris și cu pathos lucrează nu doar în capitala Atena și în al doilea oraș, Tesalonic, ci și în orașele de provincie, ca să prindă în rețelele lor greci faimoși – după criteriile lumii – și prin intermediul acestora să facă reclamă și organizației lor, că, vezi Doamne!, această organizație concentrează ce are Grecia mai ales. Potrivit statisticii rotaryenilor, publicată în urmă cu trei ani, s-au înființat cluburi Rotary în orașele Agrinio, Atena, Volos, Tesalonic, Kavála, Kalámas, Komotiní, Lamía, Lárisa, Mitilini, Nafplio, Xánthi, Patra, Pireu, Pýrgo, Sérres și Halkída.

«Ne calomniați, ne răspund acoliții Rotary. Noi nu suntem organizație ocultă. Noi promovăm hărnicia, prietenia, colaborarea, solidaritatea». Dar, prea nobili domni, avem în mâini Engolpionul vostru, cartea voastră de cult rotaryan, și o broșură, tot a voastră, cu titlul «Ce este Rotary?», și pe baza celor scrise dorim să evaluăm organizația voastră.

Organizațiile Rotary, în acord cu toate religiile

În broșura voastră scrieți că Rotary ”are convingerea că convingerile sale se află în acord cu toate religiile”. Dar religia creștină și în forma ei concretă, Biserica Ortodoxă, căreia îi aparțineți și dumneavoastră, nu se află în acord, ci în dezacord, se află chiar în război ideologic cu ideile eronate pe care le propovăduiesc alte religii. Căci, potrivit credinței noastre, úna este credința cea adevărată, credința creștinilor ortodocși, iar toate celelalte credințe sunt mincinoase. În Dumnezeul Treimic Cel Unul, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în Dumnezeirea în Trei Sori, credem noi, ortodocșii, pe Iisus Hristos ca unic Mântuitor al lumii Îl mărturisim, în Biserica Ortodoxă găsim Lumina cea adevărată, în cele șapte Taine ale acesteia ne sfințim și ne îndreptăm către veșnicie, și dimpreună cu îngerii și arhanghelii aducem cinstire Pururea-Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, care pentru noi, păcătoșii, mijlocește către Fiul ei, ca să scăpăm de urgie. Așteptăm Învierea morților și viața veacului ce va să vie. Acestea sunt cele mai importante idei ale Ortodoxiei. Aceste învățături nu le acceptați și voi, ca ortodocși? Și dacă le acceptați, ca niște ortodocși ce sunteți, cum, ca rotaryeni, sunteți de acord cu susținătorii altor religii, care nu acceptă aceste învățături ale noastre? Ne-ați spus că armonizați și faceți să fie compatibile cele incompatibile – vreți să spuneți că faceți compatibile minciuna cu adevărul, lumina cu întunericul, pe Hristos cu Veliar? Fie veți fi în acord cu Ortodoxia și în dezacord cu toate celelalte religii, fie veți fi în armonie cu toate religiile și în dizarmonie cu Ortodoxia. Cale de mijloc nu există. Nu puteți sluji la doi domni. Sau oare Rotary este un fel de religie eclectică, supra-religie, un fel de sincretism, care selectează ce vrea din toate religiile și creează un amestec în care există puțin din creștinism, puțin din islam, puțin din budism și puțin din idolatria antică?

Rugăciunea Rotary-enilor

Publicați în cartea voastră de rugăciuni (p. 53) o rugăciune, care se numește Rugăciunea dinaintea mesei comune și vă lăudați că această rugăciune a fost întocmită de un profesor al Facultății de Teologie a Universității din Atena pe baza izvoarelor antice! Dar vă întrebăm: Este aceasta rugăciunea pe care noi, ortodocșii, în acord cu Tipicul Sfintei noastre Biserici, o săvârșim înainte de a ne așeza la masă? Desigur că nu. Este o rugăciune în care cu grijă evitați să numiți prea dulcele Nume al Începătorului credinței noastre, evitați să spuneți Doamne al nostru, Iisuse Hristoase, Fiule al Dumnezeului Celui viu, și, evitând acest Nume concret, recurgeți la abstract, ca sub noțiunea generală a divinității să puteți face referire la divinitățile tuturor religiilor și astfel să puteți să vă rugați împreună și cu turcii rotaryeni, și cu hindușii rotaryeni, cu chinezii rotaryeni, cu japonezii rotaryeni și, înainte de toate, cu masonii, care și ei se roagă Domnului lor special, Arhitectului Universului. Dacă ați fi fost fii sinceri ai Ortodoxiei, nu ar fi fost nevoie să recurgeți la lămuririle îndoielnice ale unui profesor de teologie, ci singuri ați fi deschis Ceaslovul Bisericii Ortodoxe, Cartea de Rugăciuni a fiecărui fiu credincios al Bisericii noastre, și acolo ați fi găsit rugăciunea voastră, așa cum ar trebui să o spuneți înainte de masă: ”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh…”.

De unde, slujirea aproapelui?

De asemenea, rotaryenii se laudă cu lozinca lor: ”Întâi de toate slujirea celorlalți”. Dar, o, bunii mei compatrioți, era nevoie mergeți atât de departe, să treceți Oceanul Atlantic, să recurgeți la lămuririle cluburilor Rotary, să stați ca niște copii la picioarele lui Paul Harris, ca să auziți această învățătură? Nu ați deschis Evanghelia, pe care, din păcate, o aveți închisă acasă sau pe la birourile voastre, ca să auziți pe Dumnezeu-Omul, pe Întemeietorul Bisericii noastre, Care se adresează Ucenicilor săi și prin Ucenicii Săi tuturor credincioșilor de-a lungul tuturor secolelor și care spune că Fiul omului ”n-a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28). Nici Rotary, nici altă organizație nu are de oferit ceva nou în domeniul moralei și al religiosului. Ceea ce este necesar pentru desăvârșirea voastră personală, pentru mântuirea și scăparea voastră, aveți de la Hristos, Care este bogăția cea neîmpuținată. Pentru că, permiteți-mi să vă mustru, o, oameni fără de minte, voi părăsiți izvorul curat, care curge la picioarele voastre, și alergați să vă astâmpărați setea la asemenea izvoare tulburi?

Ai cui ostași sunteți?

Și o ultimă observație. Ca unii ce am fost botezați suntem ostași ai lui Hristos. Steagul nostru este Cinstita Cruce a lui Hristos. Dumneavoastră ai cui ostași sunteți? Ce steag aveți? Într-un imn pe care îl cântați, spuneți: ”Sunt ostaș Rotary și sunt mândru de aceasta”. Dar Apostolul Pavel mustră și spune că, dacă există în univers ceva pentru care trebuie să ne mândrim, nu este alta decât Crucea Domnului nostru Iisus Hristos: ”Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!” (Galateni 6:14). Dar dumneavoastră aveți pe steagul vostru ca apărătoare capul uneia dintre scârboasele zeițe, pe care le-a combătut și le-a nimicit propovăduirea Crucii. Așadar, în această zeiță credeți? Însă, potrivit mărturiei nemincinoase a Scripturii, dumnezeii neamurilor sunt draci (Ps. 95:5). Și, pentru că pe steagul vostru aveți capul unei zeițe, vă aflați de fapt în slujba unui duh idololatru, în slujba lui satana, și nu vă este îngăduit să vă râdeți de noi și să ne ironizați pentru aceste convingeri ale noastre.

Din punct de vedere bisericesc, organizația Rotary este condamnată

 ca una ce lucrează fără de Hristos…

… pentru că aceste concepții despre proveniența ocultă a organizației Rotary nu sunt exprimate de puțini învățători creștini. Aceasta este, de altfel, și poziția autorităților bisericești. Astfel, în afară de Biserica Romano-Catolică, care a afurisit rotaryanismul, Patriarhia Alexandriei, în periodicul oficial ”Pantenos”, a caracterizat-o ca fiind una care, fără de Hristos, aspiră să își realizeze scopurile. De asemenea, și Biserica Oficială a Greciei, cu ocazia unei interpelări din partea unui ierarh, a interzis participarea ierarhilor ei la mesele rotaryene (Vezi Enciclice Sinodale, Atena 1956, volumul II, p. 576)

Grădinița masoneriei

Ceea ce merită multă atenție din partea ortodocșilor este că această nouă organizație este acceptată mai ales de oameni care au legături cu lojile masonice. Astfel, primarul mason al primului oraș al provinciei Macedonia [Tesalonic] a deschis porțile primăriei sale reprezentantului organizației Rotary aflat în turneu în Grecia și i-a chemat pe cei mai importanți reprezentanți ai lumii comerciale și științifice a orașului, cărora le-a recomandat călduros să se înscrie ca membri Rotary. În catalogul rotaryenilor din Atena s-au descoperit, în urma unei cercetări atente, 23 de masoni declarați! Și cercetarea continuă… În urma acestor cercetări, nu suntem departe de adevăr, dacă spunem că Rotary este școala sau mai degrabă grădinița masoneriei.

Deși este o organizație ocultă și suspectă, totuși primește susținere din partea oficialităților!

Iubiți cititori, este trist că sub steagul idolatru al organizației Rotary s-au strâns atâția greci, care au fost botezați în numele Sfintei Treimi și care în cadrul acestei organizații internaționale nu pot decât să își piardă pe nesimțite și culoarea, și mirosul, să-și piardă însușirile, să piardă buna mireasmă a credinței ortodoxe și să devină internaționaliști și cosmopoliți. Și este încă mai trist că mișcarea aceasta care, potrivit Părintelui Ghervasie Paraschevopoulos, ar trebui condamnată inclusiv penal ca organizație ocultă și aflată în contradicție cu Constituția Elenă, totuși, nu numai că este tolerată, ci chiar primește multă susținere din partea puterilor publice și de stat. Astfel, Primăria Atenei, în anul 1950, printr-o ceremonie oficială a acordat organizației Rotary din partea orașului Atena Medalia de Argint, a cărei fotografie apare în Engolpionul rotaryan (p. 21). Ministerul Economiei, în anul 1956, în timpul ministeriatului unui mason de grad înalt, și Ministerul Comunicațiilor, în perioada în care ministru adjunct era un teolog și predicator, în urma aprobării Consiliului Consultativ al Statului, au semnat o decizie comună în urma căreia s-a tipărit un timbru comemorativ în 10 000 000 de exemplare, la împlinirea a 50 de ani de la întemeierea organizației Rotary ca organizație internațională (vezi ”Buletinul Ministerului Comunicațiilor și al Lucrărilor Publice”, nr. 8, luna august 1956, p. 317). Și fotografia acestui timbru se publică în Engolpionul rotaryan (p. 24). Așadar, primării și ministere se află la dispoziția organizației Rotary. În sfârșit, până și regele, evident ignorând adevărata față a acestei organizații din pricina lipsei de lămuriri din partea consilierilor pe probleme religioase ai Palatului, a luat parte la o cină a asociațiilor rotaryene din Atena și a exprimat un cuvânt laudativ la adresa acestora, iar rotaryenii au exploatat acest eveniment al vizitei regale, căci s-au îngrijit și i-au făcut fotografie regelui în timpul discursului laudativ, pe care au publicat-o apoi în același Engolpion (p. 78). După atâtea manifestări de bunăvoință din partea statului, cum vreți să nu se răspândească în țara noastră tentaculele acestei organizații mondiale?

Să fie lămurit poporul ortodox!

Dar cât încă mai este vreme, poporul ortodox este dator să se scoale din somnul său și să ia măsurile necesare. Și mai întâi, toate periodicele bisericești și religioase trebuie să scrie despre aceste lucruri. Toate amvoanele și, înainte de toate, amvonul catedralei mitropolitane a Atenei, a cărui predică ajunge până la marginile Greciei, trebuie să sublinieze pericolul. Facultatea de Teologie a Universității de Stat este datoare ca în plen să dezaprobe organizația Rotary și să interzică profesorilor ei să se afișeze la mesele rotaryene și scandalizeze astfel conștiința poporului nostru ortodox, care dorește să vadă că această facultate apără în duh de trezvie Ortodoxia. Dar mai presus de toate, autoritatea bisericească oficială, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei – întreaga ierarhie în plen – este dator să emită o enciclică specială către întregul popor elen evlavios și să le ceară celor care sunt membri Rotary să renunțe la calitatea de membru, pentru că altfel va trece la afurisirea lor ca unii ce nu ascultă de Biserică.

Frați și Părinți, se impune să fie nimicit capul acestei Hidre lerniene a propagandei străine, să moară și să nu mai reapară. Orice atitudine lipsită de fermitate va fi un indiciu de lașitate, de iubire de oameni mai mult decât de iubire de Dumnezeu, de trădare a credinței ortodoxe și a veșnicelor interese ale sufletelor, știut fiind că pentru pierderea unui singur suflet vor da înfricoșător răspuns cei care au răspunderea acestora.

Sursa: Enoriaká Néa – septembrie 2005, nr 87, pp. 4, 5. /octombrie 2005, nr 88, pp. 4. / noiembrie 2005, nr 89, pp. 4. / ianuarie – februarie 2006, nr 90, pp. 4.  / martie-aprilie 2006, nr.91, pp.4.

Traducere Anna Theodorou (G.O.), integral pe Graiul Ortodox

Francmasoneria este o organizatie mondiala, secreta in care evreii au un insemnat rol, avand un rit quasi-religios, luptand impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica (tendinta din urma a se vedea in Blaubuch der Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, in art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste ca “Masoneria urmareste planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopere ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contra propaganda.

2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi. continuare »

Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.

Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.

Arhim. Haralambie Vasilopoulos (autorul cartii)

Comenzi se pot face si la adresa [email protected] sau prin formularul de aici.

Iata o descriere a cartii aparuta in “Ortodoxia si ecumenismul”:

Ecumenismul este supus unei critici dure de catre numerosi greci ortodocsi, inainte de toate de arhimandritul Haralambie Vasilopoulos (+1982) – presedintele „Uniunii Ortodoxe Elene” si revista oficiala a acesteia, „Orthodoxos Thypos”, deseori citat de noi pana acum. Sa ne oprim putin asupra interesantei sale carti, „Ecumenismul fara masca”, aparuta in Atena la a doua editie in anul 1972.
In chiar prefata cartii, la intrebarea „Ce reprezinta ecumenismul de astazi”, autorul raspunde: „Reprezinta o miscare ce-si propune unirea confesiunilor occidentale eretice mai intai cu Ortodoxia, ca mai apoi, la etapa urmatoare, a tuturor religiilor intr-o monstruoasa pan-religie.
In sfarsit, la ultima etapa a obscurului sau plan, ecumenismul isi pune drept scop sa inlocuiasca slujirea Dumnezeului Unic prin slujirea satanei!”
In capitolul intai este aratata istoria ecumenismului antihristic (catolic si protestant), dirijat in taina de sionism si masonerie. Sunt descrise etapele miscarii ecumenice, incepand cu organizatiile laice de tineret ale masonilor (Y.M.C.A., Y.W.C.A., boy-scouts s.a.) si terminand cu comisiile ecumenice pregatitoare: „Viata si activitate” si „Credinta si organizare”, care au dat nastere in 1948 la Consiliul Mondial al Bisericilor. In capitolele II si III sunt dezvaluite obiectivele si planurile ecumenismului privind dezmembrarea statelor crestine si distrugerea Bisericii.
In capitolul IV, „Ecumenismul se autodemasca”, se analizeaza activitatea celor patru adunari generale ale C.E.B., iar intre analizele Adunarilor II si IV este plasat un interesant compartiment, „Ce afirma ieri si ce face azi Biserica Rusa”, in care este descrisa evolutia relatiilor Patriarhiei moscovite cu ecumenismul – de la condamnarea acestuia in anul 1948 si intrarea in C.M.B. in anul 1961. continuare »